România se pregătește pentru o schimbare importantă în modul în care firmele de construcții vor putea participa la lucrări și achiziții publice. Pentru Alin Vlădan, vicepreședinte al Patronatului Societăților din Construcții – Filiala Transilvania, certificarea companiilor poate ridica standardul întregii industrii, cu o condiție esențială: să măsoare competența reală și să nu devină încă o etapă birocratică. „Deja avem zece hârtii, nu vrem să fie a unsprezecea”, avertizează acesta.
De Ziua Națională a Constructorului, Patronatul Societăților din Construcții – Filiala Transilvania a organizat, la Cluj-Napoca, conferința „Viitorul construcțiilor post-PNRR”, dedicată bilanțului programului, dar mai ales regulilor care ar trebui construite pentru următorul ciclu investițional.
Datele prezentate în cadrul evenimentului arată dimensiunea implicării industriei construcțiilor. Din valoarea totală analizată, de aproximativ 21,1 miliarde de euro, proiectele din construcții concentrează circa 9,45 miliarde de euro, adică aproape 45%. Valoarea lucrărilor executate și certificate tehnic este de aproximativ 6 miliarde de euro, în timp ce constructorii au încasat efectiv circa 3,1 miliarde.
Alexandra Stoica, președintele PSC – Filiala Transilvania, a arătat că Ziua Constructorului trebuie să reprezinte și un moment de evaluare lucidă a efortului depus de industrie. „Potrivit unui vechi proverb românesc, «toamna se numără bobocii». Fiind toamnă și fiind, astăzi, Ziua Constructorului, am pornit și noi o numărătoare a eforturilor și efectelor PNRR asupra sectorului construcțiilor. Ceea ce am constatat ne bucură și ne preocupă deopotrivă”, a declarat Alexandra Stoica.
În acest context, Alin Vlădan, vicepreședinte PSC – Filiala Transilvania, a mutat discuția spre una dintre reformele care ar putea influența decisiv piața în următorii ani: certificarea tehnico-profesională a societăților de construcții.
Alin Vlădan: „Se discută despre certificarea societăților de foarte mult timp. Se pare că a venit momentul”
Vlădan a arătat că introducerea unui sistem de certificare este discutată de ani întregi în industrie, iar noul cadru legislativ deschide perspectiva aplicării efective a unui mecanism prin care să fie recunoscută capacitatea reală a operatorilor economici: „Știm foarte bine că se discută despre certificarea societăților din construcții de foarte mult timp. Se pare că a venit și momentul în care să se întâmple lucrul acesta”, a declarat Alin Vlădan.
În esență, spune vicepreședintele PSC Transilvania, certificarea trebuie să răspundă unei întrebări extrem de concrete: ce este capabilă, în realitate, să construiască o anumită companie?
„Scopul este să recunoaștem capacitatea unei societăți care este capabilă să desfășoare, în condiții corespunzătoare, lucrări de construcții în România”, a explicat Vlădan.
Este o schimbare care poate părea tehnică, dar care atinge una dintre problemele fundamentale ale pieței: diferența dintre calificarea formală pentru o procedură și capacitatea efectivă de a organiza și finaliza un șantier.
„Certificarea nu trebuie să fie un alt dosar pe care îl depunem”
Alin Vlădan susține explicit certificarea firmelor, însă avertizează că succesul reformei va depinde de modul în care aceasta va fi pusă în practică: „Cred că este foarte importantă și susțin ideea certificării societăților de construcții, dar ar fi foarte important ca această clasificare să nu fie din nou un alt dosar pe care îl depunem la o anumită autoritate de reglementare, doar ca să mai facem niște hârtii în plus față de cele pe care deja le avem”, a spus vicepreședintele PSC Transilvania.
Avertismentul său este relevant într-o industrie în care companiile reclamă deja o povară administrativă considerabilă. Dacă noua certificare se va reduce la obținerea unui document suplimentar, fără să diferențieze constructorii după competența efectivă, reforma riscă să-și piardă tocmai rațiunea pentru care este introdusă.
Vlădan sintetizează această problemă într-o formulare directă: „Deja avem zece hârtii. Nu vrem să fie a unsprezecea.”
„Societățile din România au ajuns să fie bune la toate”
Una dintre cele mai interesante observații ale lui Alin Vlădan privește profilul companiilor românești. Ani la rând, constructorii au fost obligați să se adapteze unei piețe complicate și să-și diversifice activitatea. Rezultatul este că numeroase firme au ajuns să se prezinte drept capabile să execute categorii foarte diferite de lucrări: „Este clar că societățile din România, în ultima perioadă, au ajuns să fie bune la toate. Așa am fost învățați, să ne descurcăm, și a trebuit să ajungem buni la toate”, a afirmat Vlădan.
Certificarea ar trebui să schimbe această logică și să introducă specializarea drept criteriu real: „Ideea este că, odată cu această certificare, ar fi bine să fim certificați la ceea ce suntem buni”, a explicat acesta.
Mesajul este important mai ales pentru infrastructură, unde diferențele dintre tipurile de lucrări sunt majore. Capacitatea de a executa un anumit proiect nu rezultă doar din existența unei firme, ci din personalul specializat, experiența acumulată, utilajele, activele, capacitatea financiară și organizarea tehnică de care aceasta dispune.
„Dacă o firmă investește în personal, în active, în experiență…”
Pentru Alin Vlădan, criteriile unei certificări funcționale trebuie să plece tocmai de la investițiile reale făcute de companii: „Dacă o firmă investește în personal, în active, în experiență, atunci, din punctul meu de vedere, poate să meargă să construiască o lucrare, să o termine în condiții foarte bune”, a afirmat vicepreședintele PSC Transilvania.
Această perspectivă mută accentul de pe capacitatea unei companii de a îndeplini formal condițiile unei proceduri pe ceea ce poate demonstra efectiv în teren.
Iar aici Vlădan formulează probabil cea mai puternică idee a intervenției sale: „Trebuie să ajungem, prin această certificare, să nu mai câștige, ca și până acum, cel care știe să construiască cel mai bine un dosar. Trebuie să câștige cel care poate demonstra că știe să construiască o lucrare și știe să construiască un șantier.”
Este, în fond, diferența dintre constructorul de dosare și constructorul de șantiere.
„Legea ne va da cadrul. Regulamentul va decide dacă sistemul va funcționa sau nu”
Vlădan avertizează însă că adoptarea unei legi nu garantează automat succesul reformei. Adevărata miză va fi reprezentată de normele concrete și criteriile după care constructorii vor fi evaluați.
„Legea ne va da cadrul. Regulamentul va decide dacă acest sistem va funcționa sau nu”, a subliniat acesta.
De aici rezultă necesitatea unor reguli care să nu poată fi interpretate arbitrar și care să nu transforme certificarea într-o nouă competiție birocratică: „Trebuie să existe niște criterii destul de clare, măsurabile și egale pentru toată lumea”, a afirmat Alin Vlădan.
Aceasta ar putea deveni una dintre condițiile decisive ale reformei. Dacă două companii sunt evaluate după aceleași criterii privind experiența, personalul, activele și capacitatea tehnică, certificarea poate deveni un indicator real al competenței. Dacă procesul se transformă într-o colecție de declarații și documente, avantajul va rămâne, din nou, la firma care știe să pregătească mai bine dosarul.
Alin Vlădan: „Certificarea nu trebuie să protejeze firmele mari și nici să blocheze firmele mici”
Vicepreședintele PSC Transilvania respinge și ideea că noul sistem ar trebui construit în avantajul companiilor mari: „Cred că certificarea nu trebuie să protejeze neapărat firmele mari și nici să blocheze firmele mici”, a declarat acesta.
În viziunea sa, o companie de dimensiuni reduse trebuie să poată obține certificarea pentru categoria de lucrări în care este competentă și, ulterior, să aibă posibilitatea de a evolua: „O companie mică, într-o anumită categorie de lucrări, trebuie să fie certificată și să poată să crească. Dar să poată să crească susținut”, a explicat Vlădan.
Prin urmare, criteriul nu ar trebui să fie dimensiunea companiei, ci competența demonstrată: „Trebuie certificată competența. Asta este esențial și atunci nu cred că este o problemă între o societate mare și o societate mică”, a punctat vicepreședintele PSC Transilvania.
Această distincție este esențială pentru o piață sănătoasă. Un sistem excesiv de restrictiv ar putea bloca firmele mici și mijlocii, reducând concurența. Un sistem prea permisiv ar păstra însă problema actuală, în care capacitatea de a participa la o procedură poate ajunge să conteze mai mult decât capacitatea de a executa lucrarea.
Certificarea trebuie să ridice standardul industriei, nu să o blocheze
Pentru Alin Vlădan, obiectivul final nu trebuie să fie crearea unei noi bariere administrative, ci profesionalizarea pieței: „Cred că lucrul acesta ar trebui făcut pentru ridicarea standardului industriei și pentru ajutarea industriei, nu pentru a o bloca într-un fel anumit”, a afirmat el.
Aici se întâlnește tema certificării cu bilanțul PNRR.
Experiența ultimilor ani a arătat că România poate pune simultan în mișcare mii de șantiere și investiții de miliarde de euro. Dar aceeași experiență a demonstrat și cât de costisitor poate deveni un proiect atunci când una dintre verigi nu funcționează: proiectare insuficientă, beneficiar nepregătit, achiziție întârziată sau antreprenor fără capacitatea necesară.
În următorul ciclu investițional, selecția constructorilor nu mai poate fi tratată ca o simplă formalitate administrativă. Un contract câștigat nu reprezintă o investiție realizată.
Iar mesajul lui Alin Vlădan este tocmai acesta: competența trebuie să poată fi măsurată înainte ca firma să intre în șantier, nu descoperită după ce proiectul începe să acumuleze întârzieri.
De la PNRR la următorul ciclu investițional
Discuția devine cu atât mai importantă în condițiile în care România intră într-o perioadă în care finanțările vor trebui folosite mult mai riguros. După presiunea extraordinară generată de PNRR, sectorul construcțiilor privește deja spre următorul exercițiu financiar european și spre viitoarele mecanisme de finanțare.
Pentru industrie, problema nu va fi doar existența banilor, ci capacitatea României de a transforma finanțarea în proiecte finalizate.
Iar pentru aceasta sunt necesare simultan proiecte mature, beneficiari publici competenți, achiziții funcționale și constructori care pot demonstra că au experiența și resursele necesare.
În acest sens, certificarea despre care vorbește Alin Vlădan ar putea deveni mai mult decât o obligație legală. Poate deveni un filtru de calitate pentru întreaga piață.
Dar numai dacă statul rezistă tentației de a transforma reforma într-un nou teanc de documente.
Pentru că avertismentul vicepreședintelui PSC Transilvania sintetizează perfect riscul: „Deja avem zece hârtii. Nu vrem să fie a unsprezecea.”
Iar obiectivul este la fel de clar: „Trebuie să câștige cel care poate demonstra că știe să construiască o lucrare și știe să construiască un șantier.”
Aceasta ar putea fi, dincolo de cifrele PNRR, una dintre cele mai importante lecții pentru următorul deceniu de investiții: România nu are nevoie de constructori mai buni la dosare, ci de constructori mai buni pe șantiere.