Biserica de lemn din Finișel, datată în 1758, tipul arhaic de biserică fără turlă, cu clopotniță separată și pronaos boltit

Atestat prima oară pe la 1456, satul clujean Finișel din comuna Săvădisla este deținătorul unui valoros monument istoric de interes național, încadrat în categoria A pe Lista Monumentelor Istorice. Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” ilustrează tipul arhaic de biserică fără turlă, cu clopotniță separată și pronaos boltit, fiind singurul exemplu de acest fel din județul Cluj. Pentru cel ce urcă dealul pe care este amplasat lăcașul, acesta poate fi ușor confundat de la distanță cu o casă țărănească mai arătoasă, dacă nu ar fi clopotnița alăturată. Planul bisericilor de lemn a evoluat tocmai din cel al casei țărănești, perfecționându-se în timp în planimetrie, elevație și decor, pentru a ajunge la monumentele armonioase pe care le vedem azi.

Edificiul a fost datat la 1758, așa cum arată inscripția de pe peretele exterior sudic, care mai menționează și numele ctitorilor: Neacşu Petru, Pleş Floare şi Măţui Radu şi al meşterilor: Mihail, Popa Gavrilă și Sucală Toader. Pe piciorul mesei altarului apare înscris anul 1756, posibil moment al începerii lucrării. La începutul anilor ʹ80, monumentul a fost supus unei ample restaurări, prin strădaniile părintelui paroh de atunci, Grigore Sabou. Cu acest prilej, s-a descoperit sub podea o piatră de mormânt veche, pe care era scris în chirilică: „Aici odihnește preotul Lazăr din Câmpeni. Văleat 7106 (1598)”. Deducem că, edificiul actual a luat locul altuia mai vechi, asemeni altor monumente clujene.

O altă inscripţie de pe spatele iconostasului, menţionează, alături de anul 1758, şi numele zugravului Petru, un prim decorator al bisericii, însă pictura actuală este realizată în 1807 de pictorii Dimitrie Ispas din Gilău și Ursu, ceea ce reiese dintr-o inscripție aflată pe peretele vestic al naosului: „Zugrăvitu-s-a această s(fântă) biserică în anul 1807 în zilele prealuminatului şi pururea podomnicului împărat Franciscus al doilea, arhiereu neunit mitropolit Ştefan de la Carloviţ şi fiind preoţii Popa Simion şi Popa Marc. Zugrav Dimitrie Ispas şi Ursu şi s-au zugrăvit prin cheltuiala (a) tot satul la 1807. Ignatie Carabet protopop”.

Lăcașul este construit din bârne de stejar, prinse la capete în coadă de rândunică, pe o temelie de piatră de râu, prinsă în beton, având console simple sub streașină. Planul este dreptunghiular pentru pronaos și naos, altarul poligonal retras și un pridvorul cu parapet pe latura de sud. Acoperișul din șindrilă al altarului, realizat în cinci ape, este mai scund și retras fața de cel al naosului. Neavând de susținut un turn, pronaosul nu este tăvănit ci are o boltă semicilindrică, ceea ce reprezintă o excepție, naosul și altarul fiind și ele boltite. Lăcașul păstrează mult din aspectul original, remarcându-se ferestrele mici, originale.

Amplasată la câțiva metri de biserică, clopotnița este din lemn, acoperișul din șindrilă având o poală dublă. Probabil că, asemeneni altor sate, Finișelul nu avea clopote când a fost ridicată biserica, fiind folosită toaca. Ulterior, după achiziționarea clopotelor, s-a preferat construirea unei clopotnițe separate, deși meșterii erau deja specializați în construirea turnurilor peste pronaos.

Monumentul a primit decor sculptat la ancadramentul de intrare, realizat într-un relief plat, cu vrejuri vegetale, rozete simple și cruce în X. Ancadramentul interior este, însă, și mai elaborat, meșterul adăugând rozete complexe, torsadă și șiruri de ghinuri, în timp ce urmele de pictură sporesc aici efectul decorativ.

Ansamblul de pictură murală, realizat după cum spuneam în două etape, este deteriorat mai ales în naos și altar, din cauza numeroaselor infiltrări de apă din trecut. În pronaos, scenele s-au păstrat mai bine și regăsim reprezentate următoarele teme: Sfânta Treime pe boltă, Pilda Fecioarelor, Sfântul Nicolae și Intrarea în Ierusalim pe peretele vestic; sfinți militari în partea superioară a pereţilor, precum Judecată de Apoi pe peretele estic.

În naos, Sfânta Treime, Iisus Hristos și Maica Domnului Orantă apar pe axul bolții în medalioane decorative. Mai jos, scene din Ciclul Patimilor şi portrete de prooroci împodobesc bolta. În partea superioară a peretelui vestic al naosului, Dimitrie Ispas a redat, ca și în alte opere ale sale, scene de dimensiuni mari cu Adam și Eva (Crearea lui Evei din coasta lui Adam, Pomul cunoașterii și Alungarea din Rai)

În absidă, pictura s-a păstrat puțin, înfăţişând sfinţi ierarhi pe pereţi, Sfânta Treime sau Maica Domnului înconjurată de cete îngereşti, sau Iisus cu giulgiu deasupra proscomidiei. Pictura de pe iconostas, datând de la 1758, este deteriorată dar ne îngăduie să desluşim registrele tradiţionale: șirul apostolilor, apoi cel al proorocilor având în mijloc reprezentarea Maicii Domnului, precum și o Răstignire.

Biserica din Finișel deţine în patrimoniul său șapte icoane pe lemn de secol XVIII. În pronaos sunt expuse: Adormirea Maicii Domnului și Pogorârea Sfântului Duh, aparținând aceluiași pictor; un Sfântul Nicolae semnată în 1762 de Nechifor Zugravul, dar și un Iisus cu Apostolii. În naos se remarcă două icoane împărătești: Maica Domnului cu Pruncul și un Deisis realizate la 1772 și atribuite de unii lui Simion Silaghi Sălăjeanu, de alții lui Nistor Zugravul din Feleac.

O icoană pe sticlă de dimensiuni mari, înfăţişând Învierea lui Iisus, datată la 1767, a fost furată în aniiʹ 90, alături de alte două icoane vechi pictate pe lemn, amintindu-ne de necesitatea protejării acestor monumente nu doar de intemperii și incendii, ci și de acțiunea, uneori atât de dăunătoare, a omului.

Pe lângă piciorul pietrei de altar, care poartă inscripția „Acest prestol l-au făcut Farcaşeu Antonie din Hăşdate.Văleat 1756”, biserica mai păstrează ușile împărătești și o ușă diaconească. Cele împărătești sunt masive, având aplicate baghete cu motivul torsadei, care marchează zonele pictate. Scenele pictate îi înfățișează pe cei patru Evangheliști alături de simbolurile lor, în figură întreagă, în compoziții complexe. Ușa diaconească este de altă factură și îl reprezintă pe Sfântului Arhidiacon Ștefan, pictat pe toată suprafața ușii.

Starea de conservare a edificiului este destul de bună, deoarece a fost îngrijit de-a lungul timpului, fiind supus unor restaurări repetate. După intervențiile de la începutul anilor ʹ80, s-a mai intervenit asupra monumentului recent. Venit în 2013 în parohie, preotul Nicolae Sănițariu a reușit să obțină fonduri, inclusiv de la Consiliul Județean Cluj, pentru a schimba șindrila, atât la biserică, în 2016, cât și la clopotniță, în 2017, cu materiale și meșteri de la Măguri și din Albac. Biserica are curent electric. Din păcate, pictura este destul de distrusă per ansamblu, dar merită o intervenție în pronaos. Icoanele așteaptă și ele mâna specialistului pentru a le reda frumusețea de odinioară.

Din fericire, monumentul este prețuit în localitate. Comunitatea se adună la slujbă de două-trei ori pe an, iar preotul speră să obțină fonduri, să nu se oprească doar schimbarea șindrilei acoperișului.