Într-un peisaj politic dominat de tăcere convenabilă, calcule mărunte și responsabilități pasate, Alin Tișe face ceea ce prea puțini mai au curajul să facă: spune adevărul, răspicat, dur și asumat. Iar adevărul este unul revoltător – România nu a pierdut miliarde din PNRR din lipsă de proiecte, ci din incompetență crasă și decizii politice cinice.
Situația descrisă de Alin Tișe depășește cu mult o dispută politică sau o polemică administrativă. Faptul că un lider important al Partidul Național Liberal afirmă public că este amenințat pentru că refuză să tacă în fața eliminării unor spitale vitale pentru copii reprezintă un semnal de alarmă extrem de grav pentru democrația românească.
„România a pierdut miliarde din PNRR nu din lipsă de proiecte, ci din lipsă de competență! Nu din lipsă de spitale necesare, ci din dispreț față de realitate”, afirmă Alin Tișe, într-un mesaj care demontează una dintre cele mai grave mistificări ale ultimilor ani.
În loc să fie finanțate proiecte mature, la cheie, cu lucrări începute și șanse reale de finalizare, Guvernul a ales să elimine din PNRR Spitalul Regional de Pediatric Monobloc și Institutul pentru Transplant Multiorgan – proiecte vitale, necesare și perfect realizabile. Rezultatul? „Banii s-au pierdut. Miliarde aruncate. Zero responsabilitate…”
Și, ca și cum acest dezastru nu ar fi fost suficient, aceeași incompetență este astăzi premiată. Proiectele sunt mutate formal într-un alt program de sănătate, cu altă finanțare, dar – „surpriză!” – aceleași spitale sunt din nou eliminate. Fără explicații reale. Fără criterii transparente. Fără rușine.
„În loc să învețe din eșec, repetă greșeala. În loc să corecteze, politizează sănătatea. În loc să pună copiii pe primul loc, pun interesele de partid”, spune Tișe, iar acuzația este una extrem de gravă și perfect justificată.
Aceasta nu mai este neglijență administrativă. „Este decizie politică. Este nedreptate asumată.” Zeci de mii de copii din Transilvania și din întreaga țară sunt condamnați să sufere nu din motive tehnice, ci din calcule politice meschine. Li se spune, implicit, părinților și comunităților: să accepte, să tacă, să se resemneze.
Răspunsul lui Alin Tișe este clar și fără echivoc: „Nu!”
„După 20 de ani de responsabilități publice nu pot accepta ca niște incompetenți să se joace cu viața copiilor noștri! Nu pot să tac în fața acestei nedreptăți!” – un mesaj care ar trebui să răsune în fiecare birou guvernamental.
Și poate cea mai gravă parte este presiunea, amenințarea, tentativa de intimidare: „Unii m-au atenționat să am grijă că voi fi căutat la dosare, alții să am grijă de copii.” Răspunsul? „Voi continua, cu toate riscurile.” Pentru că sănătatea copiilor nu este și nu va fi „monedă de schimb politic”.
Da, frustrarea este personală – ani de muncă, eforturi uriașe, proiecte aduse la maturitate. Dar, așa cum subliniază Tișe, frustrarea este mai ales pentru „copiii care nu au voce. Pentru familiile care așteaptă. Pentru o Românie care merită mai mult decât incompetență reciclată și decizii făcute pe genunchi.”
„Asta nu este reformă. Asta este premierea eșecului. Asta este politică împotriva propriilor cetățeni.”
Într-un apel care depășește granițele județului Cluj, Alin Tișe atrage atenția și asupra lipsei de solidaritate regională: „Mă așteptam (și încă mă aștept) ca toți președinții de CJ și primarii din Transilvania să susțină acest proiect al regiunii – Spitalul Pediatric Monobloc Regional.” Chiar dacă spitalul se construiește la Cluj, copiii tratați acolo vin din Alba, Bistrița, Maramureș, Sălaj, Bihor și din toată Transilvania.
„Abia când spitalul de copii din Cluj nu va mai putea deservi și copiii din alte județe, probabil vor înțelege.”
Până atunci, Alin Tișe refuză să tacă. „Vorbesc. Scriu. Mă opun!” Pentru că tăcerea ar însemna complicitate. Iar în fața unei nedreptăți făcute copiilor, tăcerea este inacceptabilă.