Apuseni Info

Ştiri și informații din Apuseni

(OPINIE) Voicu Ienci: Mi-e rusine in fiecare an in septembrie ca sunt roman

Nu, dragi romani, nu mai inteleg si nu voi mai intelege vreodata sa particip la ceea ce voi numiti comemorarea mortii lui Avram Iancu. Am facut-o candva cu rusine de mine insumi, dar e o experienta ce nu mai inteleg sa o repet. Motivul e atat de simplu si atat de evident -ipocrizia unei intregi natiuni, ce se raporteaza la o figura istorica, a carei dimensiuni tragice voi ati realizat-o, voi ati transformat viata unui om, a unui patriot desavarsit, intr-un martiriu aproape gratuit si nemeritat.

Iancu si-a trait deceniile de viata din urma Revolutiei obsedat de vina personala a esecului acesteia, obsesie alimentata din plin de proprii sai romani, multi dintre ei participanti la evenimentele din 1848-1849. L-ati criticat si spurcat in toate felurile, aruncandu-i toata responsabilitata sacrificiului de vieti de atunci si pierderea demersurilor politice de afirmare a natiunii, i-ati reprosat intelegerile cu imparatul austriac, de parca Iancu ar fi avut vreo alta solutie concreta si viabila pentru romanii sai decat lupta cu revolutia maghiara.

L-ati aruncat mai intai in vina inchipuita, in repros repetat si nedrept, in acuze si apostrofari care mai de care, apoi l-ati parasit nebun si pribeag, ati tratat cu dispret si ingratitudine, mimand ingrijorarea, un suflet ratacit si ratacitor.

Iancu si-a trait in mizerie crunta ultimii ani ai vietii, asta dupa ce bruma de avere ce ii mai ramasese, o donase Gimnaziului Greco-Ortodox Roman din Brad, a rabdat la propriu foamea, frigul si lipsurile elementare ale unui om in cea mai plina de romani regiune a Transilvaniei, mereu ocolit de prieteni si tratat cu raceala si indiferenta oportunistilor unei epoci, in care era mai bine sa te feresti de el, de mostenirea sa politica decat sa ii arati solidaritate.

Ati dat vina tot pe el si pe mandria sa ratacita voi, intelectualitatea cu staif a Clujului si Sibiului, romanii rasariti dascali, avocati, preoti sau mitropoliti, l-ati abordat mereu ca pe ruda saraca si nebuna, ca pe rusinea unei familii ce trebuia bine ascunsa intre muntii de pe Aries, pana pe Crisul Alb. Acolo i-ati gasit mereu si mereu cate o alta vina, pentru starea sa, pentru pretinsul sau orgoliu, pentru fiecare gest al nebuniei ce statea sa il stapaneasca. Ati crezut ca, invinuindu-l pe el, va veti absolvi pe voi de egoism si indiferenta.

Nu ati reusit de peste 170 de ani, si nu veti reusi vreodata.

V-ati trezit sa ii incropiti o inmormantare pompoasa eroului, cu zeci de preoti, cu fanfare si calareti, ca unui cap incoronat …asta dupa ce, cu cateva zile inainte sa fie gasit mort si acoperit de bruma, fusese dat afara din spitalul din Baia de Cris pentru ca nu mai existau bani pentru intretinerea lui acolo -intretinere, atat cat a fost, realizata prin eforturile unui maghiar.

Unde ati fost, romani nemernici, atunci cand puteati sa ii oferiti putinul cel mai putin -o moarte in demnitate?

Imediat ce Iancu a tacut, v-ati adus aminte de el, v-a revenit subit mandria de fosti lancieri si prefecti ai Iancului, cand lucrul acesta nu mai reprezenta o amenintare pentru traiul si carierele voastre, pentru planurile personale ale ipocritilor care se faceau ca nu-l cunosc in timpul vietii, apoi inmormantau cu fala, fabricau mitul national, creau in carti si brosuri raspandite pretutindeni figura eroului si martirului.

Iancu v-a inteles caracterele minuscule inca din timpul vietii, v-a vazut micimea morala si a acceptat-o resemnat, precum cei martirizati in primele secole ale crestinismului coborau in arena fiarelor rugandu-se. Putine suflete miloase, si mai putini prieteni, imensa ingratitudine si indiferenta -acestea i-au modelat destinul nebunului parasit si lovit sufleteste de toti, de ai sai, cei care erau odata unicul dor al vietii sale.

„Eu nu sunt Iancu, sunt umbra lui. Iancu a murit” -asa se definea pe el insusi cu ani buni inainte sa plece din viata. V-ati intrebat de ce? Oare era vorba doar de proiectia sa intima, personala, in vorbele acestea? Oare nu era vorba si de voi, cei care l-ati tratat ca pe un Dumnezeu parasit si uitat? Oare nu va sta pe suflet, peste generatii, vina unor stra-strabunici care sporeau chinul pe drumul Golgotei martirului?

Apoi de atunci si pana azi, an de an, ii trageti camasa la sortii intereselor politice si electorale marunte, ii patati obrazul cu retorica voastra ipocrita, cu larma si cantarile voastre de slava indoielnica, faceti tot ceea ce Iancu nu si-ar fi dorit.

Cel pe care voi, romani nemernici, adormiti sau in viata, pretindeti cu falsa piosenie ca il comemorati in septembrie, este victima voastra, a celor care va recomandati utilitarist ca fii ai natiunii, iar dupa ce strabunii vostri si-au batut joc si l-au umilit definitiv, voi veniti sa jucati hora voastra hidoasa pe cadavrul si amintirea sa, ii acoperiti mormantul cu flori, ca sa nu se vada putreziciunea din sufletele voastre.

Nu mai dati vina pe unguri, macar aia i-au fost dusmani, adversari sau prieteni dupa cum au cerut vremurile, au fost alta natiune in confruntarea epocii cu noi, cei care punem cu fala cocarda tricolora in piept si urlam din rarunchi cat de romani si urmasi ai Craisorului suntem.

Ma opresc aici. Mi-e rusine in fiecare an in septembrie ca sunt roman.

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-famili

2 thoughts on “(OPINIE) Voicu Ienci: Mi-e rusine in fiecare an in septembrie ca sunt roman

  1. Și totuși, pentru Marele Principat al Transilvaniei, ”REVOLUȚIA UNGARĂ” A FOST CONTRAREVOLUȚIE! Pentru că, exceptând anexarea Transilvaniei la Ungaria și tribunalele de sânge introduse după ocuparea provinciei, ”revoluția” ungară NU A SCHIMBAT NIMIC DIN SITUAȚIA TRANSILVANIEI ANTERIOARĂ lui martie 1848!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

EnglishHungarianRomanian