Apuseni Info

Ştiri și informații non stop

(OPINIE) Andrei Pletea: Naționalism sau patriotism?

Recent, într-un anumit context, am fost pus la perete și desființat, fiindcă m-am declarat naționalist, fără a-mi fi fost acordată măcar șansa de-a-mi explica crezul, totul pe ritmul refrenului deja arhicunoscut „patriotismul e bun, iar naționalismul e rău!”. Așa că, simt nevoia să revin asupra acestui subiect cu același text pe care l-am scris cu câteva luni în urmă. Așadar:

În societatea de azi se poate observa lesne faptul că totul e în regulă atunci când se vorbește despre patriotism, însă treaba începe să se agite atunci când pomenește despre naționalism. Situația se prezintă la fel, peste tot: în mediul academic, în presă și în mass-media: patriotismul e bun, iar naționalismul e rău.

Adevărul însă e că naționalismul e bun, iar dacă toată lumea crede azi opusul, e fiindcă s-a lucrat intens, cu ajutorul instrumentelor de manipulare ale sistemului, pentru a ponegri această stare de spirit cu mult mai profundă și mai puternică decât patriotismul, o stare de spirit care e în totală contradicție cu sistemul globalist de uniformizare a populației pe care ni-l servește societatea de azi.

Dar ce este naționalismul și care e diferenșa dintre naționalism și patriotism? O definiție a naționalismului este aproape imposibil de dat, întrucât este o stare sufletească. Nici astăzi, filozofii nu au ajuns la concluzie exactă a ceea ce înseamnă naționalismul, iar discuțiile pe această temă sunt interminabile. Însă putem constata câteva diferențe ușor observabile între naționalism și patriotism. Diferența esențială dintre cele două este faptul că patriotismul valorifică dimensiunea materială, pe când naționalismul valorifică nu doar dimensiunea materială, ci și dimensiunea sprituală a unei țări. Un naționalist va fi întotdeauna un bun patriot, însă un patriot nu e întotdeauna și un naționalist.

Un bun patriot își va plăti întotdeauna taxele și impozitele către stat. Un bun patriot va ieși la vot. Un bun patriot va urca munții și va cunoaște toate locurile frumoase ale țării în care locuiește. Un bun patriot va participa la acțiuni civice. Un bun patriot va milita pentru reabilitarea monumentelor. Un bun patriot va ști să vorbească corect limba oficială. Pe scurt, un bun patriot va respecta tot ceea ce ține de dimensiunea materială, convențională, a țării în care locuiește. Exact același lucru îl va face și un naționalist, însă numai atâta timp cât aceste acțiuni nu contravin principiilor care creează dimensiunea spirituală a poporului din care face parte.

Naționalismul vede poporul nu ca fiind un construct social creat de împrejurări, ci îl vede ca fiind un construct spiritual, naționalistul dând poporului un suflet, o dimensiune metafizică, care îl diferențiază de alte popoare. Un patriot, când va spune „Germania” se va gândi la autostrăzi, la lege, la ordine, la curățenie și la Alpi. Un naționalist când spune „Germania”, se va gândi la toate acestea, dar se va gândi prima dată la „Cântecul Nibelungilor”, la Goethe, la Heidegger și la marile catedrale gotice. Când un patriot va spune „România” se va gândi în primul rând la brand-urile care aduc bani în țară precum: Castelul „Dracula” , Transfăgărășan și la Sighișoara, iar apoi restul. Pe de altă parte, un naționalist când spune „România” se va gândi prima dată Putna, la „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, la Eminescu și Brâncuși, și la crucile de lemn sau de piatră de pe vârfurile munților.

Patriotul român, deși simpatizant al pitoreștilor biserici simple, din lemn, de pe culmile munților, va fi întodeauna mai impresionat de puternicele ziduri de piatră ale bisericilor medievale săsești, înțelegând situația doar din punct de vedere materialist. Pe de altă parte, un naționalist, va fi mult mai copleșit în acea bisericuță simplă, la lumina clar-obscură a lumânărilor și în ecoul de toacă, decât la vederea imenselor arcade gotice, care, i se vor părea lipsite de încărcătură spirituală.

Un patriot nu va fi niciodată prea impresionat de frescele naive de pe zidurile bisericilor din Moldova, comparându-le involuntar cu picturile renascentiste din Occident, însă un naționalist va fi foarte impresionat pentru că va vedea în ele sufletul curat al românilor de atunci, care înțelegeau lumea simbolic și nu materialist.

Cea mai vizibilă diferență dintre un patriot și un naționalist este însă credința. Dimensiunea existențială a unui naționalist va fi întotdeauna fundamental influențată de religie, pe când un patriot, dacă nu e ateu sau agnostic, va considera religia ca fiind subordonată „spiritualității”, care trebuie neapărat să fie intimă. Patriotul va vedea Biserica nu mai mult decât ca pe o instituție, în care, ca în orice altă instituție se comit ilegalități, iar ca un bun patriot ce este, le va semnala întotdeauna și desigur, nu o va putea concepe altfel decât subordonată legilor umane, adică o va înțelege exact pe dos față de cum ar trebui înțeleasă, anume ca o punte de legătură între materie și Dumnezeu, deci, peste legea umană. Un naționalist pe de altă parte, va vedea Biserica, ca pe un suflu al milioanelor de suflete care unite în Biserică, creează cea mai puternică forță din Univers, nefiind câtuși de puțin influențat în acest crez de diferite probleme lumești care apar în interiorul instituției.

Desigur că poate exemplele pe care le-am dat nu sunt cele mai bune, însă, consider că am reușit oarecum să evidențiez diferențele, în mare, dintre naționalism și patriotism. Acum, vine întrebarea: de ce totuși se dorește ca naționalismul să fie stigmatizat și considerat de către toți ca fiind rău? Știm bine că în mentalul colectiv, naționalismul apare ca fiind ceva rău, ca o fiară, care pune în pericol pacea în lume. I se atribuie tot felul de păcate. Naționalismul ar fi cauza pentru care un nebun ar fi omorât la un moment dat niște e v r e i, tot naționalismul ar cauza pentru care Putin invadează Ucriana și tot așa. Însă trebuie să fii ori rău intenționat, ori incult să susții cu tărie așa ceva.

Da. Hitler a iubit Germania. Trăsătură specifică a naționaliștilor. La fel cum Putin, probabil că își iubește și el țara. Însă cei doi, nu sunt naționaliști. De ce? Tocmai pentru că văd lucrurile materialist. Ce este dorința de cucerire decât o formă de viziune materialistă asupra lumii? Naționalismul fără creștinism nu este naționalism, ci poate însemna orice altceva, denumiți-l cum vreți: xenofobie, șovinism, nazism, etc, iar naționalistul, dacă va constata că urăște pe cineva, în momentul acela se va urî mai tare pe sine decât pe acel cineva, având conștiința încărcată că s-a abătut de la calea creștină, calea în care el crede și care îi pornucește să își iubească dușmanul. Pur și simplu, ura nu poate exista în sufletul unui naționalist, fiindcă ar lovi tocmai în profunzimea credinței care-i ghidează viața.

Da, e adevărat că au existat în istorie diferiți nebuni care s-au autointitulat „naționaliști”, fără a avea însă vreo legătură cu naționalismul. Așa cum au existat și nebuni care s-au autointitulat „doctori” (Mengele ar fi cel mai bun exemplu, dar au existat cu sutele în istorie), dar care în realitate nu au avut nicio treabă cu știința nobilă a medicinei. Dorința de cucerire, de faimă, de putere, nu poate, pur și simplu, să treacă prin capul vreunui naționalist, din moment ce pentru el, esența dimensiunii existențiale este doar de natură spirituală! Americanii fac de zeci de ani moarte de om în numele democrației. Este oare vina democrației pentru sângele vărsat? ”Libertatea” era pe buzele tuturor bolșevicilor când Stalin a omorât zeci de milioane de oameni vorbind despre „Libertate”. Era oare chiar libertate, sau doar dorință de putere? Lenin însuși, criminalul de Lenin, care vezi-doamne în numele „libertății” își dorea legalizarea așa-ziselor „căsătorii” între h o m o s e x u a l i, a ucis milioane de oameni. De ce nu am da vina pe curcubeici pentru crimele lui Lenin pe același principiu? A pune în cârca naționalismului crimele și războaiele, nu e doar o eroare de logică, dar mai grav, e o dovadă de superficialitate, de subcultură și de ignoranță.

Naționaliștii, în realitate, sunt cei mai pacifiști oameni. Nu ai cum, pur și simplu, nu ai cum să fii naționalist și să nu respecți alte culturi! Nu ai cum să fii naționalist român și să nu-l respecți pe Petofi Sandor sau pe Franz Lizsdt! Dacă vreodată vreun naționalist va da dovadă de agresivitate, de violență, atunci va fi doar în apărare. Pentru că da, naționalistul își va apăra țara și demnitatea lui și a neamului său de ahtiații de putere care în numele „patriei”, al „democrației”, al „Libertății” sau al „Științei”, sunt în stare să comită moarte de om pentru a-și vedea realizate visele bolnave. Și va face asta cu prețul vieții. Și dacă va fi nevoie, va face moarte de om. Exact așa cum fac acum ucrainienii naționaliști, care, își apără pe bună dreptate țara invadată de un nebun. Și e oare rău să-ți aperi țara de nebuni ca Putin?

Dar dacă nu naționalismul este cauza ororilor care se petrec în lume, de ce totuși îi sunt puse în cârcă? De ce este atât de denigrat și atât de demonizat? De ce se vrea neapărat inducerea în rândul populației minciuna cum că naționalismul e rău? Ei bine, pentru că, într-o societate globalistă, neo-marxistă, o populație care trăiește conform unei viziuni spirituale, nematerialiste, este imposibil de controlat. Populația lumii e ca o grupă de copii de grădiniță care își doresc să iasă afară, dar tu vrei să-i ții înăuntru. Și ce faci cu copiii aceia? Le arăți cutia cu bomboane. Un copil care însă nu va fi interesat de bomboane va fi un copil problematic, care, în timp, i-ar putea influența pe ceilalți. Deci… trebuie să îi convingi pe toți că acel copil e pericolul public. Ei bine, exact asta face și sistemul. Îi dă populației bomboanele de care are nevoie pentru a fi cuminte: pâine și circ. Ori naționaliștii nu sunt interesați nici de una, nici de alta.

Naționaliștii nu vor fi niciodată controlați, fiindcă vor pune interesele țării pe primul loc, interese pe care globalismul, noua formă de colonialism, nu are cum să le satisfacă. O țară naționalistă nu va putea niciodată să fie o colonie a globaliștilor. Și rămâne singura soluție, înlăturarea naționalismului prin manipulare. Cine controlează mass-media? Globaliștii. Cine controlează mediul academic? Globaliștii. Cine controlează presa? Globaliștii. Cine controlează guvernele? Globaliștii. Așadar, toate entitățile de „informare” a populației sunt instrumentele globaliștilor. Și așa începe manipularea. Cum să își facă populația prostită o altă opinie decât cea „corectă”, din moment ce peste tot nu dă decât de propaganda globalistă?

Naționalismul este singura soluție prin care țările pot să crească organic. Atât pe plan economic, cât și pe plan spiritual. Și abia atunci putem vorbi de progres.

Despre Andrei Pletea

Am terminat Liceul de Arte Plastice Romulus Ladea din Cluj-Napoca la secția pictură, am terminat Facultatea de Geografie la secția Hidrologie și meteorologie, iar în prezent lucrez în domeniu ca meteorolog la Stația Meteo de pe Vârful Vlădeasa. De-asemenea, îmi dedic o mare parte din timpul liber politicii, dar și promovării României prin fotografie și video.

Sunt pasionat de istorie, literatură, munte, ciclism, alergare, fotografie, arhitectură.

Sunt interesat de politică, religie, filozofie, iar ca orientare politică sunt de dreapta: naționalist.

Loading

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *