(OPINIE) Andrei Pletea: Avem de ce să fim mândri că suntem români?

Am intervenit ieri într-o discuție pe facebook legată de naționalism în cadrul căreia cineva m-a rugat, foarte punctual, să-i dau trei motive pentru care ar putea fi mândru că e român, specificând totodată că nu va lua în considerare decât argumentele care au în vedere poporul român ca întreg, ca și colectiv, iar nu excepții individuale precum Halep, Hagi sau Brâncuși.

I-am răspuns pe scurt, că un prim motiv de mândrie că sunt român este continuitatea. Originile noastre ca popor, sunt de peste 2000 de ani, iar ca etnogeneză, românii existau încă de acum 1700 de ani, iar acest lucru, date fiind valurile nesfârșite de migratori care s-au abătut asupra spațiului Carpato-Danubiano-Pontic timp de aproape 1000 de ani, este un miracol! Un miracol pe care, dintre toate popoarele din această parte a Europei, doar noi l-am realizat, iar acesta este un motiv real de mândrie! Te duci în Roma, te uiți la ceea ce au creat acolo părinții noștri, și poți fi mândru că ai păstrat latinitatea mai departe, într-un loc în care a fost aproape imposibil de păstrat, unde toate celelalte popoare au dat greș!

Un al doilea motiv de mândrie este desigur, lupta anti-otomană. Românii i-au încurcat pe turci foarte serios, și-au dat viețile cu milioanele și au contribuit de foarte multe ori decisiv în apărarea Europei de marea amenințare otomană. În celebrul roman „Prin foc și sabie” al lui Henryk Sienkiewicz, apar nenumărate citate despre felul în care moldovenii se luptau cu turcii și le erau de mare ajutor polonezilor.

Iar al treilea motiv de mândrie este faptul că, românii nu s-au dușmănit niciodată între ei. Cu toți cei din jur, dar niciodată cu ei! Au avut, foarte sporadic, altercații politice, cauzate de conducătorii vremii, dar oamenii simpli, moldovenii, ardelenii sau valahii, niciodată nu au avut dușmănie unii față de alții, iar acest lucru este fantastic, fiindcă demonstrează că inconștient, încă din vremuri îndepărtate, exista acel sentiment de aparteneță la un neam, iar acest sentiment le-a dictat întotdeauna românilor că sunt frați. Și este cu atât mai puternic acest argument, cu cât culminează cu Marea Unire!

E suficient, zic eu, însă de ce nu am pătrunde și mai profund în problemă? Totuși, de ce ar trebui să fim mândri că suntem români? Ce avem noi și nu au alții? M-a frământat mult timp această întrebare, iar răspunsul pe care l-am găsit este cultura! Este greu de definit ce anume face ca o cultură să fie majoră sau alta minoră, fiindcă de cele mai multe ori, culturile se întrepătrund, chiar și cele mari, inspirându-se de la cele mici și desigur – viceversa. Știm că există națiuni care au creat cultură și națiuni care au preluat cultură. Un popor poate fi mândru dacă a reușit nu neapărat să impună, dar să creeze cultură. O cultură de calibru, din punctul meu de vedere, este în primul rând una veche și în al doilea rând, una care se diferențiază de restul prin creativitate. Iar o astfel de cultură, exceptând marile puteri istorice, foarte puține popoare au reușit să creeze. Printre care, noi, românii.

Cultura românească poate liniștit să concureze cu marile culturi consacrate ale lumii și ale Europei fiindcă e și veche și e și unică. România, este printre puținele țări care au creat o cultură așa-zis „minoră”, dar care să fie diferită de toate celelalte culturi minore. Este incredibil cum de exemplu, dacă te plimbi pe spațiul balcanic, bisericile toate sunt la fel: bizantine. Nu este nicio diferență între bisericile sârbești, cele grecești sau cele bulgărești, dar cum ai intrat în România, deja, pe lângă cele vechi bizantine, ai bisericile din Nordul Moldovei, care sunt unice în lume și sunt rodul creației noastre! Apoi la sate… cum au simțit românii nevoia să își ridice porți uriașe, din lemn, la intrarea în curți, e fantastic! Lemn sculptat frumos, cu tehnică din nou, unică, fără a fi preluată de la alții, și desigur, cu motive la fel de unice. Celebra funie încolăcită, care e sculptată pe porțile din Maramureș, simbolizează binele care se contopește cu răul și este un simbol precreștin care apare doar aici și care este considerat singurul simbol de tip Yn și Yang de pe teritoriul european. Mă uit la motivele de pe cămășile populare și le compar cu cele ale altor popoare din zonă. Toate motivele populare ale popoarelor din jur sunt florale, doar noi, românii, ne-am găsit să mergem pe simbol, pe geometrie! Mă uit la Budapesta: un oraș minunat, care și-a păstrat arhitectura și-mi spun că nu aș da veci pururi Bucureștiul pentru capitala Ungariei. Pentru că are identitate! În frumoasa Budapesta nu găsești nimic unguresc, doar arhitectură preluată ba de la nemți, ba de la austrieci, ba de la italieni, ba de la francezi, pe când, în București, frumoasele palate neo-românești sunt unice în lume! Toate aceste frumuseți apar doar pe teritoriul țării noastre și sunt creația noastră ca popor! Sunt oglinda noastră! Alții nu au o asemenea oglindă. Fiindcă alții nu se oglindesc pe ei, ci îi oglindesc pe alții! Iar această moștenire este identitatea noastră, datorită căreia putem privi mândri spre marile culturi europene!

Această moștenire culturală este punctul de pornire al unui naționalist român. Și o spun foarte sincer: iubesc Vestul. Iubesc orașele, catedralele, cetățile, arta, literatura! Însă iubesc și mai tare cultura românească, fiindcă e o cultură care prin spiritualitate, mult mai mult decât prin materialism, a reușit să își afirme unicitatea între marile culturi care ne-au sufocat! Cultura românească este de calibrul celor majore, fiindcă într-un context total nefavorabil, a reușit imposibilul: să creeze; să fie altceva!

Despre Andrei Pletea

Am terminat Liceul de Arte Plastice Romulus Ladea din Cluj-Napoca la secția pictură, am terminat Facultatea de Geografie la secția Hidrologie și meteorologie, iar în prezent lucrez în domeniu ca meteorolog la Stația Meteo de pe Vârful Vlădeasa. De-asemenea, îmi dedic o mare parte din timpul liber politicii, dar și promovării României prin fotografie și video.

Sunt pasionat de istorie, literatură, munte, ciclism, alergare, fotografie, arhitectură.

Sunt interesat de politică, religie, filozofie, iar ca orientare politică sunt de dreapta: naționalist.