Apuseni Info

Ştiri și informații din Apuseni

(OPINIE) Voicu Ienci: Romania politica la firul ierbii si o reverie interbelica

articol publicat în septembrie 25, 2021

Primul deceniu al secolului XXI pentru Romania a fost marcat de inclestarea pe viata si pe moarte intre partidele, ce sunt desemnate in prezent ca fiind „clasa politica traditionala post-revolutie”. Esecul invingatorilor de a produce o schimbare determinanta si solida spre binele social a creat o frustrare adanca si fundamentala unei paturi sociale substantiale, cuprinzand de la varfurile intelectuale si pana la lucratorii cu studii medii sau elementare, dar cu constiinta sau curiozitate politica.

In conditiile societatii digitalizate, a exploziei mediului online in societate, a fost doar o chestiune de minim timp pentru producerea unor miscari si fenomene politice aparent de mase, a asaziselor miscari politice „de la firul ierbii”. Sintagma lansata de catre Sebastian Lazaroiu -„partidul Alba ca Zapada” este emblematica pentru declaratia politica a acestor miscari, pentru argumentele care au dus la coagulare, adeziune si, in final, chiar succes -un succes nu pentru dezvoltarea si evolutia sanatoasa a societatii, ci pentru cei care s-au situat in fruntea lor.

Deceniul al doilea al secolului XXI este martorul formarii si evolutiei, in mare si cu notorietate suficienta, a trei astfel de miscari.

Primul a fost un experiment de inceput, esuat cu gratie -Noua Republica, experiment la care subsemnatul a fost implicat activ, in varful lui, cel putin pe ultima parte a acestuia.

A urmat un experiment de maxim succes politic -Uniunea Salvati Romania. Spre deosebire de Noua Republica, care si-a conturat relativ de timpuriu orientarea ideologica conservatoare si caracterul crestin, Uniunea Salvati Romania a practicat un prelungit echivoc ideologic, preferand sa se fereasca de decizii transante si sa adune sub umbrela sa un cat mai mare rezervor de votanti si a preluat vechiul slogan neo-republican -„Furatul ucide”, cu mici modificari ce amintesc de fake-urile chinezesti ale brandurilor de lux, transformandu-l in „Coruptia ucide” …asta pana la propriul slogan, chiar daca nu original, „Oameni noi in politica” -sintagma revolutionara a extremei stangi, primul indiciu care a tradat comportamentul si ideologia ulterioare ale acestei formatiuni -ultraliberalism profund secularist, alunecand spre neo-marxism.

Sfarsitul celui de al doilea deceniu a fost marcat, dupa succesul efemer al PPDD (chiar nu am inteles nici acum daca, in spatele populismului pentru cei chiar foarte naivi, a existat vreo tentativa de situare ideologica), de aparitia Aliantei pentru Unirea Romanilor.

O continuare fireasca a Romaniei Mari sau a Noii Republici? Partidul asta are de la toate cate ceva dar este, in acelasi timp, el insusi: o viziune nationalist-comunista si protocronista a istoriei, un ultranationalism militant, din pacate, nu doar pentru reintregirea Romaniei, ci si pentru transarea deloc binevenita a unor conflicte istorice cu minoritati nationale conlocuitoare, un spirit crestin revigorant in atmosfera prea imbacsita de stangismul ateu. Mai gasim euroscepticismul firesc al conjuncturilor si perioadei actuale si, din nou si obsedant, discursul anticoruptie, mai putin concentrat in sloganuri mobilizatoare dar cu o certa tema -„nu ne vindem tara” post factum.

Spre deosebire de Noua Republica, pastrata oarecum marginal, intelectualist si nejustificat elitist, atat ca mesaj cat si ca actiune politica pe intreaga durata a existentei sale, Alianta pentru Unirea Romanilor a reusit in timp record sa penetreze bazine reprezentative si substantiale de voturi, avand, paradoxal, lideri aproape lipsiti de orice charisma in aparitii publice, oratori de mana a doua si a treia.

Iata, asadar, ca inceputul deceniului al treilea al secolului XXI ne gaseste cu o pozitionare mai complexa si mai completa a produselor de marketing politic. Avem un centru al partidelor traditionale (PSD si PNL) -spun centru, pentru ca guvernarile succesive au dovedit ca e imposibila o catalogare centru-dreapta sau centru-stanga a celor doua entitati, avem o extrema stanga populista -USR si un partid conservator cu accente populiste (intre termeni, recunosc, exista o contradictie, dar uneori realitatea depaseste sensurile consacrate ale cuvintelor) -AUR.

De ce populiste, fie de stanga, fie de dreapta? Pentru ca atat USR, cat si AUR, agita teme fara a prezenta solutii logice si viabile, exploateaza angoase colective si sensibilitati de grup, antagonizeaza in numele omului nou sau vechi, exploateaza emotiile evenimentelor beneficiind de ajutorul unor personaje din societatea civila, create special pentru a canaliza revolta debusolata spre castiguri si inregimentari politice.

Lipsa solutiilor economice, sociale, diluarea valorilor morale in societatea actuala sunt, in mod clar, pacatele PSD si PNL-PDL. Centrul, care trebuia sa asigure echilibrul, coeziunea, prosperitatea a dezamagit antagonizand grupuri sociale, esuand in politicile economice, de sanatate si educatie, distrugand definitia, ierarhia, si recunoasterea valorilor fundamentale. In perceptia publica, dar si la nivel personal, acest lucru echivaleaza cu o fundamentala tradare, generand frustrari si tensiuni, sentimentul abandonului de catre stat si clasa politica a propriilor cetateni.
Falia dintre stat si politicieni, pe de o parte, si corpul electoral pe cealalta, trebuia in mod firesc umpluta. Populismul este facil, mobilizator, dar si linistitor in acelasi timp, creand o falsa perceptie a unei inexistente, in fapt, empatii. In dialogul surzilor al unui sistem politic in impas fiecare isi doreste sa auda confirmarea propriilor opinii, sentimente si aspiratii, nevoia afectiva anuland logica, ce ar trebui sa stea la baza enuntului adresat cetateanului votant.

E usor sa produci marketing in aceste conditii dar aproape imposibil sa aduci solutii realiste si viabile. Pe de alta parte, marketingul doar prin el insusi, fara un produs real la baza se transforma in insiruire de minciuni. La un moment dat acest cerc vicios se rupe …fiind inlocuit de alt marketing. Cercul se reia, doar cu alti ofertanti iar noul ambalaj propus e intotdeauna mai radical decat cel anterior, extremele tot mai categorice si modul de manifestare al lor tot mai violent.
Scena politica se incalzeste si incepe sa fiarba, presiunea devine tot mai mare.

Inevitabil, calamitatile istorice devin posibile si probabile …incepe sa se simta un vant rece, de ianuarie 1933 la Berlin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *