În inima Apusenilor, la Muntele Rece, una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale zonei continuă să dăinuie peste timp: cărbunăritul. Această meserie, transmisă din tată în fiu, este nu doar o sursă de trai, ci și o expresie a legăturii puternice dintre oameni și munte. Platforma „Tradiții clujene” a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj aduce în atenție această tradiție vie, care rezistă modernizării accelerate a lumii de azi.
„Badea Iosif Bordea din Muntele Rece face cărbuni din tinerețe. A învățat de la tatăl său, care s-a ocupat tot de cărbunărit, dar și de la bunicul. La început spune că nu i-a prea plăcut, „e mult fum, iar noaptea trebuie să te trezești de câteva ori ca să ai grijă ca să nu ardă prea tare cărbunarea„. Acum face cărbuni cu plăcere, ajutat de soția sa, Ileana. Astăzi, la desfăcutul cărbunarei, îl ajută și Tudor, un tânăr din sat care iubește tradițiile, obiceiurile și meșteșugurile populare din zonă” arată cei de la „Tradiții clujene”.
O meserie grea, dar plină de rosturi
Cărbunăritul presupune ridicarea unor grămezi uriașe de lemne – numite cărbunare –, acoperite apoi cu pământ și frunze, pentru a arde încet, mocnit, fără flacără. Procesul poate dura câteva zile sau chiar săptămâni, timp în care cărbunarul trebuie să vegheze aproape necontenit, zi și noapte, pentru ca arderea să nu fie prea puternică și să compromită întreaga muncă.
În trecut, cărbunii obținuți erau folosiți în gospodării, dar și în ateliere de fierărie, pentru că oferă o căldură intensă și constantă. Astăzi, deși cererea a scăzut, tradiția se menține în sate precum Muntele Rece, fiind privită ca parte a identității locale.
O moștenire culturală pentru generațiile tinere
Prezența tinerilor, precum Tudor, care aleg să se implice în aceste activități, dă speranță că tradiția nu va dispărea. Pentru comunitate, cărbunăritul nu mai este doar o meserie, ci un simbol al rezistenței culturale și al legăturii cu strămoșii.
Astfel de practici sunt promovate tot mai des prin proiecte culturale, festivaluri sau platforme online, menite să arate că patrimoniul imaterial al Apusenilor merită nu doar conservat, ci și transmis mai departe.
