Mersul cu Ciorolița, o datină străveche de Bobotează în Țebea

articol publicat în ianuarie 11, 2021

Platforma web Tebea, Hunedoara, Romania ne prezintă o datină străveche de Bobotează în Țebea – Mersul cu Ciorolița.

CIOROLIȚA

„În ajunul Bobotezei, 5 ianuarie, o datină străveche la Țebea este mersul cu Ciorolița, obicei unic şi inedit în zonă, pentru că se desfăşoară numai în satul nostru, de foarte multă vreme, dăinuind din vechi timpuri, poate chiar din vremea dacilor (după unele presupuneri locale).

Prezentăm acest obicei:

Tineri și maturi, bǎieți și fete, majoritatea mascați și îmbrăcati “de tot râsul”, se adună după-amiaza, în ajunul de Bobotează, pe dealurile celor două văi ale satului: la Cuci (altadatǎ Gezuieni) cei din Valea Minei și pe Dâmbu Mare cei din Valea Căraciului. Aceştia aduc cu ei felurite obiecte care pot produce zgomot puternic: tălăngi de vite, clopote de oi, bucăți de tablă de la sobe, instrumente de suflat, alte obiecte stridente. Când ziua se îngână cu noaptea, se pleacă pe ulitele satului în strigăte de “Ciorolița! Ciorolița!” însoțite de zgomote asurzitoare, joc şi bună dispozitie într-o gălăgie generală.

Dar înainte de plecare în sat, la locul de adunare se aduceau paie de grâu, cu care se înveleau obezile roților de car care nu mai foloseau în gospodărie şi se făceau şomoioage care se puneau în vârful unor pari (acum se folosesc lanterne şi felinare)

Când totul este gata, grupul de pe un deal începe să strige către grupul de pe celălalt deal, facând în acelaşi timp un zgomot infernal:

,,Ciorolita-lita
c-o murit bădița
pe-o scândură lată
Dumnezeu să-l bată
pe-o scandura verde
Dumnezeu să-l ierte.”*

Atunci roțile în flăcări sunt slobozite la vale, iar torțele improvizate aprinse sunt săltate ritmic spre cer, de către grupurile care pornesc prin sat strigând, chiuind şi jucând în permanență (recent oamenii s-au modernizat şi folosesc diferite materiale inflamabile petroliere).

Cei cu Ciorolița intră prin curțile oamenilor, îndeosebi la neamuri, vecini, prieteni, unde sunt primiți cu drag şi omeniți cu țuica şi cozonac, iar împreună cu aceştia coboară spre biserică, aprinzând şi câte un foc la răscruce de drumuri (din crengi uscate, iar mai nou din anvelope). Se ajunge astfel la biserică, unde sunt întâmpinați de preot, cantori şi spectatori, unde cele două grupuri (devenind numeroase) se adună în jurul Gorunului lui Horia, într-o horă ad-hoc (cândva se juca hora “Sub stejar” – acum uitată!) şi apoi la mormântul lui lancu, unde se face un mic parastas şi se intonează cântece patriotice (obligatoriu “Marşul lui lancu”).

Târziu în noapte, petrecăreții se întorc la casele lor însoțiți de aceeaşi voie bună, de jocuri şi scene satirice, diferite surprize şi chiar sperieturi la umbra întunericului menite să-i agite pe participanți.

Nu se ştie originea acestui obicei in satul notru. Preotul llieș Arsenie, fiu al satului, presupune că numele provine de la cuvintele greceşti “Kirie eleison” care înseamnă ,,Doamne miluieşte!”, expresie permanentă în slujbele bisericeşti.

Deși în prezent, numarul participanților la Ciorolița de pe cele două văi ale satului s-a restrâns, majoritar la V. Căraciului (Mare), obiceiul tradițional local se perpetuează an de an, devenind o necesitate spirituală a oamenilor, în dorința lor de alungare a duhurilor rele, încă de la începutul anului. Focurile îşi au explicația în simbolul credinței şi biruinței asupra răului şi întunericului, măştile reprezintă ocupatiile oamenilor satului, iar jocul şi zgomotul exprimă bucuria vieții triumfătoare pe pământ şi optimismul social generator de bine.”

____________________________________________
*I. Pårva: Munții, moții şi lumea. Ed. Călăuza v.b., Deva, 2008, pag. 443″

(sursa: CRISTEA, Nicolae, “Țebea și Baia de Criș-locuri, fapte, monumente”, Deva, Emia, 2010, pag. 123-126)

Fotografii din anii precedenți.

 349 vizualizări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *