Apuseni Info

Ştiri și informații din Apuseni

(OPNIE) Voicu Ienci: Nu vremurile sunt sub oameni, ci oamenii sub vremuri

articol publicat în septembrie 25, 2021

O natiune isi creeaza mituri, o epopee nationala care sa ii fundamenteze afirmatiile esentiale, care sa ii argumenteze pretentiile si obiectivele fundamentale. O societate globalista si globalizanta procedeaza la fel. Nu este o inventie noua si nu se petrece accidental, fondul actiunii reprezentandu-l preluarea unor elemente factuale si reinterpretarea lor in cheia care convine unor anumite teorii si demersuri politice.

Cand ne doream cu ardoare unirea celor trei entitati politice romanesti, l-a descoperit Nicolae Balcescu pe Mihai Viteazu, un domnitor care, departe de orice ideal de unitate nationala, a reprezentat un oportunist politic puternic dependent de Sfantul Imperiu Romano-German (acolo a putut si l-au primit, cum ar spune Ponta) si o calamitate administrativa pentru propria tara. Inconjurat de o camarila de mercenari, parasit in primul rand de poporul simplu -legat de glie si sacrificat in prea multe conflicte percepute ca nefiind ale tarii, abandonat chiar de privilegiatii epocii sale -satui de o excese ce le afectau interesele si privilegiile, mai iubit de secui decat de ai sai, desi victorios pe campul de lupta, a fost asasinat de Basta si o suita de cateva zeci de oameni intr-o tabara militara de cateva mii de romani fara a exista vreo reactie substantiala din partea acestora. De ce? Foarte simplu. Nimeni nu percepea vreun program politic national in epoca, toti erau satui de ambitiile unui om care dusese toate cele trei tari romane in pragul colapsului politic, economic si social.

Azi avem statuia lui in zeci de orase, imaginea voievodului calare, cu barda ridicata, a devenit parte din viata noastra cotidiana.

Generalul Berthelot, departe de un erou al reintregirii, a slujit marginal in primul razboi mondial, cum era si firesc, interesele tarii sale, in calitate de conducator al misiunii militare franceze pe frontul romanesc. Nu ne-a iubit in vreun mod special si patriotic, nu ne-a stimat pe cat vrem noi sa credem, ramanand celebru cu afirmatia ca „Romania este cea mai buna colonie a Frantei”.

Cam atat pot spune despre un personaj, pe care istoriografia franceza l-a trecut la „si altii”, in timp ce noi i-am dat numele unei comune, l-am pus sa planteze un stejar langa gorunul lui Horea la Tebea, l-am incarcat cu onoruri si i-am daruit pagini intregi in orice istorie a natiei. De ce toate astea? Pentru ca intr-o anumita conjunctura ne-a convenit, fapta lor a putut fi deviata smbolic de la intelesul initial spre interesul propagandei nationale.

Daca stam sa analizam faptele istorice obiective si calitatea umana, generalul Kiseleff sau domnitorul iluminist Dimitrie Cantemir sunt figuri cel putin la fel de mari si importante precum cei amintiti anterior, dar nu ii scoatem de la naftalina decat in rastimpuri, cand ne convine, ii tinem calduti in mitologia natiei, nu fierbinti si uriasi, pentru ca au o problema -unul a fost general rus, altul a fost prieten cu rusii.

Sa nu uitam ca, pe vremea ARLUS si a fraternitatii romano-sovietice, ne-am amintit brusc si elogios de ei, pentru a-i reintoarce la sertar cand national-comunismul a izbandit.

Cu Samuel von Brukenthal facem la fel, de data asta din nevoi globaliste evidente si iminente. Un mason si colectionar de arta -imaginea clasica a intelectualului cosmopolit de secol XVIII, devine astazi simbolul progresului integrator, de factura noua, pro UE. Figura lui convine de minune -neamt impamantenit in Ardeal, care a si facut cate ceva in urbea prezidentiala. Nu mai conteaza conjunctura Rascoalei lui Horea -deja estompata si pusa la pastrare pentru alte vremuri, nu mai conteaza ca baronul nu avea vreun sentiment pentru romani decat, eventual, cel de scarba si respingere, ca a adunat o colectie pentru propriile sale preocupari, pe care a lasat-o nu romanilor (ar fi fost ilogic in epoca), ci Bisericii Evanghelice -alor sai, sasi din burgul transilvan, din tara perceputa ca a lor. Conteaza ca poate sluji model si exemplu pentru ce se intampla azi, ca digerandu-l pe dumnealui il putem inghiti pe nemestecate si pe domnul Fritz la Timisoara, pe doamna Armand la Bucuresti si pe altii, care, cu siguranta, le vor urma.

Nu vremurile sunt sub oameni, ci oamenii sub vremuri, iar personajele istorice nu fac exceptie.

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *