Apuseni Info

Ştiri și informații din Apuseni

(OPINIE) Voicu Ienci: Nu va fie teama, Nasterea Mantuitorului exista, la fel si Mos Craciun

articol publicat în decembrie 2, 2021

Eram la camin in grupa mijlocie si tocmai ma confruntasem cu prima dilema majora a vietii mele, intrucat la serbarea de iarna venise Mos Gerila si acasa, in Ajun, sosise Mos Craciun. Chestia asta ma derutase la culme si intrebarea devenise serioasa, vitala chiar, in conditiile in care ambii mosi aveau barbi albe si haine asemanatoare, aduceau cadouri, pe care le asezau cu grija sub acelasi brad impodobit.

Raspunsul alor mei a fost lapidar si mai potrivit unui țânc idiot, fara prea multe probleme si intrebari, fapt aproape jignitor pentru personalitatea mea afirmata deja de pe atunci, la fel de orgolioasa si despicatoare a firului in patru cum e si acum.

A trecut iarna cu frustrarea lipsei unui raspuns lamuritor si cu nedumerirea incurcaturii in glas si a unei umbre de spaima in ochii parintilor si bunicilor. Un raspuns tampit, de genul Mos Craciun vine acasa si Mos Gerila la camin, ramane un raspuns tampit pe o problema ce merita investigata si lamurita.

A venit apoi primavara, mama m-a luat de mana, am deschis o poarta grea si scartaietoare, am pasit pe sub o bolta de iedera si vita de vie intr-o gradina plina de trandafiri, cu un cerdac batran si impunator, ce ma imbia sa pasesc intr-o casa desprinsa parca din alta lume. Acolo ma astepta ea, tanti Eliza, cu partituri si o joarda de Krampus, alaturi de pianina vieneza cu clape de fildes imbatranit, ingalbenite si roase pe muchii.

Am pornit o noua viata si am inceput sa inteleg, dincolo de teoria muzicala si de exercitiile tehnice, de repetitii, tinuta, greselile corectate cu guma de sters deasupa podului palmei si cu batul subtire si lacuit peste degetele prea neindemanatice.

Am inceput sa inteleg libertatea si curajul adevarurilor, eu soimul patriei, pionier mai apoi, in universul crancen si infricosat al mijlocului celui de-al noualea deceniu de secol XX, al ultimilor ani de comunism. Am inteles si am absorbit totul, am furat imagini si crampeie anecdotice, am copiat atitudini, am mangaiat obiecte si carti vechi, legate in piele, cu manutele si sufletul copilului scapat intr-un spatiu de joaca si descoperire fara limite.

Tanti Eliza avea un curaj nebun, o libertate a gandului si a vorbei asumata cu strasnicia omului strain de orice teama, cantam si imi povestea, imi povestea si apoi cantam tot ceea ce ai mei nu reusisera si nu indraznisera sa imi spuna. In scurt timp stiam sa explic cu lux de amanunte de ce Mos Craciun e un domn in carne si oase, galant, elegant si generos, la fel ca si Mos Nicolae -un venerabil si erudit episcop, spre deosebire de impostorul si incultul Mos Gerila, un hot de identitate inventat de niste odiosi, din gasca de comunisti a lui Dej si Ceausescu.

Eram la Brad, in 1983 si stiam suficiente lucruri, care, daca le-as fi dat drumul intr-o imprejurare potrivita, ar fi fost suficiente sa imi duca la declaratii invatatoarea, parintii si tot neamul, dimpreuna cu profesoara de pian. Nu a fost cazul, desi prinsesem deja antipatia si repulsia de tot ce era cu rosu, cu secera si ciocan, poate pentru ca, la randul meu, asemeni alor mei, ma temeam oarecum, suficient cat sa exersez prudenta.

Stiam, tot de la tanti Eliza, mai apoi am aflat si de la tata, ca exista niste neni atletici, simpatici, cu haine si sepci de piele si numere mici la Daciile in care te baga daca vorbesti prea mult si prea multe. Niste neni simpatici si populari in rest, gata oricand sa se imprieteneasca cu tine -curiosi permanent de ce si cum mai faci, pe numele lor securisti, de care trebuie sa te feresti cat poti si sa le spui cat mai putin.

Tanti Eliza nu se temea, rezista cu propria umanitate insotita de toate atributele coborate parca din paginile ingalbenite ale unei Declaratii universale atemporale, peste conditionarile momentelor istoriei, cu un spirit critic si un umor dinspre intelectul fin, al mintilor libere si cultivate. Ma invata si pe mine, pas cu pas, adevaruri, de la identitatea Mosului din intrebarea primordiala, la taina Nasterii, la adulatia Magilor si Pastorilor. Intelegeam si deprindeam Craciunul, il recompuneam in sufletul meu, aprindeam luminile pruncilor sacrificati de Irod si Steaua stralucitoare, traiam caldura si modestia staulului, simtind parca aburul protector al animalelor deasupra ieslei, ma jucam cu Iisus Pruncul si ma bucuram de Nasterea sa.

Asa s-a format Craciunul in mine, de la o intrebare pe marginea unei fracturi logice, la raspunsurile unui om cu putere si curaj ingeresti, providentiale, fara de care as fi fost nimic sau prea putin in ziua de azi.

Mai apoi anii au trecut, au venit alte si alte intrebari si raspunsuri, dar mereu am incercat sa reproduc si sa redau mai departe ceea ce primisem de la omul care m-a invatat curajul si libertatea. Acum stiu cu certitudine ce am de facut, cand vremurile s-au „schimbat” intr-atat ca sunt la fel ca altadata, cand avem o uniune continentala in numele libertatii si fraternitatii, care, prin vocea Comisiei ce o conduce, ne invata sa nu mai pronuntam Craciun, sa il inlocuim cu „Sarbatori” -o impostura corecta politic, ipocrita in principii false si denaturate, ce isi doreste cu orice pret sa ne cuprinda vietile.

Sa nu jignim sensibilitatile altora. Care sensibilitati? Ii iubesc pe musulmani si Bairamul lor, pe evrei cu Pesahul si Hanukkah, pe toti cei care cred si se inchina in numele vointei si libertatii proprii, al iubirii de Dumnezeu si aproape.

Pe cine jignim cu Craciunul? Tanti Eliza ar rade in hohote de o astfel de isprava de afirmatie la maxim nivel politic. Ar da din mana intr-un gest de sfidare -reflex natural la prostia evidenta, in forma pura, m-ar indemna sa nu iau in seama asemenea nazbatii, ar intoarce paginile pe suportul pianinei si mi-ar ordona cu vocea ferma si usor pitigaiata -„Voiculet, lasam prostiile. Poftim …O ce veste minunata! Daca o ducem la capat pana la sfarsitul orei, te las la sertarul cu poze si am si o bomboana de pom pentru tine.”

Sertarul cu poze s-a pierdut, a mai ramas doar in mintea mea si a unei duzini de elevi care au trecut prin acea lume, la fel si bomboana de pom, si joarda Krampusului, si pianina veche, cu suporti cu lumanari. A plecat si tanti Eliza spre ceruri, probabil cu acelasi curaj si aceeasi libertate si impacare cu care a vietuit aproape un secol pe pamant, dar imi fac curajul sa ii duc concluziile si atitudinile mai departe, sa ii afirm adevarurile aflate atunci, in 1983 …nu luati in seama o prostie, fie ea si afirmata de Comisia Europeana. Nu va fie teama, Nasterea Mantuitorului exista, la fel si Mos Craciun, in fiecare familie, pentru fiecare copil. Cine spune altfel, e doar mai sarac in suflet si merita compatimit.

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *