Adio trenuri pe ruta Arad – Brad de la 1 ianuarie: Țara Zarandului rămâne fără nicio legătură feroviară!

Veste proastă pentru brădeni și pentru toți locuitorii Țării Zarandului care făceau naveta pe celebra rută Arad – Brad de zeci de ani: de la 1 ianuarie pe ruta Arad – Brad nu va mai circula niciun tren, în prezent cele trei trenuri care tranzitau ruta aparținând companiei Regio Călători SRL care a anunțat că din 2021 se retrage de pe această rută. Practic trenurile din Arad se vor opri în Ineu.

„Regio Călători SRL, în calitate de operator de transport feroviar de călători, a decis să se retragă de pe ruta Ineu – Brad și retur, începând cu data de 01.01.2021. Decizia a fost adoptată în urma analizei privind lipsa personalului calificat, necesar pentru deservirea trenurilor pe zona de activitate Timișoara – Arad, precum și în urma analizei privind situația financiară a societății, activitatea fiind afectată de pandemia COVID-19. Menționăm faptul că Regio Călători SRL nu are competențe/atribuții în ceea ce privește infrastructura feroviară din România, acestea fiind în sarcina altor agenți economici”, au precizat reprezentanţii Regio Călători SRL.

Localitățile care vor rămâne fără nicio legătură feroviară: Tămand, Bocsig, Rapsig, Sebiș, Livada, Joia Mare, Almaș, Bonțești, Gurahonț, Romanița, Aciuța, Tălăgiu, Vârfurile, Cariera, Leasa, Hălmagiu, Ocișor, Ociu, Vața, Birtin, Lunca Moților, Baia de Criș, Țebea, Ribița și Brad.

Istoria căii ferate Sântana-Brad, una dintre cele mai vechi din România, construită în Imperiul Austro-Ungar

Calea ferată Sântana-Brad cu o lungime de 144 km, simplă și neelectrificată, a fost construită în secolul al XIX-lea, când Transilvania încă era parte componentă a Imperiului Austro-Ungar, între anii 1876 – 1896, fiind inaugurată pe 6 decembrie 1896. Principalele localități deservite erau ca și astăzi, Sântana, Pâncota, Ineu, Sebiș și Brad.

În anul 1873 baronul Boroș Beniamin, proprietar al satului Gurahonț și inginer de profesie, realizează proiectul căii ferate. Acesta este publicat în anul următor și ulterior este aprobat de guvernul maghiar pe 24 mai 1875.

Pentru construcția tronsonului Arad – Sântana – Pâncota – Ineu a fost înființată societatea AKV (Arad – Körösvolgy – Vasut), adică Societatea Căii Ferate Arad – Valea Crișului Alb și încredințată inginerului Beni Zelenay Boroș. Societatea obține de la Parlamentul din Budapesta concesiunea construcției căii ferate simple Arad – Brad, cu o ramură Ineu – Cermei.

Construcția primului sector s-a realizat în trei etape:

• Arad – Sântana – Pâncota (41,4 km), inaugurat la 1 februarie 1877;
• Pâncota – Ineu (21,3 km), inaugurat la 10 mai 1877;
• Ineu – Sebiș (27,2 km), inaugurat la 25 septembrie 1881.

După 1881, din cauza problemelor financiare cu care s-a confruntat societatea, lucrările au stagnat. Soluția a venit în anul 1884 când societatea falimentară a fuzionat cu Societatea Căii Ferate Arad – Cenad, unindu-și resursele financiare sub denumirea de Societatea Căilor Ferate Unite Arad – Cenad, condusă de același Beni Zelenay Boroș, care a continuat lucrările la calea ferată:

• Sebiș – Gurahonț (22,6 km), inaugurat la 5 decembrie 1889;
• Gurahonț – Hălmagiu (25,9 km), inaugurat la 7 noiembrie 1895;
• Hălmagiu – Brad (28,8 km), inaugurat la 6 decembrie 1896.
• În anul 1892 a fost finalizat singurul tunel al traseului, tunelul Vârfurile.

Din 1896 până la 1 ianuarie 1923 exploatarea liniei a aparținut Societății Căilor Ferate Unite Arad – Cenad, după care a trecut în administrația Căilor Ferate Române.