În România, numele Andrei și derivatele sale rămân printre cele mai răspândite. Aproape 550.000 de bărbați poartă numele Andrei sau variante ale acestuia, iar în cazul femeilor, peste 438.000 poartă nume derivate de la Andrei.
Cele mai multe prenume masculine sunt „Andrei”, întâlnit la aproximativ 516.000 de bărbați. La mare distanță, dar pe locul al doilea, se află variante precum Andréas, Andreas sau Anderaș. La femei, numele „Andreea” este purtat de aproape 350.000 de persoane, fiind urmat de „Andra”, unul dintre cele mai populare derivate feminine. Statistica consemnează și cazuri rare: o singură persoană poartă numele Ondraș, iar alte șapte se numesc Andrușca sau Andrusca.
Sărbătoarea dedicată Sfântului Apostol Andrei, considerat creștinătorul neamului românesc, este marcată în fiecare an pe 30 noiembrie. Noaptea din ajunul acestei zile este însoțită de numeroase tradiții și obiceiuri cu rădăcini precreștine, care s-au transmis din generație în generație.
În multe gospodării din zonele rurale, usturoiul este elementul central al ritualurilor de protecție. Gospodinele atârnă cununi de usturoi sau ung cu usturoi zdrobit porțile, ușile și ferestrele pentru a ține la distanță spiritele rele. Usturoiul astfel pregătit este păstrat peste an și folosit ca remediu pentru diverse boli, ca apărător împotriva duhurilor malefice sau drept mijloc de atragere a ursitului, după ce a fost sfințit și așezat la icoană.
Alte obiceiuri includ presărarea firimiturilor de pâine în curte, aprinderea candelelor lângă icoane sau adăugarea de busuioc sfințit în hrana animalelor și agheasmă în apă. În unele regiuni, se descântă droburi de sare care se îngroapă sub grajd și sunt dezgropate de Sfântul Gheorghe, având rol protector asupra vitelor.
Un alt ritual păstrat până astăzi este aducerea în casă a câtorva crenguțe de vișin. Dacă acestea înfloresc până la Crăciun, se spune că anul care vine va fi unul bogat. De asemenea, oamenii seamănă grâu în ghivece sau folosesc 12 cepe pe care le lasă în pod până la Crăciun: cele stricate anunță luni ploioase, iar cele încolțite prevestesc belșug.
În noaptea Sfântului Andrei, tinerele care vor să-și afle ursitul recurg la diverse ritualuri: ascund busuioc sfințit sub pernă, folosesc metode tradiționale precum „făcutul cu ulcica” sau privesc în apa „neîncepută” în care a fost lăsată să cadă o verighetă sfințită. În unele zone, se păstrează până astăzi credința că ursitul se poate vedea dacă fata stă goală între două oglinzi, cu o lumânare în mână.
Tot în tradiția populară, se crede că în noaptea Sfântului Andrei lupii capătă puteri speciale: își pot mișca gâtul, devin mai iute și, potrivit legendelor, pot chiar să vorbească. Cei care ar avea curajul sau ghinionul să îi audă ar putea afla secrete groaznice, însă prețul ar fi transformarea lor în vârcolaci. Din acest motiv, oamenii evită să desfășoare activități în gospodărie pentru a nu atrage primejdia, iar animalele sunt protejate cu cruci din ceară de albine.
Femeile respectă, de asemenea, vechi interdicții: nu mai țes și nu mai torc până la Crăciun, pentru a nu atrage mânia Maicii Domnului.
Sărbătoarea are și o componentă de prognoză meteorologică. Se spune că vremea din noaptea Sfântului Andrei anunță cum va fi iarna. O noapte senină și caldă prevestește o iarnă blândă. În schimb, un cer întunecat, ploaia, ninsoarea sau luna plină anunță iarnă grea, cu troiene mari.
Tradițiile și obiceiurile din ajunul Sfântului Andrei continuă să fascineze și să rămână o parte importantă a identității culturale românești, amintind de legătura profundă dintre credință, natură și viața comunităților rurale.