Avocata Andreea Ailoaie a vorbit, în cadrul emisiunii Horia Nasra Show, despre impactul inteligenței artificiale asupra profesiei de avocat și despre modul în care aceasta ar trebui privită de către practicienii din domeniul juridic.
În opinia sa, dezbaterea privind acceptarea sau respingerea inteligenței artificiale nu mai este una actuală, întrucât tehnologia a devenit o realitate care nu poate fi ignorată: „Cumva, într-adevăr, inteligența artificială este peste noi și mi se pare că nu mai suntem în punctul în care putem să alegem dacă îmbrățișăm sau nu îmbrățișăm această evoluție. Practic, suntem în punctul în care nu mai avem această opțiune, ci trebuie să o îmbrățișăm, că este o realitate pe care trebuie să o acceptăm la acest moment.”
Andreea Ailoaie a arătat că există încă reticență în rândul unor avocați, care privesc această evoluție tehnologică drept o amenințare. Ea consideră însă că perspectiva ar trebui schimbată, iar inteligența artificială ar putea deveni un sprijin real în activitatea profesională: „Din păcate, mulți dintre colegi cumva privesc cu reticență această parte și o văd ca pe un inamic. Din punctul meu de vedere, am putea ca acel inamic să ne-l facem prieten, să îl folosim astfel încât să ne ușureze nouă munca.”
Totodată, avocata a subliniat că avocatura este, prin definiție, o profesie vocațională, în care relația umană dintre avocat și client joacă un rol esențial, aspect care nu poate fi înlocuit de tehnologie: „Din punctul meu de vedere, avocatura care este o profesie vocațională cumva depinde foarte mult de partea umană și nu văd cum ar putea să ne înlocuiască efectiv, pentru că contează foarte mult relația dintre avocat și om. O relație care nu poți să o dezvolți între inteligență artificială și client.”
În acest context, Andreea Ailoaie a precizat că inteligența artificială nu ar trebui percepută ca o amenințare pentru atribuțiile sau veniturile avocaților, ci ca un instrument util pentru eficientizarea activității: „Și astfel, din punctul meu de vedere, nu ar putea să ne rupă nouă din atribuții și să ne rupă din pâine, după cum este o vorbă, ci ar trebui să ne concentrăm mai mult să îl privim ca pe un coleg, ceva ce poate să ne ajute, decât ca pe un inamic.”
Ea a evidențiat și necesitatea unei implicări la nivel instituțional, sugerând că Uniunea Națională a Barourilor din România ar trebui să ofere îndrumări clare privind utilizarea acestor instrumente în profesie: „Dar ar trebui și la nivel de UNBR să punem accent pe acest aspect, ar trebui cumva să primim un ajutor sau cel puțin o îndrumare în ce fel putem să folosim această inteligență artificială în ajutorul nostru, astfel încât, nu știu, sarcinile care sunt repetitive, care îți iau administrative, care îți răpesc destul de mult timp, să poată fi folosită, inteligența artificială să poată fi folosită în acest scop, astfel încât noi să putem să ne concentrăm pe aspectele mult mai importante și mai relevante din profesia noastră.”
Mesajul transmis este unul clar: inteligența artificială trebuie integrată în mod responsabil în activitatea juridică, ca instrument de sprijin pentru sarcinile administrative și repetitive, fără a afecta esența profesiei, care rămâne profund umană.
