Apuseni Info

Ştiri și informații din Apuseni

(OPINIE) Voicu Ienci: Rotterdamul in flacari si dilemele noi ale vechiului continent

articol publicat în noiembrie 20, 2021

Stirile acestei dimineti sunt precum un dus rece intr-un camin inghetat. Il primim stiind ca nu exista urmarea unui loc caldut si a unui halat de plus. In Regatul Tarilor de Jos (Olanda), in cel mai mare port maritim al Europei -Rotterdam, o revolta e in plina desfasurare. In timp ce protestatarii au incendiat si distrus in centrul orasului, politia a raspuns cu tunuri cu apa si chiar focuri in plin. Stim pana acum despre doi raniti, in mod oficial. Circula, de asemenea, inregistrari online cu o persoana decedata prin impuscare, dar autenticitatea imaginilor nu a fost inca validata. Starea de tensiune se mentine exploziva iar violentele au fost alimentate si incurajate prin prezenta galeriilor de fotbal.

The Perfect Storm, am putea spune, asta in Olanda -un stat cu traditie democratica de vreo jumatate de mileniu, cu un nivel de trai ridicat si un sistem de sanatate bine pus la punct, la distanta de ani lumina fata de Romania.

In ciuda unei rate de vaccinare de 84%, Regatul Tarilor de Jos a inregistrat o noua crestere ingrijoratoare a cazurilor de imbolnavire cu sars cov 2 iar guvernul a introdus un nou set de masuri, privind accesul doar al posesorilor de certificat verde in institutiile publice. In comparatie cu alte state, restrictiile impuse de foarte de curand par oarecum blande si, raportat la proportia vaccinatilor, sub nici o forma nu prevesteau explozii sociale la asemenea nivel. Atunci de unde presiunea? Cum s-a format ea, nu numai in societatea olandeza, ci in intreaga Europa, unde pretutindeni germenii revoltelor mocnesc si se manifesta tot mai plenar, uneori cu implicatii in politica mare?

Nu cred ca certificatul verde este cauza primordiala, ci doar picatura care umple paharul frustrarilor si tensiunilor acumulate de mai bine de un deceniu, in care pasii tot mai grabiti si intensi spre mai multa integrare europeana nu au dat rezultatele scontate, care sa se reflecte evident in imbunatatirea vietii inca proaspetilor cetateni europeni. Presiunea politica pe renuntarea la domenii ale suveranitatii statelor membre neoficializata in dezbaterea si adoptarea unui nou tratat de baza, valul de modificari si ajustari permanente si necesare integrarii cu efecte directe in viata de zi cu zi, degradarea accentuata a unei clase politice la nivel european, ce nu mai poate fi comparata cu corifeii politici ai anilor ’80 – ’90, miscarile de populatie mondiale cauzate de conflictele calde din Orientul Mijlociu si crizele permanente ale Africii, problema resurselor energetice complicata de o relatie sinuoasa cu Rusia, dar si cu SUA, schimbarea fortata a paradigmelor economice sub imperative mai mult ideologice si politice si mai putin despre necesitatile mediului inconjurator, criza spirituala a unei Biserici Catolice in deriva redefinirii fortate si neacceptate a valorilor, cu un Suveran Pontif care mai mult dezbina decat uneste, a unei Ortodoxii sub asediul progresismului, marcata de greselile si trecutul propriilor clerici, incapabila de actiuni eficiente la nivel de imagine …sunt tabloul perfect al unei crize de o magnitudine apocaliptica, spre care societatea europeana se indreapta cu pasi repezi, aproape in salturi.

Complexitatea problemelor Europei e coplesitoare, simpla analiza la rece si nepartinitoare aproape imposibila, iar conflictele presupuse de specificul fiecarei componente, de solutiile formulate politic si social, determina antagonisme cu maxim potential demolator, de destructurare sociala si conflict cald.

Pandemia actuala vine perfect intr-un context si asa supraincarcat, iar in aceste conditii, certificatul verde si semnificatia sa simbolica se constituie in scanteia unei explozii de dimensiuni greu de imaginat si evaluat.

Debusolate, amenintate, scoase din paradigmele stiute si care pareau eterne (democratia si egalitatea in drepturi sunt sacrosancte cel putin in societatile occidentale), natiunile europene vad din ce in ce mai putin utilitatea si necesitatea practica a certificatului verde si din ce in ce mai mult, pana la radicalizarea opiniilor si atitudinilor, caracterul nedemocratic, potentialul concentrationar al unui astfel de document si al practicilor aferente.

Multitudinea nemaiintalnita a problemelor lipsite inca de solutii, peste care pandemia s-a suprapus in timing-ul perfect, determina o erodare terbila a proiectului paneuropean. Stiam deja de mai multa vreme despre derapajele birocratiei bruxelleze, atat sub aspectul problemelor de coruptie la cel mai inalt nivel, cat si la nivelul obtuzitatii, al dezintereselor reglarii formelor fara fond nascute in mod necesar din accelerarea integrarii si uniformizarii. Prestatia in criza comuna pandemica, asumarea gestionarii acesteia pe anumite aspecte si in lipsa unor mecanisme si a unei comunicari eficiente, jocul politic antisuveranist al masurilor de redresare si rezilienta, departe de a creea o imagine si perceptie de certitudine, sens si securizare a viitorului pe termen scurt si mediu, a alimentat suspiciuni si neincredere. Cu fiecare val pandemic, visul european devine tot mai indepartat, sentimentul national devine tot mai puternic in dauna unei identitati comune europene tot mai iluzorie.

De acest lucru profita populismul dispus sa ofere pietei politice idei conforme sentimentului de blazare si nesiguranta general. Fortele centrifuge, antieuropene, cresc in intensitate si iau locul dezbaterilor rationale. Oferind argumente actuale -politice si electorale, populismul tinde sa corupa atitudinile si discursul partidelor si miscarilor conservatoare, cu certa orientare rationala si democratica, pentru care problema suveranitatii sau a pasilor integrarii europene reprezinta chestiuni de asumare onesta si proactiva.

Care ar fi solutiile? In criza crizelor de pana acum ale continentului, remarc in continuare discursul indreptat spre „mai multa Europa”, o reluare paroxistica a ceva ce, in conditiile actuale, constituie exact argumentul esential al negarii utilitatii si viitorului UE. Cu cat institutiile supranationale si politicienii pro-europeni vor duce acest discurs si actiunea aferenta cu pasi repezi inainte, cu atat fortele contrare au ocazia alimentarii si cresterii, atat sub aspectul argumentelor cat si al aderentei la ideea anti-europeana.

Consider ca acum, mai mult decat oricand, se impune limitarea eforturilor si actiunilor strict la litera tratatelor fondatoare, ca unica solutie de dezamorsare a conflictelor si de atenuare a perceptilor negative asupra fenomenului de integrare. Suveranitatea statelor membre trebuie sa isi regaseasca locul conform asteptarilor reale, din momentul aderarii la constructia europeana.

Avem o viata economica integrata sau in curs de integrare, o piata comuna functionala, care trebuie lasata sa isi faca treaba si care trebuie eliberata de balastul ideologic gen energie verde, care doar o forteaza si denatureaza, adancind discrepante si conflicte inutile cu status quo-ul actualei suveranitati a statelor.

Odata eliminate aceste tensiuni, problema pandemica  -mai bine spus constructia imaginara colectiva despre aceasta, are toate sansele sa isi revina la limitele normale, sa fie rezolvata fara temeri si suspiciuni exacerbate. Vom avea, astfel, o detensionare sociala absolut necesara.

Imensele realizari ale edificiului european -libera circulatie a marfurilor si persoanelor, mediul investitional prietenos si proactiv, trebuie lasate sa isi produca efectele natural, fara fortari si suprareglementari ideologice. Va fi un fenomen integrant de durata, ce va cuprinde generatii, dar va fi singura cale spre unificarea in armonie si supravietuirea unui continent si a unei civilizatii.

In aceste momente, Europa are de ales: fie continua pe un drum larg, dar cu certitudinea unui zid la capat, in care vehiculul integrator se va izbi pe masura vitezei sale si cu daunele proportionale, fie experimenteaza cararea ingusta si sinuoasa, a pasilor marunti si prudenti, care ofera speranta unui viitor pe masura intentiilor initiale.

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *