(OPINIE) Voicu Ienci: Timisoara – capitala culturala sau cartier rau famat?

Ma uit prin presa scrisa si odata la saptamana daca vad vreo relatare anemica si marginala despre  vreun eveniment din seria Timisoara -Capitala Culturala Europeana.

Imi intreb prietenii, nu putini, care locuiesc acolo, si imi spun intr-un cor si pe-o singura voce ca nimic notabil nu se intampla, ca totul e ca si cum nimic nu ar fi.

Niciunde, nimic, de parca nu ar fi fost anul de maxima afirmare al urbei de pe Bega, al orasului loc de inflorire al civilizatiei timp de aproape trei veacuri, al creuzetului de idei si de arta atat de prolific pentru cultura si civilizatia a trei natiuni, daca nu chiar patru, al cetatii academice cu ingineri imbatabili in domeniile de varf ale progresului tehnic.

Timisoara a fost si mi-as dori sa ramana toate acestea, mai mult, prin istoria documentata si traditii, demonstrand ca poate fi exemplul actual al armoniei convietuirii in spirit european, chiar un model concret si viabil pentru ceea ce UE isi doreste de la viitorul ei.

Asta a si fost motivul desemnarii orasului drept Capitala Culturala Europeana in 2023, iar -raportat la marketingul extraordinar, realizat de echipa chemata sa ii sustina candidatura, am avut sperante si asteptari imense, mult peste experienta Sibiului in aceeasi postura, bazandu-ma pe argumentele dezvoltarii antreprenoriale si economice bune ale zonei -devenite traditii statistice an de an, pe spiritul viguros, cu initiativa si ambitie, care caracterizeaza Banatul si Timisoara, pe deschiderea spre provocarile noi si actuale, de care banatenii au dat dovada, mai mult decat cei din alte regiuni istorice romanesti.

Am aflat, din pacate, in anul cand toate lucrurile astea trebuiau sa fie puse la treaba, ca rezultatul e doar un anonimat precar si prafuit, departe de orice vis si orice potential.

Argumentele atat de bine servite candidaturii sunt esuate intr-o mediatizare inepta spre inexistenta a tot ce se intampla acum, acolo. Evenimentele au anvergura spre zero si atractia pe masura, se invart mai degraba pe anumite nise -castigatoare, parca, ale unui concurs despre inadecvare si antiperformanta.

Domnul primar Fritz a reusit sa umple un timp al progresului si castigului unei comunitati cu balbaieli si esecuri administrative, cu initiative indoielnice si nematerializate in atingerea unor obiective clamate, cu scandaluri absurde si spumoase. Cam asta e tot in sapte luni de zile si ma indoiesc ca se mai poate remedia ceva.

Ma uit pe datele INS la sfarsit de iulie si ma ingrozesc despre ce a reprezentat economic in jumatate de an ceva ce trebuia sa fie un vector al dezvoltarii:

-o scadere cu 20% a numarului de turisti fata de aceeasi perioada de dinainte de pandemie -221.989 turisti (2019) fata de 185.037 (2023);

-in anul acesta, Timisoara departe in spatele Brasovului (peste 800.000 de turisti) sau Iasului (224.000). Pana si judete precum Sibiul sau Bihorul au surclasat Timisul, atingand pragul de 300.000 de vizitatori.

Este o performanta negativa rasunatoare, care ar trebui pusa cu atentie si onestitate pe masa disputei politice locale, care vorbeste de dimensiunile unui dezastru, ale unei maniere nocive de administratie, prin indiferenta si dispretul fata de obiectivele reale ale unei comunitati.

Ceea ce trebuia sa fie o cetate a culturii, o capitala europeana a valorilor afirmate, in anul dedicat ei, se dovedeste un cartier rau famat, pe care oamenii il evita, asa cum e si firesc.

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie