Apuseni Info

Ştiri și informații non stop

(OPINIE) Voicu Ienci: Lăsați rece Noul Război Rece

Razboiul Rece -inceput inca din august 1945, odata cu detonarea primei bombe atomice la Hiroshima si terminat in 1991 odata cu destramarea Uniunii Sovietice, a avut o fata diferita fata de orice alt razboi de dinaintea lui, bazata pe un adevar si o stare de fapt atat de elocvente: arsenalul nuclear al Superputerilor ajunsese la un atat de inalt grad al capacitatii de distrugere, incat un final „cald” ar fi insemnat distrugerea umanitatii in intreg. Nu ar fi existat invingator, ci doar doua tabere detonate simultan, un suicid acceptat si programat al omenirii.

Actiunile in contextul crizei ucrainiene expliciteaza o noua situatie de fapt geopolitica, geostrategica si de relatii internationale -o noua epoca istorica a unui Nou Razboi Rece.

Nu ii putem evalua si anticipa efectele, nu ii putem prevedea durata si principalele forme de manifestare, doar banuim o agenda, bazandu-ne pe noile falii geopolitice fierbinti, pe dosarele de actualitate ale manifestarii conflictuale ale omenirii. Este un demers cu atat mai inutil sa putem stabili castigatorii, cand inca nici taberele nu s-au asezat si nu se cunosc cu o minima exactitate inca.

Avem Federatia Rusa in conflict evident cu Occidentul Euro-Atlantic si avand de partea sa doi pivoti geopolitici care, dupa aparentele actuale, tind sa devina de baza, dupa indelungata izolare la care au fost supusi in epoca fostului Razboi Rece: Coreea de Nord si Iranul.

Avem o China cu o agenda proprie, bazata pe o dezvoltare economica si militara fara precedent, cu toate premisele la dispozitie pentru a deveni intaia putere economica a Lumii.

Cu o politica externa inteligenta si pragmatica, China isi accelereaza geometric dezvoltarea, obtinand acces ieftin la resursele rusesti, ducand o adevarata politica de inspiratie coloniala in relatiile cu statele captive intereselor ei din Asia Centrala, Africa si Pacificul de Sud. Putem spune, fara teama de a gresi prea mult, ca in momentul de fata China este stapana de facto a resurselor lumii, aflate la dispozitia exclusiva a propriei dezvoltari si propriilor interese.

Ceea ce produce trebuie si vandut, acolo unde inca exista bani pentru a fi cumparat, iar piata care absoarbe cea mai mare parte si ii intoarce plusvaloarea ramane America, Europa si statele din sferele lor de influenta.

Din acest motiv, China a ales sa faca business, nu razboi, dar isi pastreaza in acelasi timp cu fermitate neutralitatea binevoitoare fata de Federatia Rusa, la schimb cu castigurile colosale din relatia economica privilegiata cu aceasta din urma.

Avem o Indie in dezvotare fara precedent pe toate planurile si cu o crestere demografica ce o va obliga in decenile urmatoare la un expansionism similar cu al Japoniei militariste interbelice. Incotro? Fara indoiala inspre Asia de Sud-Est si spre Africa, unde, in mod necesar, se va lovi de interesele chinezesti si euro-atlantice.

Statele Unite ale Americii, marcate de grave crize politice interne de natura sa atace si sa slabeasca insusi esafodajul federal, se comporta in momentul de fata ca o Superputere in regres, incercand sa valorifice pe cat posibil avatajele proprii, care i-au mai ramas -avansul tehnologic tot mai contestat, infrastructura diplomatica si de inteligence, reteaua si sistemul militare raspandite in sute de baze logistice si tactice pe intreg Mapamondul si modelul unei democratii ce se dovedeste in continuare functionala, dupa decizia Curtii Supreme, care a facut posibila candidatura lui Donald Trump la presedintia SUA.

E mult, e putin? Vom vedea in anii urmatori cum America va reusi sa isi regleze propriile probleme economice si sociale interne, pentru a mentine infrastructura externa de realizare a propriilor interese.

Semiesecul constructiei europene, dilemele realizarii esafodajului Uniunii Europene, caracterul national al statelor componente ce se dovedeste o piedica mult prea mare, obiectiva si pe deplin justificabila in calea oricarei utopii federaliste pun intregul continent european in postura unei entitati cu influenta in restrangere galopanta, pana spre irelevanta geopolitica, la mana adevaratelor Superputeri actuale.

Pierderea imperiilor coloniale a insemnat o lovitura mortala pentru Europa si un moment al decaderii si diluarii ireversibile a civilizatiei europene, punctul zero a unui topogan spre aneantizarea tuturor atuurilor, spre declinul ireversibil in toate domeniile. Inlocuirea colonialismului cu utopiile unui stat europan federal pe model american a demonstrat caracterul artificial si imposibil, finalul unei epoci de intaietate si dominatie prefigurata de momentele 1918 si 1945.

Tot ceea ce a mai reprezentat Europa ulterior si pana azi o recomanda doar ca prelungire si teatru de conflict al Americii cu URSS si succesorul acesteia, Federatia Rusa.

Nici rusii nu stau mai bine in clestele americano-chinez, putand inclina, insa, balanta geopolitica mondiala in urmatoarele decenii. Pe de o parte, au de contracarat actiunile ofensive si decisive euro-atlantice obiectivate in ajutorul pe frontul ucrainean si in blocada si masurile economice coercitive, pe de alta parte, infrunta negocieri economice dure si platesc pretul neutralitatii favorabile a Chinei, in realitate un adversar natural -geografic si istoric.

Sub actiunea politica inepta din ultimii ani a democratilor americani, Rusia se preda cu arme si bagaje intereselor politice si economice chinezesti, pierzandu-si din relevanta si tocand ultimele argumente pe un front de peste o mie de kilometri in estul Ucrainei.

Cum s-a ajuns aici? Printr-o politica stupida a Vestului, care a alimentat temeri istorice si frustrari congenitale ce tin de insusi spiritul national rus. Mai rar o politica si diplomatie mai ignorante, mai rupte de o realitate si de o minima cunoastere a ei, ca la Washington si Moscova in ultimii ani. Practic, atat rusii, cat si americanii au inteles sa alimenteze o situatie cu potential de conflict, pana acolo unde singurul castigator a tot ce se intampla astazi pe Nipru ramane -pe termen mediu si lung, Dragonul Chinez alimentat cu influenta si resurse fara precedent, la care nici nu indraznea sa viseze in urma cu un deceniu.

Adaugam la intregul tablou un Israel cu certe optiuni euro-atlantice -la schimb cu tolerarea unor comportamente de natura sa complice considerabil pozitiile externe si chiar interne ale SUA. Ghaza de azi nu e numai un argument al cauzei palestiniene si al tuturor stangismelor traditionale, dar si o pereche de catuse inchise complicat pe demersurile si optiunile de politica externa americana, de natura sa jeneze teribil pozitia americana in Orientul Apropiat, atat in conflictul deschis cu Iranul, in complicatele Siria si Irak, in relatia cu o Arabie Saudita duplicitara si tot mai decisa sa isi construiasca propria retea si propria politica hegemonica in zona, in dosarul Yemenit cu sanse putine de rezolvare, dar, mai ales, cu o Turcie care, membru NATO fiind, trece cu presedintele Erdogan printr-un profund proces de metamorfoza a identitatii nationale, de la definitia kemalista a acesteia spre varianta otomanista, cu valente imperialiste.

Pare complicata lumea actuala, nu-i asa?

Tin sa va anunt ca intreg tabloul pictat pana acum poate fi mazgalit si dus in irelevanta intr-o secunda.

Ma intorc la Razboiul Rece, care a fost tinut rece dintr-un singur motiv: incalzirea lui ar fi dus la escaladare nucleara si distrugerea Lumii.

S-a schimbat ceva? Nu.

SUA si Rusia detin in continuare mii de focoase nucleare, din care cateva sute -evaluate individual, pot transforma Franta sau Germania in teren arabil in cateva secunde.

SUA si Rusia se afla in confict de facto si evident pe frontul ucrainean. Eufemismul „Operatiune Militara Speciala” e un subterfugiu diplomatic, care a permis ajutorul militar al NATO pentru Ucraina, permitand in acelasi timp lui Vladimir Putin sa nu fie obligat sa declare oficial razboi Europei si Americii. Ambele parti cunosc si inteleg prea bine realitatea. Ambele parti evita sa o recunoasca, metafora inventata la Kremlin fiind acea linie minuscula, ce separa actualul raboi rece de razboiul cald.

In contextul declaratiilor halucinante ale presedintelui Macron, despre necesitatea prezentei trupelor NATO in Ucraina, acest sensibil si efemer joc de cuvinte ce revolutioneaza diplomatia, tinde sa isi piarda din eficienta, iar lumea sa se indrepte spre un conflict deschis, fara precedent si cu urmari catastrofice, intre principalele detinatoare ale arsenalului nuclear mondial.

A fost de inteles reactia imediata a NATO, Americii sau a principalelor state europene, la enormitatea ingrozitoare aruncata cu subiect si predicat, consecintele fiind perfect previzibile si indezirabile.

Totusi, sunt cuvintele unui presedinte al Frantei. Sa fie domnul Macron un iresponsabil? Ma indoiesc, cu atat mai mult cu cat si alti reprezentanti ai establishmentului francez i-au continuat ecoul.

Sa o fi luat razna cea de-a cincea Republica Franceza in integrum? Putin probabil sa asistam la un moment istoric de isterie colectiva si institutionala.

Ce putem banui este ca ideea exprimata nonsalant persista si e evaluata serios ca optiune la nivelul unor cercuri politice de la varful lumii euro-atlantice. Oare cei care o impartasesc nu inteleg ca exista de cealalta parte personaje care nu ar clipi sa foloseasca optiunea nucleara daca se vor simti amenintate intr-un conflict devenit cald?

Bineinteles, si conflictul cald, deschis, are nivele de escaladare, are o desfasurare si o evolutie pe care nu le putem previzualiza, dar exista varianta probabila in care o Rusie, in angajament total, sa fie nevoita sa cedeze pe frontul de lupta. Garanteaza cineva atunci de ce se poate intampla cu butonul nuclear, cu atat mai mult cu cat doctrina militara strategica rusa in astfel de imprejurari e deosebit de clara?

In Noul Razboi Rece, nu e cazul sa aflam. Pretul de platit e mult prea mare. E o chestiune de supravietuire ca Noul Razboi Rece sa fie lasat rece.

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie

Loading

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *