Ce construcţii vor putea fi ridicate în zona de munte a Bihorului? „Regulamentul lui Bolojan” este pus în dezbatere!

articol publicat în februarie 7, 2021

Nu au trecut nici zece zile de când preşedintele Consiliului Județean Bihor, Ilie Bolojan, a anunţat că specialiştii instituţiei pregătesc un regulament pentru construcţiile din zonele montane ale judeţului iar de curând pe site-ul acesteia a și fost postat proiectul actului normativ care urmează să fie adoptat de aleşii bihorenilor în următoarea ședință de Consiliu Județean.

Ce cuprinde proiect?

Prezentarea zonei montane în baza căreia a fost realizat proiectul, pe zone:

  • Zona Şuncuiuş – Vadu Crişului
  • Zona Roşia- Remetea
  • Staţiunea Stâna de Vale
  • Staţiunea Vârtop
  • Zona Barajul Leşu-Coada Lacului
  • Zona Padiş
  • Zona Şinteu

Reguli pentru construcţii noi – în intravilanul LOCALITĂŢILOR

Funcţiunea zonei

Funcţiunile preponderente sunt şi vor fi locuirea (locuinţe individuale, case de vacanţă), instituţii (salvamont, centre de informare turistică) şi servicii-de turism (pensiuni, hoteluri, cabane), comerţ (spaţii comerciale, ateliere meşteşugăreşti), funcţiuni de agrement şi recreere. Se recomandă o dezvoltare armonioasă şi coerentă precum şi asigurarea compatibilităţii între funcţiunile propuse.

Nu se permit funcţiuni care nu sunt compatibile cu funcţiunea de locuire şi servicii şi care sunt poluatoare de orice fel.

Construcţiile realizate trebuie să nu afecteze specificul zonei şi să nu obtureze câmpul vizual (mai ales în cazul unui relief impozant, de mare efect peisagistic -chei, stânci, cascade, ş.a.). Pentru încadrarea zonei într-un flux turistic de amploare, care să contribuie la ridicarea nivelului de trai al localnicilor, sunt necesare o serie de dotări (benzinării, restaurante, tonete, moteluri, etc.), dar acestea trebuie să fie amplasate cât mai discret, la distanţă suficient de mare de sectoarele cele mai pitoreşti şi mai puţin alterate de activitatea antropică pentru a nu intra în câmpul vizual al celor care vizitează obiectivele respective.

Parcela trebuie să aibă o suprafaţă minimă de 1000 m2 în cazul locuinţelor iar pentru servicii(pensiuni, hoteluri) minim 2000 m2, pentru împiedicarea îndesirii excesive a localităţilor. Frontul stradal va îl de mininnini 25 m iar adâncimea parcelei va fi mai mare decât frontul stradal. Panta terenului se recomandă să nu aibă mai mult de 30% pentru realizarea unei construcţii. Optim ar fi ca terenul să aibă cel puţin 20% din suprafaţa terenului plană. Procentul de ocupare a terenului nu va depăşi 20% din suprafaţa terenului. Regimul de construire va fi dicontinuu şi un regim de înălţime redus- maxim P+2E. Limita pentru construcţii faţă de vecini şi faţă de aliniament va fi de minim 5,00 m. Retragerea faţă de limita posterioară va fi egala cu jumătatea înălţimii la cornişă dar nu mai puţin de 5,00 m.

Aspectul exterior al clădirii

Conceptul de arhitectură va prelua din exemplele tradiţionale de pe plan local din România precum şi din exemplele staţiunilor montane europene. Se va pune accent pe pante mari de acoperiş, elemente din lemn masiv la faţade şi interioare, zidării şi placări din piatră la nivelurile de intrare şi folosirea materialelor naturale. Lemnul este un material poros, aerul din exterior pătrunde în interior prin fibrele de lemn, fiind filtrat în mod natural. Iar, răşina din interiorul trunchiului va da casei o aromă naturală unică de lemn, care are un efect benefic asupra somnului şi sistemul respirator.

Stabilitatea construcţiilor şi aspectele structurale, calitatea execuţiei şi a materialelor, vor fi urmărite şi apreciate ca determinante în evaluarea proiectelor. Folosirea elementelor de lemn masiv la sistemul structural va fi apreciată. Acolo unde nu este posibil – se va permite folosirea stâlpilor şi grinzilor din lemn cu rol decorativ sau imitarea lemnului prin placarea elementelor structurale.

Se va lua în calcul climatul local( orientarea clădirilor faţă de punctele cardinale este importantă pentru utilizarea cât mai eficientă a razelor solare, umiditate, vânturi dominante, etc).

Forma clădirii se va stabili în strictă corespondenţă cu gabaritul functional şi funcţiunea. Masa şi aspectul volumetric vor fi determinate de capacităţile funcţionale, rolul construcţiei în ansamblul staţiunii şi aspectele de încadrare în peisaj. Elementele şi decoraţiile fără un rol funcţional, nu vor fi apreciate favorabil. Se doreşte un stil potrivit zonelor de recreere, simplu, solid, clar. Calitatea arhitecturală va fi determinată de proporţii echilibrate, volume adecvate şi o bună relaţionare cu celelalte clădiri. Distanţa dintre clădiri este importantă în special pentru calitatea locuirii. Fiecare construcţie va putea beneficia de peisaj, lumină şi intimitate. Păstrând distanţele corecte, respectaţi vecinii şi dreptul fiecăruia de a se bucura de calitatea mediului. Respectarea distanţelor este necesară şi pentru a preveni propagarea incendiilor.

Clădirile nu vor domina peisajul şi se vor raporta la scara umană.

Ambianţa va fi dată de clădiri cu o arhitectură diversificată, dimensiuni variate pentru a crea un ritm vizual atractiv. Zonele circulabile se vor trata ca alei pietonale, cu vitrine primitoare şi portice cu rol de trecere dintre stradă şi interior. Proiectanţii vor avea în vedere ca pentru clădirile/funcţiunile mai ample să existe cât mai multe elemente care să amplifice senzaţia de scară umană, aceasta se va obţine prin spargerea volumului în serii de forme mici şi simple. Sunt recomandate articulări ale părţilor dintr-un volum precum şi alternarea texturilor. Zonele de acces vor fi tratate cu elemente de arhitectură care vor face o punte dintre ambianţa străzii şi interior. Se interizee utilizarea materialelor nespecifice regiunii.

Acoperişuri şi elemente de acoperire

Formă acoperiş

Caracteristica zonei montane o constituie iernile cu multă zăpadă, ceea ce solicită şarpanta, determinând panta foarte înaltă astei încât apa şi zăpada să alunece. Aceasta are avantajul de a se putea amenaja mansarde şi poduri locuibile. Acoperişurile vor reprezenta o componentă esenţială a peisajului rezultat, precum şi a fiecărei construcţii în parte. în general, acoperişurile vor fi în două ape, cu o rezolvare volumetrică simplă, se vor folosi materiale şi culori naturale. Forma de bază a acoperişurilor va putea fi articulată cu lucarne şi frontoane cu rol funcţional şi care vor include ferestre către spaţii locuibile la mansardă. Volumul acoperişului va conţine cel puţin un nivel locuibil. Acoperişurile în terasă, acoperite cu şarpante false sau decorative, nu sunt permise. Elementele volumetrice secundare ale acoperişurilor vor forma un tot întreg cu acesta, se vor compune astfel încât ansamblul să fie unul funcţional şi bine articulat. Compoziţia elementelor secundare în planul acoperişului poate fi simetrică sau asimetrică. în varianta asimetrică, controlul şi echilibrul vor fi atent gestionate – nu se permit forme cu poziţionări aleatorii. La proiectarea acoperişurilor se va ţine cont în permanenţă de aspectul siguranţei împotriva căderilor de zăpadă. Zonele acumulărilor de zăpadă vor fi indicate pe toate planurile prezentate. Aceste suprafeţe vor fi clar identificate iar proiectanţii vor stabili soluţiile pentru prevenirea rănirii persoanelor sau distrugerii bunurilor. Ariile respective se vor delimita obligatoriu în limitele proprietăţii. Zonele de intrare – acces persoane vor fi astfel proiectate încât să nu permită căderile masive de zăpadă precum şi a ţurţurilor.

Pantă acoperiş

Panta acoperişurilor se va stabili ţinând seama de două criterii: unghi suficient pentru căderea zăpezii şi încadrarea în ansamblul staţiunii(zonei) şi în caracterul arhitecturii montane locale.

în general, panta acoperişurilor se va încadra între 45 şi 60 grade, în acest caz soluţia finală se va stabili având în vedere şi panta construcţiilor vecine. Pantele vor fi uniforme, fără ruperi de unghiuri. Caracterul general va fi dat de acoperişuri în două ape egale cu pante spre faţadele scurte laterale. Nu sunt recomandate timpane sau diferenţe de înclinare între ape opuse. Din considerente de management a căderii de zăpadă, pentru zonele cu densităţi mai mari de clădiri se recomandă construirea de podiumuri care vor fi utilizate ca zone de aglomerări de zăpadă.

Material acoperiş

Finisajul acoperişurilor este unul vizibil şi pregnant în aprecierea calităţii arhitecturale. Este obligatorie folosirea ţiglelor ceramice, ardeziei naturale, şindrile/şiţe din lemn (ignifugate), ţigle din beton. Şindrile bituminoase cu inserţie de fibra de sticlă, ţigle metalice texturate şi tabla fălţuibilă pot fi folosite dacă sunt de calitate superioară. Sunt interzise plăcile de azbociment, ţiglele din tablă metalică, tabla metalică cu materialele compozite. Tonurile naturale şi derivate din culorile peisajului natural sunt obligatorii. Se interzice utilizarea culorilor stridente şi atipice specificului local.

Streşini

Cu scop de protecţie împotriva ploii şi zăpazii, a pereţilor verticali şi a golurilor din aceştia, streşinile reprezintă şi elemente care definesc caracterul clădirilor. Arhitectura streşinilor va fi în strictă concordanţă cu forma, volumul şi proporţiile clădirii. Se va respecta o lăţime de minim de 60 cm, preferabil 90-110 cm (la construcţiile P+l+M, P+2- 110 cm). Dimensiunile jgheaburilor adiacente paziilor nu se vor lua în calculul lăţimii totale ale streşinilor. Condiţiile climaterice, vântul dominant, curenţii de aer şi diferenţele de temperatură sunt aspecte ce se vor lua în calcul la soluţiile de ventilare adecvată a acoperişului.

Lucarne

în modelarea acoperişurilor pot fi folosite lucarnele cu rol de iluminare a spaţiilor interioare ale mansardelor. La modularea acoperişului cu lucarne se vor respecta pantele, materialele şi alinierea cu golurile din faţade. Lucarne mai lungi de 1,80 m nu sunt permise. Se interzice realizarea lucarnelor în forme atipice şi a mai multor modele, tipuri şi dimensiuni pe acelaşi acoperiş.

Aerisiri

în vederea asigurării unui climat echibrat printr-o circulaţie suficientă a aerului, podurile/mansardele vor avea aerisiri longitudinale la coame şi/sau streşini. Acestea vor fi integrate în aspectul general al acoperişului (formă şi material) sau vor avea aparenţă distinctă cu rol decorativ clar definit.

Luminatoare

Folosirea luminatoarelor este permisă cu condiţia integrării acestora în caracterul clădirii. Luminatoare din materiale acrilice cu forme circulare/curbate nu sunt agreate se vor folosi luminatoare plane, din sticlă securizată care să se armonizeze cu volumul acoperişului.

Dependinţe

Proiectul fiecărei clădiri din zona montană trebuie să reflecte claritate, simplitate şi calitate. Exteriorul va reprezenta spaţiul şi structura interioră a edificiului prin urmărirea caracterului arhitecturii montane. în acest sens, „artificiile” volumetrice gratuite, volumele care nu au o funcţionalitate, formele şi structurile false nu vor fi apreciate.

Coşuri de fum

Echipamentele şi instalaţiile de încălzire vor fi incluse în proiectul preliminar depus. Pot fi folosite placările din lemn sau piatră la finisarea coşurilor vizibile din exterior. Se acceptă şi soluţiile placărilor din tablă metalică vopsită în culoare neagră. Coşuri cu tablă galvanizată sau din oţel nevopsit nu se acceptă. Toate tuburile, coşurile de ventilaţie şi alte extensii ale instalaţiilor de încălzire/ventilare trebuie să apară în planşele desenate pentru a se putea decide asupra soluţiei optime de mascare şi asupra prezenţei cât mai discrete în planul faţadelor.

Jdieaburi şi burlane

Unde este posibil, nu se vor monta jgheaburi şi burlane pentru a se evita desprinderile accidentale în urma căderilor/alunecărilor masive de zăpadă. Acolo unde se vor monta, acestea trebuie să fie din materiale care să se potrivească cu culoarea paziei. Este preferabilă folosirea tablei de cupru sau alte materiale de calitate superioară.

Antene

Antenele de satelit parabolice (cu excepţia celor cu diametrul mai mic de 90 cm) şi antenele TV sau de telefonie (montate pe sol sau pe acoperiş) precum şi dispunerea cablurilor pe faţade spre domeniul public nu sunt acceptate. Antenele parabolice cu diametrul mai mic de 90 cm, pot fi acceptate prin prezentarea pieselor desenate ce le vor include; aprobarea se va face pe baza poziţiei acestora prin prisma vizibilităţii din stradă/domeniul public şi a impactului asupra proprietăţilor vecine.

Acumulări de zănadă si sugestii de desimi

Chiar dacă fac subiect din punct de vedere structural, acumulările de zăpadă pe acoperişuri au şi alte implicaţii. Cu excepţia unor terase/podeste/podine peste parter, prin regulament/ghid nu sunt permise suprafeţe plane de acoperiş. Suprafeţele pentru acumulări de zăpadă şi curăţarea acestora sunt aspecte esenţiale privind calitatea şi valabilitatea proiectului în ansamblu şi vor trebui să răspundă acestor exigenţe. Pentru zonele în cauză se vor respecta următoarele:

  • Toate elementele de instalaţii de pe acoperiş vor fi prezentate în proiect şi vor fi amplasate conform unor criterii bine stabilite
  • Proeminenţele şi elementele decorative ale acoperişului vor fi protejate împotriva acţiunii gravitaţionale sau prin mişcare a zăpezii
  • Trecătorii vor fi protejaţi de căderile bruşte de zăpadă printr-o arhitectură adecvată a acoperişului, suprafeţelor teraselor/balcoanelor, direcţionarea zăpezii prin panta lucarnelor şi frontoanelor
  • Zonele de intrare/porticele vor fi tratate în sensul protejării pietonilor şi autovehiculelor de acumulări de zăpadă, gheaţă sau ţurţuri
  • Streşinile vor avea un design robust pentru susţinerea încărcărilor mari de zăpadă
  • Se va evita proiectarea/montarea de jgheaburi şi burlane acolo unde sunt riscuri ca acestea să fie avariate de zăpadă sau gheaţă; mai mult, acolo unde sunt riscuri de accidente pentru pietoni, se va ţine cont de minimizarea formării de ţurţuri prin elementele componente ale acoperişului
  • în principiu, pentru a nu permite deformarea sub presiunea zăpezii sau a gheţii se vor evita elementele din tablă metalică la coperişuri
  • Managementul acumulării de zăpadăşi gheaţă poate fi îmbunătăţit prin ventilarea adecvată a acoperişului (principiul “cold roof’); în cazul unui acoperiş neventilat, căldura de la partea superioară contribuie la topirea treptată a zăpezii
  • apa ce se va scurge spre baza acoperişului va îngheţa şi va duce la crearea blocurilor de gheaţă peste streaşină, avariind pazia/jgheabul/burlanul şi creşterea riscului de accidente.

Zone de acces, uşi şi ferestre

Simbolistica intrărilor

Amenajarea zonei de acces şi importanţa arhitecturală a acesteia prin gradul de vizibilitate, întăreşte spiritul comunitar al locului prin deschiderea către vecini, public şi turişti. Se pot crea spaţii/volume de intrare cu o identitate puternică şi distinctă prin utilizarea următoarelor elemente – acoperiş separat, pridvoare, scări, iluminat, etc.

Zonele de acces

Ţinând cont de faptul că au un impact important pentru public/turişti, zonele de acces trebuie să beneficieze de finisaje de înaltă calitate până la cel mai mic detaliu. Clădirile vor avea accese principale uşor de identificat şi care să reprezinte funcţiunea de intrare prin elemente de amploare şi caracter rustic. Intrările vor fi protejate împotriva condiţiilor meteo nefavorabile prin frontoane ieşite din planul faţadei, streşini, arcade, ori elemente de pridvor. Materialele predominante vor fi piatra şi lemnul. Uşile unicat pot defini o construcţie printr-un anume stil. în principiu, sunt preferabile uşile robuste, cu un puternic caracter rustic al detaliilor şi feroneriei.

Stilul şi materialele ferestrelor

Dacă sunt executate cu atenţie pentru detalii şi dacă au proporţii frumoase, ferestrele pot constitui accesoriile unui stil puternic al clădirii. Având în vedere caracterul arhitecturii montane, tâmplăriile din lemn natural sunt obligatorii şi apreciate. Din considerente de mentenanţă, proprietarii pot alege tâmplării de lemn stratificat. în cazuri speciale, cu acordul comisiei de urbanism se pot aproba tâmplării din alte materiale de înaltă calitate cu proprietăţi termoizolante superioare şi aspect care să nu contravină ansamblului clădirii. Ferestrele vor fi simple cu deschidere tip ghilotină, simple cu deschidere batantă, duble cu deschidere batantă. Deschidere glisantă pentru tâmplării din alte materiale decât lemnul şi ferestrele tip jaluzea nu sunt permise. Tâmplăriile din PVC nu sunt acceptate; excepţie fac produsele de înaltă calitate, cu proprietăţi termoizolante superioare, cu folosirea unei palete de culori în tonuri naturale şi cu prezentarea de mostre către comisia de urbanism CJUAT. Fenestraţia va ţine cont de funcţiune, proporţii, finisajele faţadei şi de modul de îmbinare în întregul ansamblu. Sunt recomandate ferestre cu ochiuri de sticlă de mici şi medii dimensiuni, în cazul suprafeţelor mari de sticlă se va recurge la divizarea prin şprosuri intermediare (baghete ornamentale). Nu sunt permise divizări ale suprafeţelor mari din sticlă prin montanţi cu grosimi similare ale cadrului. Sticla cu proprietăţi low-e este permisă cu condiţia să nu se afecteze transparenţa şi să nu se permită reflectivitatea. La amplasarea ferestrelor, mai cu seamă către faţadele laterale/spate, se va urmări respectarea distanţelor în sensul protejării proprietăţilor vecine şi a distanţei minime pentru fereastra de vedere. La nivelul parterului spaţiilor comerciale suprafeţele vitrate vor fi divizate prin elemente de structură din piatră sau lemn în sensul potenţării sentimentului/senzaşiei de stabilitate structurală. La poziţionarea ferestrelor peste nivelul parterului trebuie ţinut cont de liniaritate şi echilibru.

Ornamentele uşilor si ferestrelor

Uşile şi ferestrele fară andadramente din piatră sau cărămidă vor avea profile de ancadrament din lemn. Solbancurile, profilele de exterior şi grilajele decorative vor completa ansamblul ferestrelor atât din punct de vedere decorativ cât şi funcţional. Feroneria va respecta stilul şi va fi integrată în întreg.

Decoraţii, obloane şi alte elemente

Elemente decorative precum obloanele de exterior nu sunt permise. Obloanele funcţionale şi jardinierele cu flori sub ferestre sunt permise.

Accesele către snaţii anexe

Accesele către spaţii de serviciu, spaţii secundare sau anexe trebuie să fie integrate în ansamblul clădirii. Uşile către garaje şi spaţiile de serviciu vor fi discrete cu respectarea scării şi caracterului montan. Spaţiile de depozitare, cutiile poştale, spaţiile de colectare a gunoiului, echipamentele de curăţare a zăpezii, dotările instalaţiilor electrice şi încălzire, transformatoarele, boilerele, contoarele de gaze, panourile solare, antenele parabolice, antenele dccimetrice, etc. trebuie să fie proiectate corespunzător destinaţiei şi se va încerca pe cât posibil integrarea lor în interiorul construcţiei, în subsol, ori zone ecranate discret.

Finisaje exterioare pentru pereţi şi faţade

Generalităţi

Arhitectura montană combină diverse finisaje care se schimbă de la baza construcţiei spre partea ei superioară. Folosirea diverselor materiale trebuie să ţină cont de un design raţional şi coerent. Se va evita urmărirea varietăţii – principiu contrar simplităţii arhitecturii montane. între nivelul parterului şi teren trebuie să se creeze o legătură vizuală puternică. Materialele alese pentru nivelul de bază vor determina efectul şi caracterul clădirii de aceea vor fi un criteriu determinant. în sensul celor descrise mai sus, este de preferat folosirea pietrei naturale ca finisaj pentru nivelul care face legătura cu terenul. Montată mai degrabă, fară rigoare sau ritm geometric, se va căuta combinarea şi păstrarea muchiilor originale. In cazul soluţiilor de placare cu piatră artificială, se vor prezenta mostre, tehnologia de montare şi prezentarea de către montator a unor lucrări (portofoliu foto) şi unor asigurări că rezultatul final va fi o replică realistă a pietrei naturale. Elementele structurale din lemn masiv vor fi evidenţiate prin utilizarea la console, pergole, arcade, portice de intrare, terase şi balcoane. Nivelurile superioare vor fi caracterizate de folosirea lemnului – placări orizontale sau verticale, elemente structurale, eventuale elemente decorative. Nu este permisă folosirea betonului aparent în tratarea faţadelor sau suprafeţelor expuse către public. în general, prin acest regulament, tencuielile decorative nu sunt o soluţie pentru faţade. Sunt preferate tencuielile decorative autohtone tradiţionale pe bază de ciment alb, praf de piatră, mozaic şi agregate mici de culoare albă. Textura poate avea aspect granulat, canelat, stropit, drişcuit, sclivisit; nu sunt recomandate vopsitorii peste tencuieli, sunt interzise vopsitorii acrilice cu aspect lucios. Fenestraţiile – goluri de ferestre sau ferestre aparente, nu vor depăşi 50% din suprafaţa faţadei, cu excepţia nivelurilor parter. închiderile tip perete cortină din sticlă, metal sau plăci de beton nu sunt permise. în zonele de clădiri cu densitate mai marc sau în cele comerciale, faţadele adiacente vor respecta o aliniere la stradă pentru continuitatea traseului turiştilor şi delimitarea clară a unor alveole urbane prin portice cu lăţimi egale. Deşi actualul regulament trasează nişte direcţii pentru un design exterior estetic, corelarea materialelor naturale şi elementelor de lemn masiv pentru amenajările interioare cu întregul clădirii este binevenită. Aspectul descris este recomandat la spaţiile de primire, holuri şi lobby-uri din pensiuni şi hoteluri.

Culori

Pentru finisajele din lemn ale pereţilor se vor folosi culorile naturale ale materialului sau tonuri preluate din mediul ambiant. Tâmplăria uşilor trebuie să fie în culoarea lemnului natural şi se va potrivi cu cea a ferestrelor. Cadrul ferestrelor va respecta culoarea lemnului natural, nuanţele de brun, brun-cenuşiu, verde-cenuşiu, brun-roşiatic. Aluminiul eloxat pentru finisarea uşilor, ferestrelor şi altor elemente de tâmplărie sau feronerie, este interzis. Paleta de culori ce va fi folosită la proiect (finisaje exterioare) va fi inclusă la documentaţie. Vor fi folosite culorile pământii, compatibile cu restul construcţiilor şi cu natura. Culorile contrastante în câmpul faţadelor clădirii sau între clădiri învecinate nu sunt permise. Nu este recomandată folosirea a mai mult de trei tonuri de culoare pentru întreg ansamblul clădirii.

Păzii – materiale si culori

Se vor propune păzii din lemn vopsit care să susţină caracterul clădirii. Păzii metalice, din gipscarton de exterior sau din panouri compozite nu vor fi acceptate.

Placări

Materialele folosite pentru placarea pereţilor de exterior trebuie să reflecte coloritul şi texturile mediului înconjurător şi să respecte caracterul montan al arhitecturii. Materialele naturale sunt apreciate în toate formele; sunt încurajate placările din lemn sub toate formele – orizontal, vertical, şindrile, şiţe, lambiuri de exterior, siding, lamele. După caz, panourile cu finisaj din furnir natural din lemn pot fi acceptate . Sunt permise şi placări exterioare din lemn masiv finisat. Placările din PVC şi aluminiu nu sunt acceptate. Tencuielile decorative pot fi acceptate la proiecte deosebite cu condiţia aplicării acestora în procent de max 25%, a folosirii cimentului alb şi o execuţie de înaltă calitate. Tencuieli decorative acrilice sau pe bază de compuşi sintetici nu sunt acceptate. în cazul în care pereţii exteriori au o înălţime mare, se recomandă micşorarea înălţimii prin elemente din acelaşi material dispuse pe direcţia opusă sau desprinse din planul de bază. în orice caz, nu se vor folosi mai mult de două stiluri/forme de placare, în plus, toate faţadele vor fi tratate cu aceleaşi placări, nu doar faţada de la stradă/principală. Folosirea placărilor din lemn va fi atent gestionată din punct de vedere al siguranţei la foc. în acest sens se vor specifica soluţiile de ignifugare, rezistenţele la foc, specificaţiile tehnice şi alte măsuri de întârziere a propagării incendiului.

Piatră şi alte zidării

Este recomandată folosirea pietrei în toate formele sale atât ca finisaj pentru placări cât şi pentru zidării. Piatra va fi un material prezent pe toate faţadele construcţiei. în principiu, se va folosi piatra naturală – preferabil de provenienţă locală; totuşi, uzanţa unor placări de înaltă calitate, cu aparenţă realistică şi calităţi ce asigură durabilitatea poate fi acceptată prin detalierea tehnologiei de montaj, specificaţiilor tehnice şi altor informaţii determinante. Montajul se va realiza prin respectarea aceleiaşi tehnologii ca la piatra naturală. în scopul creării unui stil individual al construcţiilor, este permisă folosirea diferitor tipuri de piatră; se va urmări totuşi ca, la clădiri vecine sau la clădiri dintr-un ansamblu, să nu existe conflicte de imagine sau contraste prea mari.

Amplasare grătare/coşuri de fum

Acolo unde coşul de fum este localizat pe peretele exterior al clădirii, acesta trebuie să fie finisat într-o manieră diferită de cea a ansamblului peretelui şi într-o manieră care sugerează că e parte a şemineului. Materialele de finisaj recomandate pentru aceste facilităţi sunt lemnul şi piatra. Materialul de finisaj selectat trebuie să fie utilizat în mod continuu de la etajul inferior, prin planul acoperişului şi până la partea superioară a incintei coşului. Ar trebui să se termine la partea superioară a coşului într-o manieră care asigură o “pălărie” a coşului. Unde finalitatea coşului de metal se proiectează dincolo de carcasa coşului, cantitatea proeminenţelor trebuie să fie de maximum 75 cm şi minimum prevăzut de legislaţie. îmbrăcămintea/carcasa coşului trebuie să aibă continuitate de la cota parterului si să fie detaliată în aşa fel încât să pară coşul ca fiind susţinut pe o fundaţie.

Carcase pentru panouri electrice si alte dotări

Cutiile electrice şi de utilităţi amplasate de sine stătător sau ca panouri montate pe perete ar trebui să fie ascunse sau tratate într-o manieră integratoare în ansamblul construcţiei.

Terase

Terase si balustrade

Se încurajează construirea teraselor atât ca mod de a crea o interfaţă între clădire şi mediul exterior cât şi pentru îmbogăţirea faţadelor. Acestea vor fi integrate în ansamblul construcţiilor prin intermediul grinzilor, stâlpilor şi acoperişului sau spalierelor; se va urmări ca prin scara şi aspect terasele/balcoanele să nu pară simple apendice ale clădirii. Pentru designul balustradelor este încurajată folosirea elementelor de lemn cu detalii care vor urmări specificul locului. în general, sticla şi elementele metalice de îmbinare, nu vor fi apreciate. Acolo unde este folosit metalul se încurajează fierul forjat sau soluţii care oferă imaginea de fier forjat, în toate cazurile finisajul trebuie să reziste la intemperii. Terasele nu trebuie să depaşească retragerile faţă de limitele proprietăţii. Terasele trebuie concepute într-o manieră care să nu atenteze la intimitatea vecinilor.

Spalierele

Sunt încurajate spalierele ca un simbol al demarcării intrărilor, aleilor şi curţilor interioare în scopul amenajării peisagistice a proprietăţii. Nu se permite ca structura acestora să depăşească distanţele faţă de limita de proprietate.

Peisaj şi ambient stradal

General

Elementele peisajului construit vor reflecta caracterul rustic si montan al arhitecturii. Pentru amenajări exterioare, se va încerca utilizarea vegetaţiei locale. Unde vor fi necesare bariere rutiere ele nu se vor realiza din oţel sau beton, ci din postamente/stâlpişori simpli din piatră care vor susţine elemente orizontale din lemn. Acolo unde sunt necesare împrejmuiri, acestea se vor realiza tot din piatră şi lemn însă este încurajată mai degrabă continuitatea spaţiilor deschise, decât împrejmuirea zonelor. Nu este recomandată împrejmuirea aliniamentelor pe loturi cu vile şi locuinţe unifamiliale. Pe limitele laterale şi de spate sunt permise împrejmuiri de maximum 70 cm dublate cu vegetaţie. în cazul altor funcţiuni (hotel, pensiune, cabane, puncte de informare, dotări de utilitate publică – salvamont, jandarmerie, parcări amenajate, etc.) se va respecta aceeaşi regulă de înălţime redusă (70 cm), materiale naturale, dublarea cu vegetaţie. Suprafeţele de drumuri şi şosele ar trebui să minimizeze extinderea drumurilor de pământ, asfalt sau beton. Utilizarea bordurilor şi rigolelor nu este încurajată; se preferă şanţuri înierbate. Aspectul şi caractcrul zonei se va îmbunătăţi prin conservarea “naturalului”. Se va proteja vegetaţia existentă, cu valoare ambientală. Acolo unde apar zone abrupte sau alte condiţii speciale ale terenului se va solicita un studiu geotehnic. Pentru a crea o imagine (senzaţie) de calitate, principalul criteriu de amenajare a terenului ce trebuie respectat va fi păstrarea şi regenerarea peisajului natural. în toate aspectele legate de design trebuie să se ia în considerare însorirea.

Autoritatea locală şi cea judeţeană îşi pot rezerva dreptul de a solicita conformarea cu regulamente noi, de detaliu, privind amenajarea peisageră sau prezentarea unui studiu de peisaj. Peisajul natural va fi întreţinut şi îmbogăţit în permanenţă. Specii noi de arbori şi arbuşti vor fi plantate pentru întărirea fondului forestier şi îmbogăţirea cu vegetaţie tânără a zonei. Amenajările sezoniere pot include copaci acolo unde este posibil. Din considerente de protecţie a intimităţii şi proprietăţii, precum şi pentru aspectul de ’’verde”, în zona vilelor, cabanelor, locuinţelor de vacanţă, construcţiile trebuie mascate de arbori. Covorul vegetal format din iarbă şi flori sălbatice va fi protejat în sensul consolidării “naturalului” zonei. în zonele centrale ale localităţilor se va acorda o atenţie sporită spaţiilor pietonale. Acestea vor fi culoare cu specific comercial, recreativ şi turistic, şi pot fi valorificate prin o varietate funcţională, calitatea detaliilor finisajelor, vitrine primitoare la parterul clădirilor şi zone de acces cu identitate proprie. Elementele de mobilier urban precum băncile, chioşcurile şi barierele ar trebui realizate într-o manieră rustică, utilizând lemnul şi piatra. în zonele de acces ale clădirilor trebuie asigurată protecţia împotriva intemperiilor. Pentru aceasta, în zonele comerciale se recomandă elemente precum arcade, pergole acoperite, verande, console sau alte elemente similare care să creeze o alee pietonală protejată pentru circulaţia pietonilor dintr-o incintă în alta. Simple console sunt de preferat într-o densitate mai mare a clădirilor. La tratarea suprafeţelor aleilor şi pieţelor se va urmări utilizarea unor elemente de scară mică, durabile şi caracter rustic. Nu se acceptă asfaltul ca finisaj al aleilor. Utilizarea betonului simplu e descurajată. Este permisă utilizarea pavajului din piatră şi betonului texturat si amprentat, cu drenaj adecvat. Trotuarele şi aleile pot fi din piatră sau din alte materiale naturale.

Tratarea suprafeţelor dure

Trebuie evitată amenajarea suprafeţelor dificile ale terenului cu materiale sensibile la umezeală şi în general sunt nerecomandate alei pietonale în zone cu pante foarte mari.

Tratarea suprafeţelor cu vegetaţie

La amenajarea suprafeţelor verzi, se va ţine cont de principiul întreţinerii facile şi, pe cât posibil, utilizării materialelor locale. Dimensiunile vegetaţiei trebuie raportate la scara construcţiei. Vegetaţia nu trebuie să obtureze pătrunderea luminii naturale şi vizibilitatea către vecinătăţi şi peisaj.

In cazul funcţiunilor turistice, în jurul clădirilor se vor prevedea zone cu echipament şi dotări anti-incediu. Amenajarea covoarelor de iarbă şi flori va utiliza -pe cât posibil-vegetaţia locală. Unde sunt necesare irigaţii, acestea se vor realiza prin ţevi subterane.

Împrejmuirile/Gardurile

Dincolo de caracterul lor strict utilitar, ele sunt de interes public datorită calităţii de participare la crearea peisajului rural, alături de construcţiile pe care le protejează, sau a căror parcelă o delimitează. în general, împrejmuirile (inclusiv gardurile din lemn şi gardurile vii formate să creeze o împrejmuire naturală) sunt descurajate, în scopul păstrării sensului mediului natural şi al comunităţii. In situaţii bine motivate (ex. intruziunea animalelor), se pot aproba soluţii de împrejmuiri respectând o înălţime maximă de 70 cm, materiale naturale, culori în concordanţă cu mediul înconjurător şi eventual dublare cu gard viu. Se interzic gardurile opace prin folosirea tablei, zidărie, metal sau cele din sârmă ghimpată.

Terasarea

Terasarea terenului trebuie făcută într-o manieră care să permită apei să se scurgă pe lângă clădiri şi să nu fie direcţionată către proprietăţile învecinate. Dacă condiţiile sitului sunt de aşa manieră încât apa în mod constant curge de-a lungul limitei de proprietate, aceste condiţii pot persista cu condiţia ca amenajările viitoare ale terenului să nu mărească volumul debitului de apă. Ramparea trebuie făcută într-un mod natural, facil, cu descurajarea utilizării zidurilor de sprijin. Se incearcaă menţinerea pe cât posibil a reliefului existent. Eventuale intervenţii vor urmări adaptarea la pantele existente, prezervarea vegetaţiei şi soluţii avizate pentru evacuarea apelor pluviale.

Signalistică şi iluminat

Signalistica

Semnele pot fi doar din material solid şi doar iluminate frontal. Nu se acceptă iluminarea din spate sau cu halogen. Semnele montate în consolă pe faţada clădirii vor fi solide, sub forma unui banner şi nu mai mari de lxlm. Ca material pentru pancarde, se încurajează utilizarea lemnului natural. Nu se acceptă surse de lumină de tip neon.

Numerotarea clădirilor

Fiecare clădire va avea propriul număr, clar vizibil din stradă. Cu toate astea numerele se vor trata într-o manieră apropiată finisajului clădirii. Nu sunt permise litere din plastic sau iluminate din spate. Iluminarea acestora trebuie să fie frontală.

Iluminatul stradal si ambiental

Pentru un confort urban pe timp de noapte, iluminatul va respecta atât exigenţe tehnice cât şi estetice. Iluminarea nu trebuie să fie prea intensă şi nici deranjantă privirii. Unde este posibil, sursele de lumină vor fi mascate şi direcţionate. Toate instalaţiile/corpurile luminoase trebuie să fie în strânsă legătură cu caracterul arhitectural al zonei. La alegerea corpurilor de iluminat se va ţine cont de propagarea luminii în tonuri calde ale spectrului luminos. Nu vor fi acceptate becurile cu emanări stridente de protocaliu, roz, albastru, etc. Lumina nu trebuie să incomodeze în nici un fel plăcerea vecinului de a se bucura de intimitatea spaţiului său, iar fluxul de lumină ar trebui minimizat pe cât posibil în scopul menţinerii unei atmosfere specifice unei zone de agrement. După caz, poate fi considerat ca posibil şi iluminatul pe faţadele clădirilor, prin corpuri orientate către spaţiul public.

Străzi, alei, parcaje, garaje

Străzi carosabile

Parcela este construibilă numai dacă are asigurat acces la un drum public, direct sau prin servitute de trecere. Suprafeţele pentru drumurile de acces către proprietăţi, sau în cadrul acestora, se recomandă a se realiza din dale înierbate(cu grilaj din metal sau plastic cu minim impact asupra peisajului) sau combinaţii de pavaj, care să permită apei să se infiltreze până la sistemul de drenare. Se recomandă ca apa pluvială, să nu fie direcţionată către stradă. Pentru drumurile de acces, nu se recomandă suprafeţele asfaltate, pavajul de beton, precum şi suprafeţele din pietre de râu pe pat de mortar şi betonul amprentat. Accesele auto vor urmări panta naturală a terenului. Acestea nu vor depăşi 9,00 m lăţime şi nu vor depăşi o pantă de 10%. Procentul maxim de drumuri de acces, parcari şi trotuare, este de 25% din suprafaţa unei parcele şi, în principiu, va fi poziţionată către aliniamentul de la stradă al acesteia. Restul terenului va fi amenajat cu spaţii verzi şi suprafeţe de călcare din materiale naturale – lemn, pietriş, rumeguş decorativ, cărămidă (după caz). Fiecare funcţiune va asigura numărul de parcaje necesar funcţionării, conform normativelor în vigoare. Se recomandă creerea din partea administraţiilor publice locale, la baza pârtiilor, a unor terenuri pentru parcaje autoturisme şi/sau parcări supra sau subterane, pentru a nu îngreuna accesul la facilităţile aferente pârtiilor.

Garajele

Nu se recomandă amplasarea acestora între limita de aliniament şi distanţa dintre linia de aliniere a construcţiilor. Suprafaţa uşii de acces către garaj nu va depăşi 50% din suprafaţa faţadei la stradă, aferentă parterului. Prin această prevedere se va evita ca uşile de garaj să domine faţadele clădirilor şi aspectul stradal. în mod ideal garajele ar trebui să facă parte din ansamblul clădirii, nu sunt recomandate în exteriorul clădirii principale volume independente cu funcţiunea de garaj. Pereţii garajului ar trebui să urmărească aceeaşi tipologie de goluri precum întreg ansamblul clădirii, în scopul creării unei imagini unitare. Uşile de garaj tip rulou ar trebui să respecte stilul clădirii iar suprafaţa acesteia va fi divizată în zone pline şi zone transparente şi să fie din material de bună calitate precum lemnul lăcuit sau vopsit. Nu sunt permise uşile din aluminiu. Staţionarea autoturismelor nu se admite să se facă pe domeniul public, ci numai pe parcela proprie.

Surse de enereie regenerabilă

Se recomandă folosirea unei surse alternative pe lângă conectarea la utilităţile existente cum ar fi energia solară, energia geotermală, etc. Acestea nu au nici un fel de impact negativ asupra mediului. Obligatoriu acestea nu se vor monta înspre domeniul public.

Condiţii de echipare edilitară

Se impune realizarea de soluţii de echipare în sistem individual, care să respecte normele sanitare si de protecţie a mediului (asigurarea unei distante minime de 30 m

intre fântâni şi bazine vidanjbile impermeabile), precum si prevederile Codului Civil iar în momentul realizării reţelei centralizate publice in zonă, beneficiarul se obligă să racordeze construcţia, potrivit regulilor stabilite de Consiliul Local.

Obiectivul esenţial al acestui ghid este păstrarea nealterată a spiritului aşezărilor în care sunt propuse construcţiile şi creşterea calităţii vieţii, dar cu conservarea tradiţiilor şi a peisajului cultural existent, acestea fiind, de fapt, chiar resurse pentru dezvoltarea durabilă în mediul rural.

Pentru a citit tot REGULAMENTUL, CLICK AICI!

 18,893 vizualizări

1 thought on “Ce construcţii vor putea fi ridicate în zona de munte a Bihorului? „Regulamentul lui Bolojan” este pus în dezbatere!

  1. Nu-mi dau io seama cap-coada, nefiind de meserie, da’ s-ar putea ca unele dintre prevederi sa contravina ghidului ordinului arhitectilor pentru zona respectiva. Ar fi fain daca s-ar apuca cineva sa verifice.

    In mod specific ce mi-a atras atentia sunt reglementarile pentru mansarde. Traditional, in zona aia, casele n-au mansarde. Lucarnele, daca exista, sunt izolate, cate una pe casa, insuficiente cat sa asigure iluminare corespunzatoare pentru o mansarda.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *