Avocatul Radu Chiriță, conferențiar universitar doctor la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a fost invitat în podcastul „Horia Nasra Show”, unde a comentat și rolul Curții Constituționale a României (CCR) și decizia recentă prin care instituția a respins proiectul de lege privind pensiile de serviciu ale magistraților, motivând că Guvernul nu a așteptat avizul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) — un aviz care, oricum, are caracter consultativ.
În intervenția sa, Radu Chiriță a vorbit despre evoluția și poziția Curții Constituționale în arhitectura statului român, considerând că momentul revizuirii Constituției din 2003 a reprezentat un punct de cotitură în definirea (sau, mai degrabă, nedefinirea) clară a rolului acesteia: „Eu cred că noi am greșit în 2003, atunci când ne-am modificat Constituția, pentru că n-am reușit să definim exact care e rolul Curții Constituționale în sistemul nostru. La momentul acela, Curtea nu își auto-asumase sau afirmase anumite puteri. Era, oarecum, modestă în comportament, deși, pe alocuri, făcea lucruri ciudate — ne amintim că, prin ’99, numărase cele patru mandate ale lui Iliescu ca două. Era, să zicem așa, cuminte.”
Titularul cursului de drept constituțional de la Faxcultatea de Drept – UBB a explicat că, prin modificările aduse Constituției în 2003, Parlamentul a fost eliminat complet din orice formă de control asupra activității Curții Constituționale, ceea ce a dus la o extindere semnificativă a puterii CCR: „Înainte de 2003, Parlamentul avea niște forme de control asupra activității Curții Constituționale, pe care le-am eliminat. Poate că nici acelea nu erau ideale, dar ideea de control — oricare ar fi fost forma lui — a dispărut complet.”
Radu Chiriță a subliniat că, în actuala construcție constituțională, Curtea Constituțională a devenit o entitate aproape de neatins, capabilă să invalideze orice decizie a Parlamentului, fără a exista vreun mecanism de control asupra propriilor hotărâri: „Curtea Constituțională, în sistemul nostru actual, e un fel de a treia cameră a Parlamentului — doar că nu e aleasă de nimeni. Poate invalida orice decizie a Parlamentului, fără vreo formă de control. În plus, și-a extins mult competențele, inclusiv acolo unde Constituția nu prevede nimic explicit, cum e și cazul avizului CSM.”
Avocatul clujean a criticat și tendința de extindere constantă a competențelor CCR, pe care o consideră un fenomen periculos pentru echilibrul puterilor în stat. În opinia sa, independența justiției a fost greșit înțeleasă, confundându-se cu lipsa de responsabilitate: „În momentul în care am discutat despre separarea puterilor în stat și despre necesitatea unei justiții independente — care este, într-adevăr, o necesitate — am greșit confundând independența cu iresponsabilitatea. Am creat un sistem care se verifică singur: justiția prin CSM, Curtea Constituțională prin ea însăși. Sunt sisteme care, în forma actuală, nu sunt funcționale și creează riscul ca aceste instituții să își aroge puteri care depășesc construcția constituțională a statului român.”
