Apuseni Info

Ştiri și informații din Apuseni

(OPINIE) Voicu Ienci: Despre Avram Iancu si dacopati

articol publicat în iunie 20, 2021

Horea si Avram Iancu sunt eroi cu valoare de simbol national, indiscutabil si sacrosanct in autodefinirea romanismului, repere fundamentale pentru orice roman si, mai ales, mot. Cinstirea personalitatii acestora, efigie in timp si dovada vie a martirajului pentru idealul national, este o datorie ce se confunda cu insasi existenta intr-un areal si apartenenta la un neam.

Comemorarile in templul national al Tebei, dar si in alte locuri memorabile din ultimele cateva decenii, “beneficiaza” de aportul si prezenta insolita a dacistilor (chiar fundamentalisti am putea spune), unii chiar echipati in costume de opereta, cu totii avand textele unor teorii pseudostiintifice, depasite si ridicole la ei.
Nu ar fi o problema -la urma urmei dreptul la libera exprimare e firesc si garantat -daca astfel de manifestari individuale, de tinuta si discurs, nu ar depasi pragul ineditului, al zambetului intelegator, ducand spre stridenta balciului contrafacut, a chinezismului ieftin. Nu ar fi o problema daca asazise personalitati, unele pensionate din armata nationala cu grade inalte, abonate la manifestari de acest gen si, invariabil, la cheful de dupa, nu ar da apa la moara public unor imbecilitati, unor sustineri idioate, impotriva oricarui adevar istoric.

Despre teoriile romantice, dar lipsite de substanta adevarului istoric, ale preponderentei unei inalte civilizatii daco-getice asupra spatiului european, inclusiv asupra civilizatiei grecesti si romane, va poate explica si argumenta ridicolul orice profesor de scoala generala, mai mult, chiar orice pasionat care a citit mai mult de zece carti de istorie in viata lui.

Nu exista nici o dovada a continuitatii culturilor neolitice, dupa migratia din epoca bronzului, la populatiile de daci, dimpotriva, migratia tracilor dinspre estul euro-asiatic spre vestul si sudul european in epoca susamintita e o realitate documentata.
Nu stim daca getii si dacii erau unul si acelasi popor, cu aceeasi limba, daca Burebista a insemnat politic ceva mai mult decat un unificator al catorva triburi in Campia Romana de azi.
Stim foarte bine ca ambele culturi ale fierului au fost aduse de catre alogenii celti, acestia populand Apusenii si realizand exploatarea resurselor de aur in actualul patrulater aurifer.
Mai stim si ca fortificatiile si celelalte lucrari ingineresti din Muntii Orastiei au fost realizate cu arhitectii romani ai lui Domitian, geniali din punctul de vedere al modului in care au inteles sa perfectioneze si sa realizeze un melanj intre principii tehnice insusite, materiale si conditii locale.

Ultima moda, din pacate, e asocierea delirului dacopat cu eroii epocii moderne iar a-l asocia pe Avram Iancu in ziceri si cu personaje din filmele cu daci ale lui Sergiu Nicolaescu devine ridicol si daunator pentru insusi interesul national.

In primul rand, cei care o fac ar trebui sa stie un lucru elementar -Avram Iancu a fost un latinist convins, in traditia scolii nationale ardelene, un vorbitor cursiv de limba latina si un admirator sincer al componentei latine a neamului romanesc, al nobletei ce decurge din aceasta. Mai mult, organizarea militara inteleasa si infaptuita de el la 1848 este de pura inspiratie romana.
Inca nu suntem pe deplin lamuriti daca a fost de confesiune ortodoxa sau greco-catolica, dar este sigur dovedit ca a inteles importanta tolerantei si unitatii dintre cele doua confesiuni pentru triumful idealului national.

Ideologia nationala se construieste pe mituri, care tocmai de aceea sunt mituri: contin o doza de deformare a realitatii istorice pentru a servi angajamentului propagandei politice (a se vedea cazul clasic 14 iulie 1789, sarbatoarea nationala a Frantei -epopeea caderii Bastiliei, care numai glorioasa si eroica nu a fost, o multime imbatata si manipulata masacrand o companie de invalizi de razboi si eliberand cativa detinuti de drept  comun). Raportata la interesul unui grup uman extins, mitizarea, chiar prin deformare a adevarului istoric, devine legitima, servind unor interese legitime, de afirmare a unei natiuni pe teritoriul pe care il locuieste si il valorifica.

Nu este, insa, cazul asocierii eroului inmormantat la Tebea cu discursurile si iluziile daciste. Ar fi prea mult si daunator.

Suntem un popor european, avem o cultura cu certe fundamente greco-romane, am dat sfinti atat in calendarul ortodox, cat si in cel catolic, am impus teologi de baza ai Patristicii si am promovat figuri politice de prim rang la nivelul intregului continent, in Evul Mediu si in Epoca Moderna, in conjunctura 1848-1849 Avram Iancu fiind una dintre acestea. Avem cu ce ne mandri, avem ce venera si arata Europei si lumii despre spita nobila a neamului nostru, componenta latinitatii, faptul ca din acest areal geografic au plecat niste imparati si inalti prelati la Roma si la Constantinopol, fiind un bun exemplu. Pentru ce e nevoie sa nascocim teorii, de care orice istoric serios rade in hohote, si sa le asociem cu adevaratele si autenticele noastre contributii la patrimoniul comun european?

Mitologia nationala, autodefinirea noastra in fapta si simbol, patriotismul nu are nevoie de minciuni ridicole. Si totusi, cu orice ocazie, desi raiul sentimentului national e sublim si larg deschis, exista prosti cu ochelari de cal, care ii sar gardurile.

1 thought on “(OPINIE) Voicu Ienci: Despre Avram Iancu si dacopati

  1. Pentru acest punct de vedere, meritati un mare like, domnule Voicu Ienci.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *