Avram Iancu, un elev emerit al unui liceu maghiar. Lui Iancu i-au schimbat religia sa ortodoxă în foaia matricolă ca fiind greco-catolică!
Avram Iancu și-a început educația în satul său natal, avându-l ca dascăl pe Mihai Gomboș, la o școală situată lângă crângul „Târsa”. După o perioadă de învățare în Vidra de Sus, părinții l-au trimis la școala primară din Neagra, unde a excelat la învățătură.
Ulterior, a continuat la școala din Câmpeni, avându-l profesor pe Mihai Ioanette, și a finalizat studiile la vârsta de 13 ani. În 1837, părinții săi l-au înscris la gimnaziul din Zlatna, o instituție de învățământ maghiară, deoarece nu existau școli românești în zonă. Predarea era în limba latină, iar toți profesorii erau preoți romano-catolici. Pe parcursul anilor de studiu, religia sa ortodoxă a fost trecută greșit în documente ca fiind greco-catolică, dar ulterior a fost corectată.
Iancu a obținut rezultate excelente la gimnaziu, fiind mereu printre cei mai buni elevi. În perioada petrecută la Zlatna, s-a remarcat prin sârguință și a obținut cele mai mari note la toate materiile. Cu excepția celui de-al treilea an, când a avut un mic regres, a reușit să recupereze și să-și mențină performanțele ridicate. A locuit în această perioadă la un funcționar minier numit Wilhelm. Profesorii săi au fost Iozephus Stanken, Gregorius Iakabus și Ludovicus Kovács.
La vârsta de 17 ani, Iancu a terminat gimnaziul cu rezultate remarcabile și era descris ca un adolescent bine făcut, cu bucle blonde și ochi de culoare deschisă. În 1841, a fost înscris la Liceul Piariştilor din Cluj, unde a urmat cursurile de umanități și filozofie. A fost printre studenții de top, dovedind aptitudini deosebite la matematică, fizică și istorie. De asemenea, a continuat să studieze religia sub îndrumarea preoților catolici, în cadrul unei școli recunoscute pentru profesorii săi erudiți și dedicați.
De câte ori poate, tatăl lui Avram îl vizitează la şcoala din Cluj. Judele din Vidra de Sus e descris ca fiind „om frumos, înalt, îmbrăcat în port românesc: cioareci de aba, pieptar cusut cu fir de aur, om ca de 50-51 ani.
Tatăl lui Avram Iancu se interesa constant de progresul academic al fiului său, fiind satisfăcut de performanțele acestuia. După ce a finalizat liceul, Avram a absolvit Facultatea de Drept din Cluj în 1846.
Deși a reușit să-și termine studiile, accesul la funcții administrative superioare era limitat pentru cei din medii modeste, chiar dacă aveau pregătirea necesară. Iancu a încercat să obțină un post la tezaurariatul din Sibiu, dar a realizat rapid că, în calitate de român, nu era bine văzut într-o administrație dominată de alte etnii. Astfel, după doar câteva săptămâni, și-a abandonat planul de a lucra în acest domeniu.
Singura poziție disponibilă pentru el a fost cea de cancelist la Tabla regească din Târgu Mureș, unde a reîntâlnit mulți colegi de la Cluj, precum și absolvenți din promoțiile anterioare. Mulți dintre acești prieteni și colegi au fost alături de el în timpul Revoluției din 1848-1849. Printre cei pe care i-a regăsit la Târgu Mureș se numărau prieteni din Munții Apuseni, precum Vasile Fodor și Amos Tordășianu, dar și juriști din Brașov și Sibiu, printre care Ioan Secărianu, Ilie Măcelariu și Ioan Aldulescu. De asemenea, s-a reîntâlnit cu colegi din zone precum Mureș și nordul Transilvaniei, printre care Alexandru Papiu-Ilarian și Nicolae Pop Bota. În total, din cei 200 de canceliști din oraș, 34 erau români.
