Apuseni Info

Ştiri și informații non stop

(OPINIE) Voicu Ienci: Intai Decembrie in evul necrofililor, necrofagilor si masochistilor

Am tacut ieri. Nu am urat nimic, nimanui. Nu mi-am exprimat bucuria ca sunt roman si traiesc pe glia strabuna, nu am postat citate si drapele, sloganuri si indemnuri. Am tacut si am privit Romaniile in sarbatoare.

Exista mai multe Romanii, la fel cum exista mai multe Frante sau Italii sau orice alte tari din lumea aceasta, fiecare cu indemnul, spiritul, valorile si sperantele ei. Adunate, dau o tara mare si frumoasa prin complexitate si culoare, prin suma tuturor tendintelor si aspiratiilor, care, impreuna, formeaza destinul unei natiuni.

Am privit Romania celor adunati la tribuna oficiala, la parada militara de la Arcul de Triumf. Am privit Romania aceea si am ramas dezamagit pana la repulsie si sila. O gasca de ticalosi, oportunisti si mafioti au luat loc in fata, ranjind malefic si obraznic in prime time, sfidand ca un scuipat pe obrazul unui popor devenit ilogic in prea multa rabdare, toleranta si lipsa de reactie la impilare permanenta si sistematica.

Am privit Romania de la Alba Iulia, unde campania pentru puterea din 2024 a inceput deja, unde mesianismul in cheia marsului fascist, a unor figuri mult prea obscure pentru anvergura pretinsa, a facut legea. Am vazut exaltarea unei multimi parca pierduta precum turma ce se indreapta spre abis, cu verva si elan teribil, cu ratiune putina spre deloc si cu asteptari desarte.

Am vrut sa privesc si spre Romania progresului fara minte si cu orice pret, al dispretului pentru tot ce inseamna romanesc, al egoului si prea plinului de sine, al tinerilor frumosi si liberi, care salveaza si nasc oameni noi in orice. Am vazut povesti despre dramoleta Lasconi si despre ghinionul Vlad Voiculescu in studiouri TV. Nimic aievea, nici o bucurie pentru Romania si romani, doar scarba pretins filosofica a domnului Tudor Chirila, cuvintele aruncate otravit din varful limbii.

Am aruncat privirea peste hotare si am zarit apatia unei dezradacinari ireversibile si dureroase, a atomizarii definitive a unor romani care, ajunsi la greu si disperare, au luat calea unui destin departe de Romania si natiunea lor.

Tot acolo am putut vedea stapanii reali ai acestei tari, cand o clasa politica a cedat oricarui principiu, achiesand colonia perpetua si plecata. Am vazut si dezastrul, nebunia distructiva, putinatatea principiilor in favoarea omului care au mai ramas, cararile gresite prin care spiritul prea trufas al noii lumi, ce ne-o promite globalismul, scufunda societatea si comunitatile in distructie si aneantizare. Am vazut dusmanii de odinioara si de azi ai libertatii si demnitatii umane, pregatiti sa cucereasca si sa stapaneasca o societate bolnava si in declin, croind razboaie si parjoluri.

Tara mea, Romanie frumoasa si draga, cum as putea sa iti urez „la multi ani”?

Cum as putea, cand ne-am vandut sperantele in targul de vechituri, cand ti-am ciuntit si innegrit obrazul si ti-am parjolit avutul, prinosul strans pentru viitorimea si existenta ta in veac, cand te umilim cu vorba si cu fapta sau te folosim precum un obiect mort si prafuit in vitrine iluzorii, pentru a te incaleca si zdrobi si mai mult?

Romania, la putin peste un veac de cand a devenit implinita si mare, s-a transformat intr-un cadavru, permanent violat de o clasa politica iresponsabila si psihopata, devorat de viermi oportunisti si lacomi, parasit la o margine de sant de orgolii si dispret, de disperarile, renuntarile si resemnarile unei societati devenita populatie.

Traim evul istoric al necrofililor, necrofagilor si masochistilor, al celor care violeaza pervers si pervertitor ideea si sentimentul national, al nesatuilor indopati din prea multul din jur si prea putinul din suflet, al celor care accepta si imbratiseaza pedeapsa nemeritata a tarii lor, cu imobilismul damnatilor.

Mi-am coborat privirea spre cei multi, pentru care ziua nationala a Romaniei a insemnat o alta zi de munca si de constructie a propriei vieti, spre aceia care si-au vazut de treaba si in ziua aceasta, precum in orice alta zi -o alta Romanie, parca mai fireasca, mai proaspata si neimbacsita cu lozinci si cu vini ascunse, cu interese personale si de grup, cu aerul putred si pestilential de la cadavrele principiilor si sperantelor ucise si abandonate.

Am zarit acea Romanie si mi-a rasunat firav in urechi o inima inca batand. O inima!

Aparent slaba, aparent putina, Romania inca este acolo, la cei multi si tacuti.

E letargica, dar inca exista in destinul fiecaruia dintre cei care nu au ales calea egoismului, lacomiei, ipocriziei sau indiferentei.

I-am urat in soapta „la multi ani” …

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie

Loading

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *