(OPINIE) Voicu Ienci: Balamucul genocidar din Fâșia Gaza – câteva precizări necesare

De aproape o saptamana vad cum se arunca vorbe si se fac “analize” despre conflictul din Fasia Gaza de catre persoane publice cu pretentii si notorietate, dar care demonstreaza lacune grave si elementare despre subiect.

Tocmai asta ma determina sa lamuresc cateva lucruri de bun simt, pe care multi vad ca le ignora, din prea multa superficialitate sau rea intentie.

Fasia Gaza are o suprafata de 365 km² -cam cat zonele construite din Bucuresti si Oradea la un loc, se invecineaza din trei parti cu Israelul, o parte (sud-vest) cu Egiptul, are iesire pe intreaga lungime de nord la Marea Mediterana, un singur port -niciodata terminat si in paragina, o cale ferata abandonata si un aeroport cu functionalitate restransa, la Dahanyie.

Pe cei 365 km² traiesc aproximativ, intre un milion si jumatate si doua milioane de palestinieni -musulmani sunniti in majoritate covarsitoare si cativa crestini, in mici orasele si opt tabere de refugiati. Minim jumatate din aceasta populatie este fie la prima, fie la a doua generatie de refugiati din teritoriile arabe ocupate sau dizlocati fortat din Israel.

Sase dintre punctele de frontiera sunt cu Israelul si unul cu Egiptul. In chestiunea asta mai e o problema -doar granita cu Egiptul e recunoscuta deplin, prin tratate internationale, cea cu Israelul are un statut ambiguu. Desi Fasia Gaza -populata exclusiv cu palestinieni dupa retragerea israeliana din 2005, tine, de jure, de Autoritatea Nationala Palestiniana (conform acordurilor de la Oslo -1993), spatiul aerian si apele teritoriale sunt controlate de facto de catre Statul Israel.

Punctele de trecere nu sunt cum vi le inchipuiti intr-o lume normala. Nu exista un vames al unei tari si celalat, al celeilalte. Exista doar soldatul israelian sau cel egiptean, punct.

Israelul acorda acces dupa bunul lui plac pe propriul teritoriu, fixand exclusiv unilateral reguli, pe care le schimba cand si cum vrea. Egiptul face la fel cu “fratii arabi palestinieni”, se fereste ca de dracu sa primeasca refugiati din aceasta zona iar celor pe care i-a primit in trecut, refuza sa le acorde cetatenia egipteana.

Peste o treime din PIB-ul regiunii il reprezentau salariile celor care faceau naveta la job-uri in Israel, atunci cand se putea iesi. Agricultura nu se poate practica, activitatile industriale de anvergura nici ele, toate dintr-un singur motiv: lipsa spatiului necesar. Tot din cauza asta, majoritatea cladirilor de locuit sunt cu un etaj sau mai multe, zona este una dintre cele mai dens populate din lume, iar sporul natural e intre primele 20 pe glob. Concluzia e ca se moare de foame si se fac copii la greu, tocmai ca rezultat al situatiei economice precare -malnutritie, lipsa de servicii medicale, lipsa de educatie.

Serviciile publice -apa, curent electric, telefonie si internet sunt furnizate din Israel, dupa cum vrea Israelul si cand vrea sa dea drumul sau sa inchida robinetul. Un sfert dintre palestinienii din Gaza nu au televizor sau radio, mai putin de o cincime au tinut in mana un laptop sau au atins un calculator.

Controlul Autoritatii Nationale Palestiniene este doar cu numele, de facto acesta este impartit intre Israel si Miscarea de Rezistenta Islamica Hamas -la origine, o aripa radicala a Fratiei Musulmane. Daca despre Fratia Musulmana se mai emit pareri pro si contra, despre Hamas lucrurile sunt clare ca lumina zilei: este o organizatie terorista, practica actiuni teroriste nu numai importiva israelienilor, ci si impotriva unor organizatii arabe, are o ideologie extremista afisata, instiga la razboi si ucidere, neaga existenta de jure a Statului Israel si propaga Holocaustul poporului evreu. Principalul ei document ideologic, Carta Miscarii Hamas (1988) stabileste ca obiectiv “aruncarea evreilor in mare” -QED.

Implicarea si militantismul palestinian este o problema pentru intreaga lume araba, pentru toate guvernele din Orientul Mijlociu, in masura in care orice incercare de normalizare si cooperare cu Occidentul este perceput de comunitatile palestiniene din aceste tari ca fiind un act de tradare si de agresiune fata de Cauza Palestiniana. Intr-un cuvant, cand Egiptul, Iordania, Emiratele Arabe Unite sau alte state din zona practica o deschidere cat de mica spre Europa sau America, palestinienii explodeaza plenar si revolutionar, produc manifestatii si haos social in tarile de adoptie, cu atat mai mult cu cat sunt infiltrati de tot felul de organizatii mai mult sau mai putin obscure, la granita dintre crima organizata si terorism. De aceea, palestinienii nu sunt bine vazuti si primiti de catre vecini, sunt considerati o problema si o povara, chiar o amenintare la ordinea institutionala.

Statele arabe s-ar spala pe maini oricand de problema palestiniana -periculoasa, destabilizatoare si bugetivora, daca nu s-ar confrunta cu cealalta problema -expansiunea dominatiei si influentei israeliene. Intre ciocan si nicovala, alegi sa te opui amandoura, sa le faci pe cat posibil sa nu se intalneasca in maniera in care sa ajungi strivit de ele, nu ii iubesti pe niciunii, dar nici nu poti sa ii ignori.

O figura aparte in problema palestiniana este cea a Siriei -la randul ei macinata de un razboi civil complicat de proximitatea intereselor si conflictelor marilor puteri mondiale si regionale, si Libanul -unde un stat cu zero autoritate permite in mod necesar existenta si manifestarea organizatiilor teroriste de tot felul, in schimbul pastrarii unei linisti interne, in cheia unei componente demografice si religioase complexe. Si in Siria si in Liban dictonul zilei este “nu ne deranjati ca sa nu va deranjam”. Mai mult, statul sirian, regimul lui Bashar Al-Assad, incearca sa isi faca aliati dintre organizatile extremiste arabe -printre care si Hamas, pentru a contracara fortele politice adverse si a-si recupera influenta si controlul. Adaugati-i pe sauditi si iranieni, pe turci, pe rusi si pe americani si tot tabloul devine fotografia unui balamuc in care mor oameni si nu mai pot fi stabilite vini si responsabilitati.

Hamas a ajuns la putere in Fasia Gaza prin vot democratic in 2006, iar in 2007 a preluat guvernarea regiunii, expulzand adversarii politici din partidul Fatah, creand o problema politica teribila in sanul lumii arabe si scindand guvernarea unica de pana atunci a Gazei si Cisiordaniei.

Cum s-a putut ajunge ca o organizatie extremista si terorista sa castige niste alegeri? As putea raspunde doar cu niste intrebari:

Cum te simti cand traiesti intr-un tarc de sarma ghimpata, unde nu mai poti respira de atat inghesuiala si de unde scapi doar pentru buna purtare pe care o hotarasc altii, atunci cand vor ei si au chef?

Ce faci cand vrei sa scapi, sa ai un serviciu si un trai cat de cat, cand iti simti stomacul lipit de spate, cand nu ai apa decat cu portia sau deloc, cand isi privesti copilul bolnav fara speranta unui ajutor medical, cand stii ca e condamnat sa devina ca tine -sarac la limita subzistentei si nestiutor de carte?

Ce faci cand parinti, frati, surori sau proprii tai copii sunt victimele unui comportament absurd, al unor decizii politice la care propriul tau popor nu a participat vreodata, in ultima suta de ani? Ce faci cand iti numeri mortii din familie si pastrezi amintirea casei in care te-ai nascut daramata de bombe sau buldozere?

Ce faci cand pentru tine viitorul e unul singur -continuarea unui prezent nedrept si insuportabil?

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie