„Belciugarii” sunt tineri mascați care readuc la viață datinile montane de iarnă, străbătând ulițele satelor și colindând gazdele care îi primesc cu brațele deschise. Grupurile se formează din flăcăii satului, care își asumă acest rol cu entuziasm, iar pregătirile încep cu multe săptămâni înainte de sărbători. Repetițiile pentru această tradiție debutează de obicei odată cu începutul postului Crăciunului, când satul prinde viață sub sunetele instrumentelor precum zurgălăii, fluierul, taragotul, vioara sau acordeonul.
Cu o lună și jumătate înainte de Crăciun, grupuri de 18-20 de tineri își aleg muzicanții pricepuți și își distribuie rolurile. Acțiunea, numită „Turca” este animată de clinchetele cristaline ale zurgălăilor și acordurile armonioase ale instrumentelor tradiționale. În seara cea mare, acești mesageri ai obiceiurilor străvechi aduc bucurie și veselie în casele care le deschid porțile, păstrând vie o moștenire culturală plină de farmec și autenticitate.
„Turca” are un conducător numit Cătană. El alege patru sau cinci băieţi talentaţi în mânuirea „caprelor” („turci”, cum li se mai spune), şi un băiat pentru mânuirea „cerbului”. Un alt băiat primeşte rolul de „cioban”. El conduce „turma”. În continuare sunt aleşi „mirele” şi „mireasa”, „colăcarii”, „țiganii”, „ursul”, „drăcuşorul” şi eventual unul sau doi dansatori îmbrăcaţi în costume populare maramureşene. Astfel, rolurile fiind împărţite, pot începe repetiţiile.
„Turca” are origini precreştine şi se spune că aceste personaje mascate alungă spiritele rele. Tinerii implicaţi în „Turca” sunt foarte încântaţi de aceste obiceiuri şi vor să le păstreze.