(OPINIE) Andrei Pletea: Filmul „Arsenie – viața de Apoi” – o batjocură la adresa credinței

Trăim o perioadă în care conceptele de „artă” și de „frumos” sunt atât de pocite de către sistem, încât oamenii au ajuns să nu mai discearnă arta de kitch, frumosul de urât, bunul simț de nesimțire, muzica de zgomot, ș.a.m.d. În vremurile în care lumea în care trăim era una frumoasă, oamenii creau artă, creau frumos, având ca reper frumosul. Azi, acest reper nu doar că lipsește, dar a fost înlocuit de un alt reper: ideologia. Concepte precum frumusețe sau urâțenie, bunătate sau răutate, virtute sau depravare, corectitudine sau tâlhărie, știință sau credință, etc, sunt subordonate ideologiei, astfel că orice idee, orice creație este azi etichetată drept bună sau rea, frumoasă sau urâtă nu în funcție de adevăratele repere care i-au condus pe marii artiști ai lumii spre opere desăvârșite precum Crearea lui Adam (Michelangelo), Noaptea Înstelată (Van Gogh) sau Coloana Infinitului (Brâncuși), ci în funcție de gradul de apartenență a creației la ideologie. Și fiind o ideologie neo-marxistă, creațiile care ponegresc valorile de drapta, cele conservatoare (Familie, Credință, Națiune), vor fi promovate până-n pânzele albe, și ridicate la rang de „frumos”.

Așadar, în acest context, apare pe marile ecrane o porcărie cu pretenție de „film”, în care este batjocorit un om care a stat în închisoare ani de zile, având ca unică „vină” faptul că credea în Dumnezeu, iar mai batjocorit decât omul acela este poporul, oamenii care l-au iubit atât de mult pe acel om, încât l-au considerat sfânt iar azi, ei se duc la mormântul său să se roage. Nu contează că omul în jurul căruia gravitează motivul filmului nu a greșit cu nimic, ba chiar a avut o viață ireproșabilă. Nu contează că oamenii care merg în pelerinaje la mormântul său nu greșesc cu nimic, ci-și văd de treabă, ci contează că e ocazie de făcut mișto și de batjocorit valoarea pe care sistemul o urâște cel mai tare, fiindcă îi scoate pe oameni din el: credința.

Desigur că batjocura la adresa credinței e învelită în vechea lozincă care susține că vezi-doamne, nimeni nu are nimic cu credința, ci doar cu acest cult creat în jurul unui personaj, cult promovat de Biserică, fiindcă de pe urma acestuia, „popii” fac bani frumoși. Așadar, nimeni nu poate fi inculpat cum că ar batjocori sau ar lovi în credința oamenilor, ci din contră, din dragoste pentru credința adevărată, vezi-doamne, se demască o afacere menită să fraierească oamenii simpli și să-i îmbolgățească pe „popii”, care doar duc în derizororiu credința. la prima vedere, ai zice că e chiar un film anti-sistem, chipurile.

Dar dacă ar fi așa (nu e așa, dar să presupunem prin absurd că ar fi), nu pot să nu mă întreb, unde a fost acest regizor anti-sistem când sute de mii de oameni au aruncat cu bani pentru a sta în fața unei scene în care un „artist” îi învăța să fie violenți cu femeile? Unde a fost acest regizor anti-sistem, când milioane de oameni au fost obligați și prostiți să cumpere niște măști absolut inutile de pe urma cărora oameni mult mai puternici s-au îmbogățit infinit mai mult decât acei amărâți de „popi”? Unde sunt acești luptători anti-sistem în lupta cu pornografia sau cu drogurile, de pe urma cărora se scot miliarde și miliarde de dolari? Unde sunt acești luptători anti-sistem în lupta împotriva jocurilor de noroc, de pe urma cărora se sinucid oameni și se îmbogățesc alții? Unde sunt acești luptători anti-sistem în lupta cu marile corporații care de pe spinarea săracilor sug miliarde și miliarde de dolari? Nicăieri. De ce? Fiindcă mai periculoasă e baba Lucreția care merge, pupă moștele, iar apoi lasă acei 50 de lei „popii” pentru pomelnic! Baba aia e periculoasă! E mai periculoasă decât cei care promovează violența, mai periculoasă decât pornografia, care ia mințile copiilor, mai periculoasă decât drogurile, decât jocurile de noroc, decât orice!

Da… Baba Lucreția e periculoasă! Fiindcă Baba Lucreția nu este în sistem. Baba Lucreția citește acatiste, nu se duce la păcănele. Baba Lucreția nu are ce căuta la Lidl să cumpere pui umflat cu pompa. Ea are găinile ei. Și cel mai grav: pe Baba Lucreția nu o vindecă un vaccin care se cumpără pe miliarde de dolari, ci o videcă Sfântul Arsenie Boca! Baba Lucreția nu e în sistem, fiindcă dimensiunea existențială a ei nu este una materialistă, senzorială, ci una metafizică, bazată pe credință! Iar asta dăunează grav consumerismului.

Așadar, din atâtea probleme, de ce trebuie unii să se lege tocmai de credința oamenilor? Fiindcă tocmai acea credință face ca toți credincioșii să fie niște „Lucreții”. Iar într-o lume de babe Lucreția, tiranii care ne conduc, n-ar mai exista: fiindcă n-ar mai avea sclavi pe care să-i exploateze.

Desigur, filmul „Arsenie – viața de apoi” este o mizerie de film, dar nu trebuie interzis. Interzicerea acestuia nu doar că e calea ușoară, dar e și cel mai bun mod de-a-i face reclamă. Trebuie însă să fie criticat, așa cum trebuie să fie criticată orice mediocritate care se dorește a fi „operă de artă”.

Despre Andrei Pletea

Am terminat Liceul de Arte Plastice Romulus Ladea din Cluj-Napoca la secția pictură, am terminat Facultatea de Geografie la secția Hidrologie și meteorologie, iar în prezent lucrez în domeniu ca meteorolog la Stația Meteo de pe Vârful Vlădeasa. De-asemenea, îmi dedic o mare parte din timpul liber politicii, dar și promovării României prin fotografie și video.

Sunt pasionat de istorie, literatură, munte, ciclism, alergare, fotografie, arhitectură.

Sunt interesat de politică, religie, filozofie, iar ca orientare politică sunt de dreapta: naționalist.