În cadrul unei ședințe recente a Consiliul Județean Cluj, președintele instituției, Alin Tișe, a abordat problema supraaglomerării sistemului medical din județ, cu accent pe unitățile pediatrice. Declarațiile sale evidențiază tensiunile existente între rolul regional al spitalelor din Cluj și resursele financiare limitate alocate acestora.
Urgențele, afectate de timpi mari de așteptare
Tișe a atras atenția asupra faptului că timpii de așteptare din unitățile de primiri urgențe au ajuns să contrazică însăși definiția urgenței medicale: „Știți oful meu cu spitalele noastre care sunt aglomerate […] clujenii se duc la urgență și ajung să fie luați la 3-4 ore, care nu mai se cheamă urgență.”
Situația este resimțită în special în Cluj-Napoca, unde spitalele deservesc nu doar populația locală, ci și un număr semnificativ de pacienți din alte județe.
Spitalul de copii, în centrul problemei
Un punct central al intervenției a fost situația spitalului de copii, unde presiunea este și mai ridicată. Potrivit lui Tișe, cazurile grave sunt frecvent direcționate către Cluj din județele învecinate, în timp ce finanțarea nu reflectă acest flux de pacienți: „Trimit cazurile cele mai grave la Cluj. Nu le trimit pe cele ușoare. Iar banul nu urmează copilul sau pacientul.”
Această realitate creează un dezechilibru între cererea de servicii medicale și resursele disponibile la nivel local.
Lipsa contribuției regionale și finanțarea insuficientă
Președintele Consiliului Județean a criticat lipsa de implicare a altor județe în susținerea financiară a infrastructurii medicale din Cluj, deși acestea beneficiază indirect de serviciile oferite: „Când e vorba de a aloca bani pentru spitalul de copii, niciodată județele vecine nu sar în ajutor […] deși o mare parte din copii vin din alte județe.”
El a subliniat că spitalele din Cluj funcționează, în practică, ca unități regionale sau chiar naționale, dar sunt finanțate în principal din resurse locale.
Dilema etică și presiunea asupra sistemului
Tișe a evidențiat și dificultatea morală cu care se confruntă medicii și autoritățile: pacienții nu pot fi refuzați, indiferent de proveniență, iar prioritizarea se face strict pe criterii medicale: „Nu ai voie să nu primești pacientul […] clujenii stau la rând și nu pot fi luați peste alții.”
Această situație generează nemulțumiri în rândul populației locale, care percepe o inechitate între contribuțiile financiare și accesul la servicii.
Aproape jumătate dintre pacienți vin din alte județe
Unul dintre cele mai relevante date prezentate este faptul că aproximativ 46% dintre pacienții tratați în ultimii ani în spitalul de copii provin din afara județului Cluj: „Avem presiunea unui spital regional […] în care 46% din pacienți au fost copii din alte județe.”
Această statistică confirmă rolul supralocal al unităților medicale din Cluj și necesitatea unei abordări diferite în ceea ce privește finanțarea.
Concluzie: nevoie de soluții la nivel național
În final, Alin Tișe a subliniat că problema nu poate fi rezolvată exclusiv la nivel local. Spitalele care deservesc regiuni întregi trebuie susținute din bugetul central, nu doar din resursele unui singur județ: „Nu putem face spitale atât de mari încât să deservească o regiune întreagă doar din banii clujenilor.”
El consideră că, în lipsa unui aflux constant de pacienți din alte județe, sistemul medical local ar putea funcționa eficient fără investiții majore suplimentare, printr-o simplă reorganizare.