Biserica din Nadășu, unul cele mai importante monumente de lemn din zona Huedinului

Reprezentativă pentru bisericile de lemn din Zona Huedinului, biserica din Nadășu, comuna Izvoru Crişului, este un monument istoric ce are hramul „Sfinţii Arhangheli” și care datează din prima parte a sec. al XVIII-lea (1720-1730). Istoricul bisericii vorbeşte de un meşter, Ioan Ghiran, care, alături de fiul său, Ioan, ar fi fost constructorul edificiului. Frumoasa biserică este și acum în folosinţă, fiind singura din sat.

Nadășu este sat vechi și important, menționat prima oară în documente pe la 1260, pentru ca la 1370 să fie amintit un voievod al românilor de aici.

Edificiul reprezintă un exemplu atipic, acest fapt sporindu-i valoarea. Biserica a fost extinsă, lărgită, în anul 1860 pentru a răspunde nevoilor unei comunități în creștere. În majoritatea cazurilor, satele își vindeau altui sat biserica și o înlocuiau cu alta mai mare sau cu una de zid.

Construită din bârne de stejar îmbinate în cheotoare dreaptă și coadă de rândunică, pe o bază de piatră, biserica se compune dintr-un pronaos și naos înscrise unui dreptunghi unitar, la care se adaugă altarul poligonal retras cu unghi în ax, precum și un pridvor pe latura sudică.

De pe grinzile pronaosului tăvănit se ridică stâlpii ce formează turnul, cu o galerie deschisă cu trei arcade semicirculare, surmontate de un coif octogonal, flancat de patru turnulețe la bază. Acoperișul este unitar pentru pronaos și naos, dar mai scund pentru altar.

Spuneam că edificiul de azi este rezultatul unor modificări. Astfel, în 1860

naosul a fost lărgit spre est, prin prelungirea cu 3,25 m și s-a adăugat un pridvor la sud. Ușa de intrare, aflată la sud inițial, a fost mutată în 1890 pe latura vestică, odată cu repictarea monumentului. Interesantă este prezenţa unei uşi de acces în axul altarului, adăugată ulterior în mod evident.

Prezența unor motive încrustate în lemn la nivelul bârnele transversale ale bolţii naosului, la portalul fostei uși de intrare și la poarta de acces în cimitir ne indică posibilitatea ca monumentul să fi avut mai mult decor sculptat decât se păstrează în prezent.

Două ansambluri picturale, de factură diferită, îmbogățesc interiorul. Astfel, în partea vestică a naosului se mai păstrează fragmente din pictura mai veche, atribuită fie lui Dimitrie Ispas (unele surse), fie de epitropul Traian Boboș, sau în timpul său (alte surse). Acestea înfăţişează scene Hristologice, alături de frize cu sfinţi mucenici, încheiate pe axul bolţii de medalioane reprezentând pe Dumnezeu Tatăl, Maica Domnului, Sfântul Duh şi Iisus Hristos.

În schimb, în 1890, zugravul Dionisie Iuga din Nicula pictează partea estică a naosului, cea nou adăugată, împreună cu altarul, iconostasul şi pronaosul, conform inscripţiei de deasupra uşilor iconostasului. Pe bolta naosului, spre altar, apar Evanghelistul Ioan şi Marcu, în chenare mari, ca o completare la ceilalţi doi evanghelişti, Luca şi Matei, care apar reprezentaţi în vechea pictură. În pronaos, se păstează urme din Pilda Fecioarelor, iar la iconostas se mai distinge cu greu pictura. Regăsim și la exterior, în colţul de sud-est, spre altar, urme de pictură.

Pictura veche este afectată de umezeală, fiind distrusă şi de numeroasele scrijelituri adunate în timp, fapt cauzat de adăugarea ulterioară a corului. Cu toate acestea, pictura mai nouă este mai prost păstrată decât cea veche.

În patrimoniul bisericii aflăm câteva icoane pe lemn, datând probabil de la sfârşitul sec. al XVIII-lea, sau începutul sec. al XIX-lea, restaurate în 2013. Ele reprezintă următoarele teme: Iisus Pantocrator, Sfânta Treime sau Maica Domnului cu Pruncul.

Biserica a deţinut până acum aproximativ 15 ani, o icoană extrem de valoroasă reprezentând „Adormirea Maicii Domnului”, aflată acum în Muzeul Mitropoliei Clujului. A fost pictată în secolul al XVI-lea de un meşter anonim și care s-a format, probabil, în centrele de pictură din Moldova. Stilul său se remarcă printr-o tratare amănunţită a figurilor expresive, dar redarea geometrică a faldurilor, care ţine de un limbajul vechi, tradiţional, gama cromatică fiind echilibrată între culorile reci şi calde.

Din păcate, în 1988 biserica a fost acoperita cu tablă, dar se mai păstrează

fotografii vechi în care edificiul avea înfățișarea originală, clasică și elegantă. Părintele paroh Ioan Căienar este conștient de valoarea monumentului pe care îl are în grijă și a inițiat demersuri de adunare a fondurilor și întocmirea a actelor necesare readucerii bisericii la înfățișarea de odinioară. Se va schimba șindrila, în prima fază, iar dacă vor exista suficienți oameni dornici să ajute, se poate merge mai departe cu restaurarea. Restaurată, biserica din Nadășu va impresiona prin liniile sale, putând fi considerată unul cele mai importante monumente de lemn clujene.