Apuseni Info

Ştiri și informații non stop

Controversă: Conțin Tăblițele de la Tărtăria, din Transilvania, cea mai veche scriere din lume?

Tăblițele de la Tărtăria sunt trei obiecte mici și străvechi de lut. În Transilvania, în localitatea Tărtăria din județul Alba, între Alba Iulia și Orăștie, echipa cercetătorului clujean Nicolae Vlassa a descoperit, în anul 1961, trei tăblițe de lut. Este cunoscut faptul că arheologul Nicolae Vlassa nu a fost prezent pe șantierul arheologic în momentul în care s-au găsit tăblițele de lut.

Tăblițele, care au fost datate în jurul anului 5.300 î.Hr., de cercetătorul german Harald Haarmann, au simboluri similare culturii Vinča, fiind subiectul a numeroase și controversate polemici printre arheologii de pretutindeni, întrucât (în opinia unora) tăblițele ar prezenta cea mai veche formă de scriere din lume.

Conțin Tăblițele de la Tărtăria, din Transilvania, cea mai veche scriere din lume? CONTROVERSĂ

Condițiile descoperirii

Nicolae Vlassa nu a fost prezent pe șantierul arheologic de la Tărtăria Gura Luncii în momentul descoperirii tăblițelor, descoperirea fiind făcută cu puțin înainte de încheierea programului de lucru. De asemenea tratamentul la care au fost supuse piesele nu este menționat în raportul preliminar de săpătură și nu există schițe și fotografii ale pieselor din care să reiasă poziția lor exactă în momentul descoperirii. Schițele relativ la poziționarea gropii ritualice nu sunt bine făcute, de fapt nu ne putem baza pe ele. De asemenea este cunoscut faptul că N. Vlassa nu a putut fi găsit ore în șir imediat după momentul descoperirii, de fapt a fost de găsit doar a doua zi. Apoi este cunoscut faptul că era reticent sau chiar refuza discuții cu colegii sau prietenii apropiați asupra amănuntelor descoperirii. A declarat un număr variabil de artefacte (mai mic) decât au fost în realitate.

Datarea pieselor

Descoperirea tăblițelor a stârnit curiozitatea cercetătorilor pe plan mondial și s-a pus problema datării cu radiocarbon a pieselor descoperite. În anii trecuți a fost imposibilă datarea cu carbon radioactiv în primul rând datorită conținutului mic de carbon (lutul sau argila era nisipos, cu conținut mare de siliciu). Piesele au fost apoi introduse după descoperire într-un cuptor al laboratorului de restaurare din Cluj și arse, astfel că acest mod de datare nu mai poate fi efectuat. Motivul este degradarea carbonului, metoda și tehnica de datarea excluzînd obiectele supuse unui tratament termic. S-a realizat în schimb o datare a scheletului lângă care s-au descoperit tăblițele, rezultând cu aproximație anul 5300-5500 î.Hr. În fapt, în știință sub nici o formă nu se poate atribui vârsta unui obiect ca fiind aceea a altui obiect chiar acesta din urmă fiind găsit lângă sau în vecinătatea primului.

Neconcordanțe în înregistrarea și prezentarea datelor

Articolele scrise de Nicolae Vlassa după această descoperire nu prezintă clar situația stratigrafică a tăblițelor și nu există o reproducere in situ a complexului arheologic în care au fost descoperite tăblițele. Există o singură fotografie de la o distanță mare a complexului arheologic în care nu apare nici un fel de material arheologic.

Neconcordanțe în ceea ce privește semnele

Admițând părerea generală că au fost găsite împreună, cele trei tăblițe prezintă trei modalități de scriere diferite:

  1. pictografică (tăblița dreptunghiulară fără orificiu)
  2. scriere de tip anatolian (tăblița dreptunghiulară cu orificiu; v. semnele corespunzătoare literelor din alfabetele anatoliene)
  3. scriere propriu-zisă; (tăblița rotundă; v. spre exemplu semnele corespunzătoare literelor din alfabetele carian sau din cele arhaice grecești) .

Argumente pentru scriere adevărată

  • Tăblița dreptunghiulară cu semne pictografice nu întâmpină absolut nici un obstacol pentru a transmite un mesaj în acest fel.
  • Cea dreptunghiulară cu gaură, prezintă semne care pot fi găsite în majoritatea lor în alfabetele anatoliene
  • Cea rotundă, exceptând trei semne cu aspect de ideograme care au o discuție separată (pot fi compuse spre exemplu din semne elementare), prezintă semne care în majoritatea lor se regăsesc în alfabetele arhaice grecești (dar nu numai). Vezi formele arhaice pentru eta, delta, ro et

Imposibilitatea unei descifrări sau citiri univoce, ultimative și fără a putea fi contestată

Cele mai mari șanse pentru citire le are tăblița pictografică, (unde semnul în formă de capră reprezintă chiar capra, apoi motivul vegetal și încă un animal). Accepția generală este că un artefact purtător de scris la care nu se cunoaște nici limba și nici scrisul, are șanse zero de a putea fi descifrat. Chiar și în cazul în care se cunoaște limba dar nu se cunoaște scrisul sau invers se cunoaște scrisul dar nu se cunoaște limba, este necesar un număr minimal de tablete. Acest număr minimal este considerat de paleografi a fi de ordinul zecilor, sau chiar din păcate ar trebui să fie de ordinul sutelor. Michael Ventris și Chadwick au avut nevoie de sute de tăblițe pentru a descifra scrierea linear B. Scrierea linear A nu este nici acum descifrată deși semnele linear A prezintă similarități cu a celei linear B însă nu se cunoaște limba. Nu este cazul pentru tăblițele de la Tărtăria, unde avem doar câte una pentru fiecare fel de scris. Atenție, chiar cunoscînd accepția fonetică a semnelor, numărul de combinații din care rezultă diferite cuvinte este extrem de mare, ceea ce face imposibilă o singură opțiune de citire integrală a unei tăblițe.

Loading

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *