Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, continuă ofensiva publică împotriva unei clase politice pe care o consideră tot mai ruptă de realitate, de cetățeni și, mai ales, de responsabilitatea guvernării. După mai multe intervenții în care a criticat lipsa reformei interne din partide, promovarea mediocrității și transformarea politicii într-un joc de interese personale, Tișe revine cu un mesaj devastator despre ceea ce numește „falimentul partidelor politice”.
Într-o Românie în care mulți lideri politici au devenit simple cravate reci și anonime, funcționari ai propriilor interese de partid, preocupați mai mult de supraviețuirea în funcții decât de rezolvarea problemelor reale ale oamenilor, mesajul lui Tișe cade ca o sentință. Nu este un atac din afara sistemului, ci un rechizitoriu venit chiar din interiorul lui.
De ani de zile, partidele produc tot mai puțini lideri și tot mai mulți administratori de imagine. Tot mai puțini oameni cu viziune și tot mai mulți executanți disciplinați ai unor centre de putere obscure. România pare condusă de personaje interschimbabile, fără identitate politică autentică, fără curaj și fără asumare. Cravate bine călcate, discursuri sterile și promisiuni reciclate. În schimb, rezultate tot mai puține.
În acest context, discuția despre instalarea unui guvern de tehnocrați nu mai este o soluție salvatoare, ci dovada supremă a eșecului politic.
Concret, Tișe pune diagnosticul – partidele sunt falimentare: „Cea mai mare ironie a unei democrații este momentul în care partidele politice, create pentru a guverna, ajung să ceară salvarea de la cei care nu fac politică.
Cum să accepți un guvern de tehnocrați, când politicienii au cerut votul cetățenilor tocmai pentru a conduce țara? Cum să accepți ca partidele să fie împinse în afara actului de guvernare, după ce milioane de români le-au acordat încrederea prin vot?
Românii nu au votat tehnocrați. Nu au votat experți anonimi. Au votat partide, programe, lideri și promisiuni. Au votat reprezentare politică. Când, după alegeri, se ajunge la concluzia că țara trebuie condusă de oameni din afara partidelor, nu asistăm la un succes al tehnocrației, ci la recunoașterea unui eșec. Un eșec uriaș. Un faliment politic.
Dacă partidele nu mai sunt considerate capabile să guverneze, atunci pentru ce mai există? Dacă nu mai pot produce lideri credibili, miniștri competenți și soluții pentru societate, atunci problema nu este lipsa tehnocraților. Problema este degradarea clasei politice și falimentul partidelor nereformate.
Un guvern de tehnocrați nu-l consider o soluție, nici măcar de avarie. Nu poate deveni normalitatea unei democrații. Dacă un guvern politic nu a reușit să guverneze țara, este imposibil ca un guvern de tehnocrați, care stă la votul partidelor politice, să poată guverna. Este doar o poveste de adormit copiii.
Normalitatea este ca partidele să își asume responsabilitatea pentru care au fost votate. Când politica fuge de responsabilitate și o transferă altora, nu tehnocrația triumfă. Politica își recunoaște propriul faliment. Iar acesta este poate cel mai dur verdict pe care îl poate primi o clasă politică care se adâncește în mocirlă și refuză să se reformeze: să câștige alegerile, dar să nu mai fie considerată capabilă să guverneze.”
Cuvintele lui Alin Tișe sunt incomode tocmai pentru că ating esența problemei. România nu suferă de lipsă de experți. România suferă de lipsă de lideri. Nu duce lipsă de instituții, ci de oameni care să aibă curajul să și le asume. Nu duce lipsă de partide, ci de partide care să mai inspire încredere.
Iar atunci când, după alegeri, aceeași clasă politică ce a cerut votul românilor ajunge să transmită că soluția este să vină alții să conducă, verdictul este unul singur: faliment.
Un faliment moral, intelectual și politic.
Poate că cea mai dură observație a lui Tișe este aceea că partidele nu mai sunt respinse de cetățeni pentru că pierd alegeri, ci pentru că au început să nu mai creadă nici ele în propria capacitate de a guverna. Iar în momentul în care un partid câștigă puterea, dar caută pe altcineva să și-o exercite, democrația intră într-o zonă periculoasă.
Pentru că adevărata criză a României nu este una economică. Nici bugetară. Este o criză de leadership. O criză a unei clase politice care, în loc să producă oameni de stat, produce prea des funcționari de partid și cravate anonime, incapabile să inspire, să decidă și să conducă.
Iar mesajul lui Alin Tișe este, poate, unul dintre cele mai dure și mai sincere diagnostice formulate de un politician român despre propria sa breaslă.