Apuseni Info

Ştiri și informații din Apuseni

(OPINIE) Adina Faur: Omul modern, omul cu sufletul-gară…

articol publicat în decembrie 14, 2021

Fiecare avem tiparele noastre, așteptările care ne definesc ca și interioritate. Fiecare avem cărările noastre sufletești de străbătut. Unii, mai aroganți, își vor asuma liberul arbitru. Alții, mai înțelepți, vor accepta predestinarea atât în începuturi, cât și în sfârșituri. Dar ambele categorii vor refuza singurătatea sufletească, în parcursul lor ontologic. Și vor căuta…oameni care sa se plieze pe tiparele lor. Ciudat! În tipare sufletești nu se prea fac compromisuri comune, deși, în societatea de astăzi, compromisul e ridicat la standard de eficiență…

Apoi, paradoxal, în timp, vor ignora voit tiparul sufletelor de care ar avea, cu adevărat, nevoie, deoarece vor fi orbiți de siguranțe…ce se vor dovedi incerte însă, orbiți de orgolii…ce dau impresia de putere, orbiți de temeri…ce vulnerabilizează profund.

Și astfel, oamenii pierd oameni… Iar oamenii se transformă în gări…. Ptr că aceste gări, acoperă în sonorități diverse, acel imens „mal de siecle” — singurătatea omului modern, un „mal de siecle” ce, morganatic, aruncă ființa contemporană în vâltoarea unui drum al împlinirii prin tot ce tine de exteriorul lui ( material, social, financiar etc) , îndepărtându-l dramatic de adevarata împlinire ce iși găsește esența în profunzimea interiorității, prin Sine și prin Eul celălalt, iubit.

Și vor căuta mereu ipostazieri precare ale aceluiași tipar sufletesc în care au crezut inițial, răsfrânt în alte reflecții personalizate de noi și noi rarefieri de esență. Și-ntr-un final, se conștientizează tragic, singurătatea interioară, singurătatea propriului eu, marginalizat de interese, temeri, orgolii, regrete.

Gonind prin viață, așa cum dictează haotic specificitatea societății de consum, ne limităm la superficialități frumos ambalate, că este vorba de vreo poleială dintr-un galantar, că este vorba de gene false ce potențează masca, îngroașă rândurile dar minimalizează esența Sinelui. Iubim în fugă, cantonați în sfera vizualului imediat, neconștientizând că oferindu-se fum, se culeg doar vise spulberate și iluzii ciopârțite.

Iar devenirea întru Sine, prin Sine și prin Celălalt, eșuează dramatic în zvârcoliri de moment, opriri triste pe peroane de conjunctură, așteptând împliniri ce nu se vor cristaliza, mimând fericirea …oameni cu suflet-gări, triști și însingurați, pierduți în meandrele existenței ca-ntr-o pictură de-a lui Munch, în care regretele își contorsionează propria existență.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *