Apuseni Info

Ştiri și informații non stop

(OPINIE) Voicu Ienci: La sarbatoarea sufletului. L.T.A.I. 155

Nu stiu cum a fost ziua voastra de ieri, dar a mea a fost deosebit de grea, fiind coplesit la propriu de sentimente si trairi din cele mai intense.

Infrigurarea diminetii de parca ma pregateam pentru un examen, drumul spre scoala refacut dupa decenii, emotia intrarii pe poarta liceului si greutatea efectiva de a da ochi cu toti -multi ai mei, multi necunoscuti din alte timpuri mai vechi sau mai noi, din legendele si amintirile primei tinereti sau din indoiala si nesiguranta viitorimii …ma gandeam, traiam si analizam fiecare pas spre destinatie ca un computer ce o ia razna, riscand supraincalzirea prea devreme si incercand teama unui scurtcircuit fatal.

A fost soare bland, apoi arsita peste o mare de sentimente revarsate, in lacrimi stand sa cada din ochi sau pe zambete largi si autentice, cand maini se strang temeinic si brate se lasa deschise imbratisarilor.

Dintr-o data am uitat de toate antagonismele vietii de zi cu zi, de separatiile si adversitatile pe criterii politice, de antipatii si de diferente sociale, de plecari si lipsuri din comunitate si din viata ei. Liceul are acel dar supranatural de a ne impaca pe toti si de a ne pune in banci, de a ne sterge la ora harjoana vietii adunata in pauze prea lungi de destin. Lectia vine intotdeauna prompt, corectivele si reglajul fin al sufletului le incerci la nivel personal, apoi exersezi ce ai invatat cu colegii, desclestezi cuvintele si inima intr-un tempo din ce in ce mai alert. E o alchimie emotionala, in care redevii tu insuti -eliberat de povara si balastul acumulat de la ultima intoarcere in acest loc, un miracol egal cu o impacare profunda si o reintoarcere la esenta ta, de LTAI-st si atat, la bucuria coexistentei intr-un spatiu sacru, de unde timpul, prin curgerea sa ireversibila, te-a alungat dupa ce ai dobandit cunoasterea si puterea de a calatori.

Mereu si mereu cazi din cuibul tau, dai din aripi incercand zborul, reusesti sa o faci dupa indelungi si chinuitoare zbateri, doar ca sa scrutezi de dupa nori, de la inaltimea propriilor nazuinte si realizari, spre locul de acasa, sa il zaresti si sa iti doresti sfasietor de dureros intoarcerea.

Am reintalnit oameni dragi si maestri, am reinnodat legaturi peste generatii, aplecand fruntea in fata celor mai vechi si primindu-i parca la piept pe cei mai noi. I-am privit cu drag si cu admiratie pe cei de acum, regasind-ma pe mine si pe ai mei in cei carora le-a venit ceasul sa ocupe spatiul, ce mi se parea odata doar al meu, pe vecie.

Nu vreau si nu mi-am propus in randurile astea sa va vorbesc despre fiecare moment al acestei zile. A fost un program cursiv ca o revarsare domoala si autentic precum institutia de minte si suflet sarbatorita, in care trecutul si exemplul s-a luat la brat cu vitalitatea si energia prezentului. Prefer sa vorbesc despre ce s-a intamplat inlauntrul meu, pentru ca acesta este darul cu care ramanem mereu, dupa un astfel de moment aniversar.

Ma multumesc sa constat ca Liceul Avram Iancu din Brad si-a gasit un gospodar si un director cu suflet si viziune cum, probabil, nu a mai avut din anii constructiei si afirmarii interbelice, in persoana prietenului meu Bogdan Stefan, un mot incapatanat sa adune si sa chiverniseasca precum incapatanatii exaltati de trairea in romanism, cu anteriu si barba in vant, cu suflet si cu lacrimi, care au adunat ban cu ban si parcela cu parcela de padure si fanata sa porneasca Gimnaziul Greco-Ortodox Roman de la Brad.
Mergeti si vedeti -nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, dar la ora actuala, ca dotare si baza materiala, Liceul Teoretic Avram Iancu Brad este pe primele locuri in tara la orice va puteti inchipui si sunt sigur ca face fata cu brio pretentilor si standardelor la nivel inalt, european. Mergeti, vedeti si va minunati cum omul sfinteste locul si il infloreste precum o gradina de Rai.

La 155 de ani de la Facere, liceul meu este viu. Am simtit si am atins acest adevar intr-o zi grea pentru preaplinul din suflet, pentru greutatea coplesitoare a darurilor de suflet primite.

Am plecat spre casa singur, in dupamiaza tarzie, pe vremea cand un nor ratacit a indraznit sa isi reverse cativa picuri peste tihna orasului. Eram prea cald dupa atata arsita si emotie sa mai simt siroaie de apa pe umeri si crestet. Ma intorceam acasa Eu, cel de la scoala, cu pasul masurat de amintiri -dupa prea multa vreme, parca, de ratacire si indepartare de esenta.

Liceul ramanea tacut in urma, cum le sta bine certitudinilor vesnice.

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie

Loading

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *