Celebrul „Alain Delon” de Orăștie, dorit de la Moscova până la Milano. Obțineai un cojoc doar cu pile și relații!
Fabrica de Blănuri Vidra Orăștie avea rădăcini adânci în tradiția prelucrării pielii și a blănurilor, fiind fondată în secolul XX. Aceasta a început ca o mică întreprindere, axată pe producția de articole din blană destinate pieței locale. De-a lungul timpului, fabrica a evoluat, devenind unul dintre cei mai importanți producători de blănuri și articole din piele din România.
Fără îndoială, simbolul de prestigiu al mărcilor hunedorene a fost cojocul Vidra. Celebrul „Alain Delon” de Orăștie dicta tendințele modei în Milano, Bonn și Paris. Era la fel de dorit la Moscova, precum era și printre demnitarii comuniști sovietici.
Dacă nu aveai în garderobă un „Alain Delon” de Orăștie, nu puteai fi considerat o persoană importantă în acea perioadă. Ca simplu cetățean al României socialiste, civil, nu securist sau înalt activist de partid, obținerea unui cojoc Vidra Orăștie necesita o așteptare de câteva luni și asta doar dacă aveai pile și relații potrivite și erai dispus să cheltuiești între 15 și 20 de mii de lei.
Unul dintre secretele succesului Fabricii Vidra Orăștie era atenția deosebită acordată calității materiilor prime și proceselor de producție. Blănurile utilizate erau atent selecționate, iar procesul de prelucrare respecta standarde înalte, fiecare produs fiind realizat cu grijă și pricepere. Fiecare haină, vestă sau accesoriu din blană produs la Vidra era un exemplar unic, reflectând nu doar măiestria artizanilor, ci și dedicarea acestora față de păstrarea unui meșteșug tradițional.
Cojoacele din Orăștie erau exportate în principal către Italia și Uniunea Sovietică. Occidentalii plăteau în anii`80 în jur de 200 de dolari americani pentru fiecare cojoc, în timp ce rușii sovietici ofereau 225 de dolari pentru o bundă. În plus, cerințele rușilor erau mai simple, solicitând doar două-trei tipuri de cojoace, în timp ce comanda pentru Italia era mult mai difersificată, incluzând zeci de modele, culori, tipuri de piele și croieli diferite, ceea ce făcea procesul de producție mult mai dificil.
După Revoluția din 1989, fabrica de cojoace Vidra Orăștie a cunoscut o scădere semnificativă, neputând să își redreseze situația. În cele din urmă, a ajuns în faliment.
Astăzi, în Orăștie, în locul acestei fabrici, au apărut mai multe mici afaceri private care se ocupă de prelucrarea pieilor și producerea de cojoace, însă la un nivel de producție mult mai redus.
