Liceul Avram Iancu din Brad a fost inițial o Școală Ortodoxă. Moții din 90 de comune zărăndene l-au susținut financiar 50 de ani!

sursă foto: Ion Rusu Abrudeanu - „Moții, calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit”

articol publicat în februarie 11, 2021

Liceul Teoretic „Avram Iancu” din Brad nu este doar despre carte și educație excepțională a zeci de generații de moți crișeni, ci o filă de istorie a românilor din Ardeal și a modului în care moții s-au luptat pentru a-și păstra limba și educa copii în spiritul tradițiilor și valorilor noastre.

Cum s-a ridicat clădirea Liceul Teoretic „Avram Iancu” din Brad este o adevărată epopee cea mai bună descriere fiind cea din „Monografia gimnaziului”.

Noi am decis astăzi să venim cu o completare redată de publicistul, om politic, deputat și senator român din perioada interbelică – Ion Rusu Abrudeanu care în 1928 a publicat excepționala lucrare: „Moții, calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit”.

Cum a început povestea Liceului Teoretic „Avram Iancu” din Brad?

După revoluția din 1848 din Transilvania, în 1849 Ministerul de Culte și Instrucțiune Publică din Imperiul Austriac a redactat Proiectul de organizare a gimnaziilor și școlilor reale din Austria, proiect care a devenit lege în 1854, lege care permitea înființarea școlilor de către stat, de confesiunile religioase, de comune, de diferite societăți și de particulari. Andrei Șaguna a profitat de ocazie cerând înființarea a șase gimnazii superioare (licee cu opt clase, unul la Deva), a patru gimnazii inferioare (gimnazii cu patru clase, unul la Brad) și a șase școli tehnice (una la Hațeg). Așa a început istoria Liceului Teoretic „Avram Iancu” din Brad.

După mai multe variante respinse de Șaguna, versiunea finală, conform legii XXXVIII de la 1868, referitoare la învățământ, coroborată cu legea naționalităților, a fost votată la 8 februarie 1869 de comisia școlară a Comitatului Zarand și aprobată de Ministerul de Culte și Instrucțiune prin ordinul 11387/14 iulie 1869. Cu această ocazie s-a fixat și denumirea oficială: „Gimnaziul greco-ortodox din Brad”. Gimnaziul și-a început activitatea la 30 septembrie 1869, dar inaugurarea festivă a avut loc doar la 21 mai 1870. Director al gimnaziului era protopopul comitatului Zarand, Moise Lazăr, întrucât între timp, în 1866, Iosif Bașa a decedat. Primii profesori au fost Georgiu Părău și Constantin Costin.

Vechea clădire a Gimnaziului român din Brad. Ulterior a fost internat pentru elevii veniți în Brad la Liceul din Brad. În final, clădirea a fost dărâmată. sursă foto: Ion Rusu Abrudeanu – „Moții, calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit”.

„Încă în anul 1860, la 11 ani după focul cel mare al revoluţiei, când abia îşi refăcură gospodăriile, prădate de unguri, Românii zărăndeni au hotărât înfiinţarea unui gimnaziu mare cu 8 clase în Brad. Sbuciumările lor pentru adunarea fondurilor, aprobarea statutului etc., sunt descrise în “Monografia gimnaziului”, scrisă cu prilejul jubileului de 50 ani, de actualul director, dr. Ioan Radu (Orăştie 1920. Tip. “Libertatea”). Gimnaziul s-a deschis la 1869 ca şcoală confesională ortodoxă şi s-a susţinut timp de 50 ani numai din fondurile date de cele 92 comune zărăndene. Pe tot cuprinsul ţării nu se poate invoca o pildă asemănătoare cu a acestor Moţi-Crişeni. Fiind aci regiunea minelor de aur, să nu se creadă că aurul din vreo mină a format vreun fond pentru gimnaziu. Nu. Se potriveşte şi aici cântecul: “Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”. Din truda lor, din inima lor, au scos fondul de 58.200 florini, din care s-a susţinut gimnaziul până la unirea Ardealului cu patria mamă.

Mai mult. Aceşti urmaşi ai lui Crişan, încă de pe la anul 1900 au început să adune ban cu ban să facă un fond pentru o nouă clădire de liceu.” povestește Ion Rusu Abrudeanu începuturile liceului din Brad.

În perioada 1872–1883 au absolvit gimnaziul un număr de 124 tineri din diferite comitate ale Transilvaniei și Banatului. Între absolvenții gimnaziului au fost Enea Hodoș (în 1873), Pavel Oprișa (în 1877), Ioan Stoica din Ormindea (în 1878), Ioan Moța și Ioan Radu (în 1883).

Gimnaziul a beneficiat și de o serie de donații. Merită să-i amintim pe: Încă din 1853 Amoș Frâncu și-a donat remunerația de 500 de florini, Iosif Hodoș a donat pentru biblioteca școlii peste 500 de cărți. Cea mai mare donație, după moartea sa, a lăsat-o prin testament verbal Teodor Pop – 120 000 de coroane (echivalent cu 36 kg aur). De asemenea trebuie amintită și contribuția substanțială a lui Vasile Stroiescu, care în 1906 a depus la banca Albina suma de 100 000 de coroane, fonduri destinate finalizării gimnaziului din Brad.

„La 1914, având 20.000 coroane spre acest scop, au început clădirea cea nouă, astăzi gata, un adevărat monument, – aere perenius, – de jertfă pe altarul culturei româneşti. Puţine licee din România se pot mândri cu o clădire asemănătoare, – poate nici unul cu una atât de luminoasa, de igienica şi într-o poziţie atât de frumoasă şi plină de cele mai frumoase amintiri. O clădire grandioasă aparte cu sală de gimnastică, tot odată sală festivă, cu scenă, galerie, apartament pentru duşuri, garderobă etc., completează liceul. De asemenea locuinţa directorului se va construi ca pavilion separat.

Construcţia acestor clădiri, începută în anul 1914, s-a isbit dela început de greutăţile răsboiului: chemarea sub arme a personalului, scumpirea materialelor şi neregula în transporturi până ce în Septembrie 1916, când inginerul Dusoiu, conducătorul lucrărilor, luate în întreprindere de firma Dusoiu şi Leuca, având cetăţenia României, a fost internat, iar lucrarea a încetat cu totul.

Zidirea abia ajunsese sub acoperiş. Atât firma antreprenoră, cât şi fondul au suferit pagube mari. Cu atât mai mare însă a fost bucuria Crişenilor, când la anul 1921 au putut să ia din nou firul construcţiilor, căci acum îşi vedeau realizat visul, pentru care strămoşii lor îşi vărsase sângele la Mesteacăn, la Târnava, la Buceş, la Cerniţa şi la Ştiurţul din Abrud. Acum erau siguri că gimnaziul lor, în care timp de peste 50 de ani se instruiseră toţi intelectualii din Munţii Apuseni, va deveni în scurt timp liceu.

Liceul Avram Iancu din Brad, perioada interbelică. sursă foto: Ion Rusu Abrudeanu – „Moții, calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit”.

Lucrările, din lipsă de fonduri, au mers încet şi greu. Nu sunt deplin terminate nici astăzi. Totuşi în anul 1921 şcoala s-a mutat în clădirea cea nouă şi în anul şcolar 1922-23 s-a dat primul examen de bacalureat. Vechiul gimnaziu de astăzi s-a schimbat în liceul Avram Iancu din Brad, – o adevărată mândrie nu numai a Crişenilor, ci a oricărui Român. Ca o dovadă de energia şi însufleţirea acumulată în aceşti urmaşi ai lui Crişan, amintim că toate fondurile, primite de ei dela stat pentru construcţia liceului, dela 1918 până astăzi, fac 1.650.000 lei: din vânzarea de pământuri şi case au încasat 465.000 lei, dela banca Marmorosch, Blanc & Co. în anul 1921 un dar de 200.000 lei, dela “Familia Luptătorilor” 250.000 lei (NOTA 6), în total lei 2.565.000 lei.

Cu suma aceasta au terminat clădirea principală, care era gata numai de roşu în 1916, abia pusă sub acoperiş; au ridicat pavilionul sălei de gimnastică (numai sub acoperiş) şi în anul 1927 au făcut şase sute metri de zid împrejmuitor, urmând ca pe viitor să se aşeze pe el îngrădirea de sârmă. Tot din banii aceştia s-a făcut o reparare radicală a vechei zidiri (acoperiş, adaptări etc.), făcându-se proprie pentru un internat al liceului.

Dacă adaogăm la aceasta fondul de 200.000 coroane, plasat în ea dela 1914 până la 1916 şi 4.000 cor. preţul terenului de 4 jugăre cumpărat în anul 1913 de la banca Crişana (mai bine zis dăruit de Crişana) în valuta de azi (de 30 ori): 6.120.000 lei, avem total 8.685.000 lei, cât a costat liceul, care, după o evaluare cât mai scăzută, valorează azi 20.000.000 lei.

Liceul Avram Iancu din Brad, perioada interbelică. sursă foto: Ion Rusu Abrudeanu – „Moții, calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit”.

În greutăţile excepţionale de construcţie din anii de după războiu, aceasta numai aşa a fost posibil că comitetul şcolar a lucrat în regie proprie, supraveghiând pas cu pas fiecare cărămidă.

Sufletul acestei acţiuni a fost directorul liceului dr. I. Radu, profesor la gimnaziul din Brad încă din anul 1891, însuşi un Crişan din ţara Băiţii şi fost elev al gimnaziului dela a. 1877 din şcoala primară pregătitoare, anexată gimnaziului.

Paralel cu deschiderea gimnaziului, Zărăndenii au deschis şi şcoale primare centrale, în comunele principale, iar mai târziu în fiecare comună. Toate aceste erau şcoli confesionale, susţinute numai de Români, cari aici sunt toţi ortodoxi. Abia târziu s-au mai putut obţine unele ajutoare şi dela stat” a scris Abrudeanu în „Moții, calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit”.

Ne-am permis să prezentăm un videoclip cu liceul de astăzi și elevii săi. Dragi elevi continuați ce au început străbunicii voștri. Noi suntem Țara de Piatră, noi suntem Țara Moților !

 5,743 vizualizări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *