„Atletul lui Hristos” a fost cel mai bogat român din istorie: A strâns 1.000 de sate şi oraşe în Transilvania! Era „putred” de bogat!
Iancu de Hunedoara este recunoscut ca una dintre cele mai ilustre figuri din istoria românilor, fiind renumit nu doar pentru victoriile sale împotriva armatei Otomane, ci și pentru averea sa considerabilă.
Prima mențiune documentară a bogăției familiei Hunedoara datează din 1409, într-un act de donație semnat de regele Sigismund de Luxemburg. În semn de recunoștință pentru serviciile militare prestate, familia Huniazilor a primit domeniul Hunedoarei, incluzând cele 40 de sate aferente. Pe lângă domeniul întins al Hunedoarei, familia Huniazilor a primit de la rege exploatări miniere de aur, argint şi fier şi ocnele de sare, ultimele fiind cele mai profitabile surse de venituri din Transilvania.
„Primele date despre această familie le găsim într-un document din 1409, prin care regele Sigismund donează cetatea Hunedoarei lui Voicu, fiul lui Şerb, fraţilor săi şi fiului său Ioan. Întâia informaţie indirectă despre cetatea din Hunedoara, care intra în anul 1409 în proprietatea Huniazilor”, relata istoricul Virgil Vătăşianu.
Începând cu anul 1430, conform cercetătorilor, Iancu de Hunedoara a intrat în serviciul direct al lui Sigismund de Luxembourg, împărat al Sfântului Imperiu Roman și rege al Ungariei și Croației. După anul 1437, la încoronarea regelui Albert, Iancu de Hunedoara și fratele său, Ioan cel Tânăr, au fost numiți bani ai Severinului.
În jurul anului 1440, proprietățile sale se întindeau pe aproximativ 500.000 de jugăre, potrivit istoricilor. Ca recunoaștere pentru victoriile sale militare și pentru cheltuielile suportate, regele i-a oferit constant noi moșii.
„Primeşte marile domenii ale cetăţilor Deva şi Gurghiu, apoi domeniul Şiriei, din regiunea Aradului, moşii în Ungaria. După campania de la Varna sunt confiscate toate moşiile pe care le deţinea Brancovici în Ungaria. În 1446, când este ales guvernator, suprafaţa totală a domeniilor sale atingea peste cinci milioane de jugăre”, scria istoricul Camil Mureşanu.
În ultimii zece ani de viață, averea lui Ioan de Hunedoara cuprindea, pe lângă vastele sale domenii, 28 de cetăți, 57 de orașe și peste 930 de sate, majoritatea situate în Transilvania. Veniturile generate de aceste moșii erau în mare parte destinate finanțării campaniilor militare. Ioan de Hunedoara deținea o armată proprie de mercenari, iar numeroși cnezi care l-au însoțit în expedițiile anti-otomane, din care a ieșit victorios, au fost răsplătiți cu titluri nobiliare și terenuri.
