Avocatul și profesorul de drept Radu Chiriță a publicat, într-o postare pe blogul său personal – „De veghe în lanul de broccoli”, o analiză amplă a documentarului realizat de Recorder, în care mai mulți intervievați lansează acuzații privind modul de funcționare a instituțiilor statului și presupuse abuzuri în justiție. Comentariile sale, formulate într-un stil direct și critic, au stârnit rapid interesul cititorilor și al mediului juridic.
În textul publicat, Chiriță își exprimă rezervele față de modul în care sunt prezentate în film afirmațiile celor intervievați, subliniind că multe dintre acuzații sunt dificil de verificat și pot crea o percepție distorsionată asupra sistemului judiciar. El atrage atenția că, deși mărturiile celor prezentați în documentar pot reflecta experiențe personale traumatizante, acestea nu pot fi generalizate fără riscul de a transforma cazuri izolate în concluzii despre întregul aparat judiciar.
„Normal că m-am uitat şi io la filmul lu’ Recorder. O să încep cu laudele. Bre, foarte bine făcut filmul, regizoarea (chiar, di ce nu îi apare numele la generic?) îi foarte bună! Oliver Stone ar fi chiar invidios. Are şi muzică, imagini bine alese, unghiurile bune, montajul grozav, fain făcut. Te bagă în poveste, trăieşti cu personajele, iar la final obţine emoţia pe care şi-a propus-o. Foarte fain făcut, sincere felicitări, fără mişto. E un progres uriaş de la „am găsim o valiză cu documente ale Tel Drum pe un câmp lângă Bucureşti” la filmul difuzat ieri. Bravo, tati!
Păcat că e ficţiune, bazat pe anumite fapte reale. Dacă l-ar fi prezentat ca film de ficţiune, era de Oscar. Dacă l-ar fi prezentat ca film de propagandă, era de premiul Gopo. Dacă l-am prezentat ca jurnalism, e o mizerie. Jurnalismul trebuie să caute adevărul sau, în cazul interviurilor, să prezinte viziunea unei persoane. Atunci când însă jurnalismul face propagandă sau lucrează pe „proiect”, ăla nu e jurnalism, e o mizerie, oricât de reuşită ar fi tehnic.
Filmul ăla a provocat o reală emoţie unei mulţimi uriaşe de oameni de bună credinţă, care nu aveau cum să îl rateze. Din senin, odată ce a fost publicat filmul, a fost distribuit cu o viteză ameţitoare, pus pe site-urile de ştiri (teoretic concurente, care nu ar trebui să promoveze produsul altuia), dat la televizor (WTF) etc. În 24 de ore l-a văzut şi ăla pe care toate rahaturile pe care le folosim îl targhetează doar pe păcănele, poze cu căţei şi pariuri. Toţi l-au văzut şi, cum imensa lor parte nu ştiu nimic despre cum funcţionează lucrurile, toţi au luat concluziile de bune, toţi cred că Panioglu e victima torţionarilor, nu cea mai isterică judecătoare pe care a văzut-o vreodată o sală de judecată. Toţi cred că Bologa e urmaşul lui Vlad Tepeş pe acest pământ sfânt, nu procurorul dat afară de la DNA Cluj şi trimis la Zalău pentru că nu era în stare de nimic, în afară de legendara „Bună dimineaţa, votca taie greaţa!”. Toţi cred că Savonea e Satana, nu omul care a făcut cât de ordine în ceea ce era cea mai dementă instanţă din ţară, Curtea de Apel Bucureşti” scrie prof. Chiriță pe blogul său.
- pentru a citi tot textul – De veghe în lanul de broccoli
Reacția lui Radu Chiriță se înscrie astfel într-o discuție publică largă, generată de documentarul Recorder, care a reaprins dezbaterea despre abuzurile din sistemul judiciar și despre limitele jurnalismului investigativ atunci când abordează teme sensibile. Postarea sa a fost intens distribuită, alimentând dialogul dintre juriști, jurnaliști și publicul larg cu privire la modul în care trebuie discutate și evaluate astfel de subiecte complexe.