Apuseni Info

Ştiri și informații non stop

Deschiderea porților parcului Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca: O „scrisoare pierdută” spre UBB și o mică conflagrație locală Dohotaru – Papahagi

Recent, Adrian Dohotaru, președintele asociației „Societatea Organizată Sustenabil” (S.O.S) a anunțat într-o postare pe grupul „Clujul Civic” că de mai bine de 10 ani a propus UBB-ului să își deschidă campusul sportiv. De asemenea, fostul deputat USR a mai adăugat faptul că, potrivit extrasului de carte funciară, partea dinspre râu a parcului este proprietară Primăria, lucru de care se știe în cercuri închise de mult.

În acest context, președintele SOS a trimis o scrisoare către rectorul UBB, Daniel David: „Stimate domnule rector Daniel David, vă propun ca UBB să participe la crearea celui mai mare spațiu public verde din țară prin deschiderea parcului sportiv spre Someș.

Așa cum am convins primăria să creeze Parcul Est, acum în faza de proiectare și exproprieri, de un deceniu aproape milităm pentru crearea celui mai mai mare spațiu public din țară, în zona metropolitană a Clujului, între Gilău și Apahida, un culoar verde-albastru continuu la râu.

În momentul de față, se încheie execuția parțială a proiectului de amenajare a Someșului în Cluj-Napoca. Proiectul la nivel metropolitan de culoar verde-albastru este într-o fază avansată de proiectare. Iar la nivel județean, în continuarea zonei metropolitane, la Someș și lacuri, s-a lansat licitația.

Contribuția UBB este vitală! Noi, din mediul asociativ, colaborăm cu universitari pentru a contura culoarul, pentru a-l gândi minim invaziv, cu Soluții Bazate pe Natură, mai degrabă decât cu soluții gri, unii dintre acești universitari fiind contractați în proiectele în derulare.

Un exemplu pentru comunitate poate să dea UBB prin deschiderea parcului la Someș pe timp de zi (și închiderea sa noaptea) pentru ca această idee generoasă, de a conecta metropola Clujului cu spații verzi, pietonale și velo, într-un mod continuu să ia avânt.

Pentru precizie, mă refer la acces liber pe alei și la spațiul verde, nu la acces pe terenurile de sport unde primordial este ca studenții să le acceseze gratuit, iar clujenii să plătească o taxă pe terenuri care să ajute la întreținerea parcului. Preferabil, accesul studenților la terenuri să se facă după un sistem de rezervări online ca la bazele sportive ale primăriei pentru a transparentiza accesul în afara programului universitar.

Argumente pentru deschidere sunt mai multe decât acest spațiu public verde metropolitan continuu la râu unde îmi aduc expertiza în politici publice, alături de alți clujeni, pentru a fi realizat la un nivel calitativ cât mai ridicat. O parte din parc, de 4.5 hectare este în proprietatea Primăriei, după cum arată datele cadastrale. Parcul concesionat de primărie către universitate în perioada interbelică s-a făcut la un preț simbolic de 1 leu pe an, timp de decenii, de aceea scumpirea biletului actual pentru simplul acces pe alei, de la 2 lei la 5 lei nu este justificată, deși, încă o dată, înțeleg taxele mai mari pentru închirierea terenurilor de sport.

Parcul a fost gândit de dr. Hațieganu cu acces la Someș și Canalul Morii, nu cu gard, cu posibilitatea de a face sport pe aleile parcului, dar și în afara lor, iar un sportiv amator ca mine, dar care a fost campion național și vicecampion european la atletism, știe că e nevoie de spații largi și continue pentru probe de fond. De asemenea, e nevoie de spații largi generoase pentru plimbări sănătoase, pentru a ieși din poluarea traficului auto.

E foarte important pentru clujenii care s-ar plimba în zona parcului, mai ales pentru copii, din Mănăștur spre Grigorescu fără opreliști, să vadă sportivi amatori sau profesioniști într-o perioadă în care sedentarismul, obezitatea, bolile cardio-vasculare fac ravagii, zidurile actuale diminuând numărul de participanți la mișcare.

În mod secundar, e importantă și deschiderea la Canalul Morii, dar și o intervenție de renaturare. După mai bine de un deceniu de activism civic, am convins administrația să investească în dreptul Parcului Rozelor, care își va dubla suprafața spre canal, până în apropierea parcului sportiv. Canalul în zona Plopilor e, de fapt, un braț al Someșului, care ar merita renaturat, cu meandre, așa cum sunt în parcul sportiv, cu renunțarea la garaje și la garduri, cu vegetație autohtonă care să pună în valoarea apa, cu maluri de pământ și decopertarea betonului, dar și cu un traseu pietonal limitrof. Ar fi un tip de intervenție minim invazivă care, bine mediatizată, dar și cu o deschidere prealabilă a parcului, să genereze schimbări în cascadă în România, în sensul în care nu am mai îndigui și regulariza cursuri de apă, până la canalizare, cum facem acum, ci dimpotrivă, le-am renatura.

Pentru a da mai multe asigurări, partea dinspre Someș a Parcului „Babeș” (cum îi zicem noi), o dorim naturală, așa cum e acum. Deschiderea nu presupune crearea de alei sau amenajări noi, intruzive, ci doar deschiderea imaginației. Accesul general și gratuit e un simbol pentru o societate deschisă prin deschiderea unor porți și a unor punți conceptuale în relația cu societatea și administrația.

Parteneriate similare există și în București, unde s-au deschis campusuri rezidenților, dar și la Cluj, unde s-a creat la USAMV unul dintre cele mai frumoase parcuri din oraș, iar clujenii pot tranzita pietonal și cu bicicleta spre oraș campusurile Prodan și Hasdeu, în afara traficului auto, fără să mai fie opriți de portari”.

Intervine Adrian Papahagi

Intelectual conservator Adrian Papahagi, profesor la Litere, UBB, a luat atitudine față de cerințele fostului deputat Adrian Dohotaru, doctor al UBB în istorie, asumat ca orientare ideologică de stânga și cu teză de doctorat dedicată socialismului.

Papahagi le cere lui Boc și David să nu cedeze în fața „comunistului” Adi Dohotaru: Emil Boc și Daniel David (rectorul UBB n.r.) nu trebuie să cedeze presiunilor demagogului comunist Dohotaru și să dărâme gardul Parcului Hațieganu.

Ca soluție de compromis se poate elimina taxa de intrare în parc (oricum, ridicolă), dar nu și controalele. UBB are clădiri, aparatură, un patrimoniu în care a investit în acel parc. Paza asigură că în parc nu se fură, nu se distruge și nu au loc golănii. Nu vrea nimeni grafitti, mizerie, droguri etc. în parcul unde locuiesc studenți. Nu e comparabil regimul parcului UBB cu cel al parcului central, unde nu locuiește nimeni.

Puțin contează că o parte din parc aparține orașului, nu doar UBB; se poate face o înțelegere sau o concesiune. UBB servește comunitatea locală întreținând tot parcul, nu doar partea sa. De asemenea, investește în piste, bănci, iluminat, curățenie etc., de care poate beneficia orice clujean care fuge sau se plimbă pe-acolo. Toate facilitățile sportive sunt accesibile (contra cost) oricui, nu doar comunității UBB. Nu pot fi toate gratis, privat nu înseamnă închis publicului general, iar public nu înseamnă musai gratis (și transportul public se plătește).

Nu cedați demagogiei! Nu stricați ceva bun, numai fiindcă așa vrea un activist demagog, care din acest tip de agitație trăiește! Dohotaru n-are decât să-și găsească o meserie onestă, în loc să tot facă agitație!”, a scris Papahagi pe o rețea de socializare.

Activistul de mediu Adrian Dohotaru a revenit cu un drept la replică vizavi de afirmațiile lui Adrian Papahagi în chestiunea parcului ”Iuliu Hațieganu”.

„Dezbaterea publică la noi, în măsura în care există, e la un nivel firav pentru că în locul argumentelor sunt folosite invective. Adesea, nici nu sunt citite argumentele adversarului de idei, motiv pentru care polarizarea, mai ales pe social media, se produce rapid. De aceea, apelurile de a-mi găsi o „meserie onestă”, nu de agitator. de „activist demagog” nu își au rostul pentru că sunt mândru de munca mea în mediul asociativ, de activism care înseamnă cetățenie implicată, nu pasivă. Ați fi uimiți câte lucruri se pot îmbunătăți când mai mulți cetățeni sunt activi! După cum sunt mândru să fiu prin cercetări aplicate și cu un picior în universitate, problema gadurilor la Someșul nostru, tratând-o, de altfel, și într-un capitol dintr-o carte la care lucrez acum. Reacționez nu atât la ofense, cât pentru cei care în zgomotul general nu au citit clar argumentele anterioare.

Argumentul tradiției

Pe scurt, am folosit argumentul tradiției când în ultima adresă către rectorat, postatpă și pe Clujul Civic, am arătat că Iuliu Hațieganu a gândit parcul ca spațiu public cu deschidere către Someș și Canalul Morii, după cum dovedesc schițele din perioada interbelică.

În același timp, nu preiau ad litteram tradiția, pentru că de tradiția gardurilor se folosesc și apărătorii acestui status quo prin care parcul e închis, avantajul evident fiind că e mult mai aerisit.

Filtrez tradiția pentru că în afara dorinței firești de popularizare a mișcării de masă pentru un corp social sănătos, Hațieganu folosea și argumente eugeniste, alteori naționaliste, argumente care pot degenera în rasism (Citat din Lucian Nastasă, Antisemitismul universitar în România (1919–1939): „Pe la începutul anilor 20, Haţieganu privea cu simpatie mişcarea antisemită, încă din primul număr al publicaţiei „Acţiunea Românească” contribuind cu texte pe această temă, cum ar fi şi Studenţimea în mişcarea naţională de acum, (I, 1924, nr. 1 din 1 noiembrie, p.7), unde scria că: „aceşti jidani pripăşiţi prezintă a doua minoritate, minoritatea paraziţilor, care suge sângele neamului nostru”; sau „mişcarea studenţească nu se prezintă ca o mişcare cu caracter religios, ci ca o mişcare naţională care cere purificarea vieţii noastre de stat”.”).

Într-un astfel de context naționalist interbelic, sunt mai ușor de înțeles insistența dr Hațieganu de a clădi prin sport soldați ai patriei, biserica din parc, poarta maramureșeană, despre care se anunță că va fi relocată lângă biserică, un nou monument dedicat eroilor aviației, pomenit de UBB, elemente patriotice cu care sunt în dezacord într-un parc sportiv, dar cu siguranță își pot avea locul altundeva. De altfel, pe poartă scria „Pro patria est, ludere dum videmur”, adică „Ar părea că ne jucăm, însă ne pregătim pentru a ne servi Patria”. Sigur că acest dezacord față de latura conservatoare a parcului sportiv nu înseamnă că biserica trebuie relocată, ci doar că parcul nu mai trebuie încărcat cu alte elemente care nu au legătură cu sportul de masă. Premisa mea e că gardul vine în continuarea acestei tradiții conservatoare, elitiste, de unde temerea „eugenistă” că romi, cerșetori ori necivilizați de toate felurile, inferiori în orice caz, pot invada această puritate serenă a parcului, l-ar putea profana.

Argumentul urbanistic

Folosesc acest argument urbanistic legat de deschiderea parcului, mai ales că zeci de arhitecți care au participat la un concurs internațional de arhitectură, din diverse echipe, au văzut în planșele lor un parc sportiv fără garduri la râu, așa cum se întâmplă acum în Parcul Rozelor la Someș și la Canalul Morii prin proiectul de reabilitare al malurilor Someșului. Deschiderea urbanistică contribuie mai general la o societate deschisă, în care valorile și diversitatea circulă, mai multă lume face mișcare, e în consens cu modul în care fondatorul vedea parcul ca loc în care 22.000 de oameni fac mișcare și doar 22 se uită, nu invers ca la un spectacol sportiv de fotbal, ca să parafrazăm modul în care vedea Hațieganu mișcarea.

Motivul pentru care insist pentru deschiderea parcului se leagă de viziunea pe care o propunem la Someș de a avea cel mai mare spațiu public verde din țară, un coridor pietonal și velo continuu, din Gilău până în Apahida, cu lățimi consistente pentru zona metropolitană. Dacă universitarii nu înțeleg generozitatea unei astfel de viziuni de bunuri comune, cum o să o înțeleagă Compania de Apă din subordinea Consiliului Județean să cedeze o fâșie lka margine care leagă două localități sufocate de trafic auto? Cum o să înțeleagă investitori privați din zona industrială a Clujului, unde sunt proiecte de restructurare urbană de miliarde de euro, că trebuie să cedeze o fâșie mai lată pentru bunuri comune ș funcțiuni publice? Cum o să înțeleagă primari din zona metropolitană să nu gândească alături de investitori și proprietari privați profitul pe termen scurt cu hale industriale prea aproape de Someș, sluțind peisajul râului? În sensul acesta, deschiderea parcului sportiv are o logică simbolică, de a provoca schimbări în cascadă.

Argumentul politico-administrativ

Doar fanaticii au păreri ferme, iar asta s-a întrevăzut în visceralitatea cu care Papahagi încearcă să-și desființeze adversarul, nu argumentele sale. Pentru că la nivel de argumente, în mod paradoxal argumentăm similar, dânsul ca un soi de concesie de a nu se plăti o taxă de 5 lei pe alei, eu ca ideal de societate deschisă, la care pot adera atât oameni cu crezuri liberale, dar și socialiste, sper eu și conservatoare, cu democrația ca numitor comun, democrație care se manifestă în spațiul public.

În ultima adresă către UBB, accept realitatea parcului împrejmuit, chiar dacă sunt în dezacord cu ea și cer ca parcul să fie închis noaptea, iar accesul cetățenilor să fie strict pe alei, mai ales că aleile, bună parte din ele, nu terenurile de sport, sunt în proprietatea Primăriei. Mai mult, când fac referire la acces liber pentru cetățeni, fac referire expresă la alei, nu la terenuri de sport, unde recomand UBB să introducă un sistem online de rezervare pentru ca toți studenții din Cluj, nu doar din UBB, dar și cadrele didactice, să aibă acces gratuit la terenurile de sport. Pentru rezidenți, poate fi acces cu taxă. În ciuda pretenției conducerii UBB, că există acces liber pentru studenții din toate universitățile, acest lucru nu se întâmplă, lucru de care universitari din alte universități sunt nemulțumiți, dar nu o spun îndeajuns de public din diverse motive. Realitatea e că terenurile de sport sunt închise cu cheia marea majoritate a timpului, în loc să fie puse la dispoziție studenților după ce prioritar își desfășoară activitățile studenții de Educație Fizică și Sport și de la celelalte facultăți.

Argumentul deschiderii pentru toate universitățile e legat de faptul că e mai degrabă un accident istoric că UBB administrează parcul, care ar trebui administrat de toate universitățile ca un prim pas, simbolic poate al consorțiului, pentru o necesară, cred eu, viitoare Universitate Metropolitană Clujeană. UBB acceptă teoretic acest argument, dar factual studenții din alte universități nu au acces gratuit la terenuri.

Un argument administrativ pe care îl înțeleg este legat de obstrucționarea procesului didactic. Dar orele nu se țin pe alei, iar campusuri deschise în Cluj ca USAMV ori Hasdeu arată că se pot ține și cursuri în clădiri ori în aer liber având mai multe zone de acces și nefiind necesară taxa de intrare pe alei.

Temerea că deschiderea parcului conduce la graffiti, vânzarea de droguri, renunțarea la pază e mai degrabă psihanalitică, nevoia de a-ți construi un complex de superioritate pentru a te diferenția de cineva mai slab decât tine, o alteritate nedorită. Nimeni nu a propus să se renunțe la pază, nimeni nu a propus să fie accesul gratuit peste tot, nimeni nu inferează că dacă alte campusuri din Cluj sunt fără taxă ajungem la vânzare de droguri ori pereți scrijeliți. În ciuda faptului că sunt mai multe spații publice în Cluj unde intrăm în contact ocazional cu homeleși, persoane care beau sau se droghează, romi, asta nu înseamnă că răspunsul este de a le închide, ci de a le administra mai bine. O mai bună administrare a unui parc, campus, spațiu public etc. înseamnă și tolerarea diferențelor, înțelegerea că în România sunt și persoane sărace și vulnerabile și doar intrând în contact cu o astfel de vulnerabilitate, putem rezolva aceste probleme, nu negându-le. Sigur că parcul sportiv nu e parc clasic, e campus, dar mai există destule campusuri în România care co-există cu rezidenții, la București sau Cluj existând protocoale de administrare comună, mai ales când o mobilitate rezidențială mai mare presupune cheltuieli în plus pentru universitate. E pot crea reguli clare: fără fumat în tot parcul, cu cu fumat cum e acum în locuri desemntate, fără biciclete cum e acum, fără alcool etc.

Mi se pare important de subliniat că UBB nu are dreptul moral să instituie taxe pe proprietatea Primăriei, mai ales că Primăria a livrat în concesiune simbolică de 1 leu pe an un parc deja existent în perioada interbelică, după cum Institutul Agronomic, acum USAMV, a donat un teren la care nu are acces, în ciuda pretențiilor UBB că toți studenții intră gratuit pe terenurile de sport.

Acest parc imens la Someș care se creează în timp la nivel metropolitan, deocamdată la nivel de posibilitate prin Planul Urbanistic Zonal care se creează la râu la nivel metropolitan, degrevează povara ca doar parcul sportiv să fie deschis. E un alt argument în favoarea deschiderii, în mod ideal, pentru o parte dintre noi, fără gard la râu, unde e proprietatea primăriei, sau ca un fel de compromis, cu mai multe porți și închiderea lor seara.

În final, de văzut și unde pozițiile sunt similare: aleile în parcul sportiv să fie deschise, că la alții nu există nici măcar concesia asta.  Eu, cel puțin, am încercat prin polemica aceasta, să amintesc de acest spațiu public metropolitan, continuu, fără garduri sau măcar cu porți, așa cum femeile asociate au propus parcul central în secolul XIX, universitarii au creat parcul sportiv, muncitori au creat parcuri în perioada comunistă prin muncă patriotică. Problema e că scara de spațiu public pe care o propunem e atât de mare încât s-ar putea să pară abstractă pentru unii, scandaloasă pentru alții, dar sunt destul de sigur că aceasta e direcția spre care ne îndreptăm pentru că e cea mai rațională într-un oraș care are nevoie a aduce mai mulți clujeni în spații publice verzi.” arată Adrian Dohotaru.

Loading

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *