(OPINIE) Andrei Pletea: Pe munții din România e loc pentru oameni de toate naționalitățile, însă doar pentru un singur drapel: cel românesc!

Și eu m-am săturat de această dispută interminabilă pe motivul bornelor de pe vârful Piatra Secuiului! Dar aceasta cu siguranță nu va înceta atâta timp cât soluția pe care o văd ai noștri români e să-i tragă de urechi tot pe români, și nu să-i arate pe adevărații capi ai răutăților și anume pe acei extremiști, pe acei șovini, pe acei obraznici, nedemni de denumirea de „maghiari” pe care și-o dau!

În tot acest context, ni se spune că românitatea noastră nu ne este dată de arborarea unor steaguri, că arborările de steag ar fi fățarnice și că adevăratul patriotism este reprezentat de alte idealuri! Aceste texte căldicele de tip „openmind”, de tip „woke”, despre „adevăratul patriotism”, cum că vezi-doamne noi nu trebuie să ne coborâm la nivelul unor brute, că nu trebuie luate în seamă, ețetera, ețetera, sunt, cum spuneam, texte căldicele, dar care totuși se bazează pe un adevăr: a ridica un steag, nu te face român! E cât se poate de devărat! Însă nici a tolera obrăznicia unor extremiști nu te face român! Din contră, te face un om fără personalitate, nepăsător la ceea ce se întâmplă în jurul tău, nepăsător la atacurile împotriva valorilor care te definesc. A arbora neapărat drapelul pe vârful „nuștiucare” nu te face român, însă aici e vorba de o cu totul altă situație, unde nu este vorba de o manifestare fățarnică, ci e vorba de apărarea unui simbol care este terfelit.

Când vedem un maimuțoi că-și aruncă badogul de Hell pe jos, pe trotuar, cea mai demnă reacție a noastră ca oameni care pretind că își iubesc urbea/regiunea/țara, e să-i atragem ferm atenția și să-l rugăm să și-l ridice de pe jos. O reacție frumoasă este și aceea de a lua doza și de a o arunca la primul gunoi. Acestea sunt cele două reacții normale ale unor oameni care chiar țin la mediul înconjurător sau la localitatea în care-și trăiesc viața. Reacția unui om nepăsător este de a tolera comportamentul maimuțoiului. Ambele tipuri de reacție pot fi de înțeles. Atât cea de iubitor de urbe, cât și cea de nepăsător. Însă a-i lua la „3 păzește” pe cei cărora le-a păsat și au luat atitudine, pe motiv că vezi-doamne a ridica gunoaiele altora ar fi din fățărnicie și că iubirea de natură/urbe ar trebui să se manifeste mai profund de-atât, ei bine, această reacție pur și simplu nu o înțeleg. Este total deconstructivă, și cel mai grav e că tolerează rădăcina problemei – maimuțoiul care a aruncat pe jos badogul.

În situația de față, maimuțoiul e un ungur nervos pe viață, pe adervăr și pe istorie, care instigă la ură și la separatism prin arborarea steagului Ungariei pe un munte din România. Am citit recent că noi, ca români, trebuie să fim în primul rând buni creștini și cumva, înțeleg că trebuie să aplicăm principiul creștinesc al întoarcerii celuilalt obraz. Însă principiul acela e creștinesc până când palma depășește granițele fizice ale obrazului, lovind în principii, idei, simboluri, credințe! Iisus Hristos și-a lăsat obrazul lovit. La propriu. Însă în fața lui Ana și a lui Caiafa a stat neclintit, răspunzând înțelept și ferm insultelor și mărturiilor mincinoase care i se aduceau! Fiindcă acolo nu a fost vorba doar de obraz, ci era vorba de Adevăr! Acolo se lovea și se insulta Adevărul, iar Iisus nu a stat să tolereze insultele lor, ci a răspuns înțelept și ferm fiecărei acuzare mincinoasă care i se aducea.

Ce ar trebui în fond să facem noi, ca români, acum? Să ne prefacem că nu vedem cum un munte din România devine instrument de batjocură la adresa țării noastre, țară „unitară, suerană și indivizibilă”? Asta vreți să facem? Bun. Facem asta. Apoi ce vine? Până unde mergem? Dacă tolerăm înlocuirea drapelului românesc de pe vârful unui munte cu drapelul unguresc, atunci de ce nu am tolera același lucru și pe clădirea unei intituții? Până când să tolerăm astfel de obrăznicii doar de frică, ca nu care cumva să ne sară la gât alți români, acuzându-ne de fățărnicie?

Statul cu mâinile în sân atunci când ne sunt atacate și batjocorite valorile nu e creștinesc. Dacă ar fi creștinesc, sutele de sfinți care și-au dat viața pentru apărarea patriei, n-ar mai avea ce căuta în calendare! Batjocura maghiară la adresa românilor nu trebuie tolerată în niciun fel! Îi iubim pe maghiari, pe turci, filipinezi sau pe eschimoși, fiindcă suntem creștini, iar ei sunt „aproapele nostru”. Asta însă nu înseamnă a le tolera ieșirile total anticresștine! Din contră, trebuie luată atitudine! Și nu e nimic creștinește în a-ți bate joc de simbolurile unei întregi națiuni, indiferent de ce națiune e vorba. Pe munții din România e loc doar pentru două simboluri: pentru cruce și pentru drapelul României (cu excepția vârfului Moldoveanu, loc simbolic unde e normal ca oricine, din orice țară, să-și arboreze steagul în semn de demnitate și respect față de țara lor, dar și sub formă de salut față de România). Orice altceva e instigare, obrăznicie, șovinism, iredentism, ș.a.m.d.

Vrem să se termine conflictul legat de bornele de pe Piatra Secuiului? Atunci trebuie să înceteze extremismul maghiar, rădăcina reală a răului. Iar pentru a înceta, trebuie judecat ferm și taxat și mai ferm. Însă în lipsa unor autorități competente, așa cum ar fi fost în Ungaria, dacă vreun român ar fi îndrăznit să-și pună opinca pe vreun gard din Budapesta, ei bine, în lipsa unor autorități ferme și competente, ce putem face? Să luăm un spray și să acoperim gunoiul lăsat de niște gunoaie… asta este! Cinste celor care fac asta!

Despre Andrei Pletea

Am terminat Liceul de Arte Plastice Romulus Ladea din Cluj-Napoca la secția pictură, am terminat Facultatea de Geografie la secția Hidrologie și meteorologie, iar în prezent lucrez în domeniu ca meteorolog la Stația Meteo de pe Vârful Vlădeasa. De-asemenea, îmi dedic o mare parte din timpul liber politicii, dar și promovării României prin fotografie și video.

Sunt pasionat de istorie, literatură, munte, ciclism, alergare, fotografie, arhitectură.

Sunt interesat de politică, religie, filozofie, iar ca orientare politică sunt de dreapta: naționalist.