Cetatea Piatra Șoimului din satul Pestis, sat apartinator orasului Alesd. Numita de unii si Cetatea Sinteu, Piatra Șoimului este atestata documentar incepand cu anul 1306. Conform unor surse istorice, constructia cetatii a inceput in anul 1242, adica la finalul invaziei mongole-tatare din 1241 – 1242 care a pustiit asezarile din Transilvania; cetatea a fost finalizata in anul 1276. Initiatorul constructiei ar fi fost un nobil maghiar, judele regelui Bela IV, Geregye Pal (Paul), care apartinea unei familii de nobili ce adusese servicii coroanei maghiare in timpul invaziei tatare.
Cetatea isi trage numele de la stanca inalta de 500 m pe care este ridicata si care era considerata accesibila doar pentru soimi.
Scopul cetatii era sa serveasca drept centru nobiliar pentru zona cunoscuta sub numele de Tara Bistrei, zona care se intindea asupra unor teritorii ce fac parte din jud. Bihor (partea de nord şi de vest) si Salaj (partea de sus si sud-vest). Cu timpul domeniul Cetatii Pietrei Șoimului a ajuns sa stapaneasca mai multe asezari, uneori alipite cu forta; in 1406 de domeniu apartineau 47 de sate, acesta intanzindu-se pana la Huedin.
Cetatea a avut mai multi stapani, intre care amintim:
- familia Geregye – primii stapanitori ai Cetatii Piatra Șoimului, dand Transilvaniei pe unul din multii ei principi (Nicolae Geregye, 1265 – 1270 si in 1272 – 1274) ; familia Geregye a pierdut stapanirea cetatii atunci cand fiii intemeietorului cetatii au fost acuzati de tradare de catre coroana maghiara, iar proprietatile lor din Bihor si Salaj au fost impartite intre familiile Borsa, Csanad si episcopia catolica din Oradea
- familia lui Thomas Borsa – aceasta familie a preluat Cetatea Piatra Șoimului si a stapanit-o pana cand la randul ei este acuzata de tradare, si va pierde cetatea si toate posesiunile nobiliare; cetatea Piatra Șoimului revine coroanei maghiare; mentionam insa ca din familia Borsa provine unul din principii Transilvaniei, Roland Borsa (1282, 1284 – 1285, 1288 – 1294) ;
- familia Kaplan – Kaplan Janos dobandeste cetatea de la coroana maghiara;
- Familia Dragffi – se trage din familia maramureseana a comitelui Drag; din aceasta familie provine Bartolomeu Dragffi, care a fost principe al Transilvaniei intre 1493 – 1499 si care l-a sprijinit pe Stefan cel Mare in lupta impotriva Regelului Poloniei, Ioan Albert, iar in 1479 i-a invins pe turci in batalia de la campul Painii, alaturi de Pavel Chinezu; tot din aceasta familie provine Ioan Dragffi, comite ale Timisoarei in 1525
- Familia Banffy – a avut mai multe proprietati in Bihor, Cluj si Salaj, unele dintre acestea existand inca, fiind cladiri de patrimoniu cultural (Castelul Banffy din Bontida – Cluj, Palatul Banffy si Casa mica Banffy din Cluj Napoca – Cluj, Castelul Banffy din Borsa – Cluj, Castelul Wass – Banffy din Gilau – Cluj, Conacul Banffy din Garbou – Cluj, Castelul Banffy din Nusfalau – Salaj) ; a dat doi guvernatori ai Transilvaniei
- In 1599 stapan al cetatii este Stefan Bocksai, sustinator al luptei impotriva otomanilor, comandant al cetatii Oradea, principe al Transilvaniei pentru o foarte scurta perioada de timp (1605 – 1606) si care de altfel a murit otravit in timp ce ocupa aceasta functie
- In 1610, cetatea apartine cancelarului Ioan Imreffi si sotiei acestuia, iar in 1614 lui Mihai Imrefi si sotiei sale, Elisabeta Zolyomi; poate merita mentionat, ca o curiozitate, ca sotia lui Ioan Imreffi a fost judecata pentru vrajitorie intr-unul dintre cele mai celebre procese de acest fel din sec. XVII; aceasta, impreuna cu o alta doamna din nobilimea transilvaneana, Ecaterina Dengelengi, au fost acuzate ca tin la cetatile lor batrane romance pentru a face vraji in scopul atragerii principelui Gabriel Bathory;
- Un alt stapanitor al Cetatii a fost Gavrilas Movila, fost domn al Tarii Romanesti (1618 – 1620), mazilit de turci si care se casatoreste cu Elisabeta Zolyomi, ramasa vaduva; Movila moare in 1937 la Cetatea Piatra Șoimului, nu inainte sa fi incercat sa se intoarca pe tronul Tarii Romanesti cu sprijinul principelui transilvanean Gabriel Bathory
- Dupa moartea lui Gavrilas, cetatea revine principelui Gheorghe Rakoczi al II-lea şi urmaşilor săi, pentru ca in 1660, la moartea principelui cauzata de ranile suferite in lupta impotriva turcilor de la Gilau, domeniul să se afle în posesia Sofiei Bathori şi a lui Francisc Rakoczi, soţia şi fiul principelui
- Movila nu a fost singurul stapanitor roman al Cetatii Piatra Șoimului; Constantin Serban, domn al Tarii Romanesti intre 1654 – 1658 si al Moldovei intre 1658 – 1659, a fost si el stapan peste acest domeniu; alungat din Moldova, C. Serban s-a refugiat in Transilvania, cumparandu-si aici mai multe domenii; in cei doi ani petrecuti aici a ctitorit o biserică de piatră în Tinăud, a favorizat scrierea şi copierea multor cărţi religioase în limba română, întemeind şi o şcoală în care copiii au fost iniţiaţi în tainele scrierii şi cititului în limba română; moare in 1682
- In timpul ocupatei otomane (a pasalacului de la Oradea, 1660 – 1692), cetatea a fost resedinta de sangeac; insemnand „steag”, sangeacul era o subdiviziune a pasalacului
- In 1699, intreaga Ungarie si Transilvanie erau eliberate de sub ocupatia otomana, cu sprijinul Imperiului Habsburgic; nobilimea maghiara isi pierde dreptul de a-si alege regii; au existat mai multe incercari de redobandire a independentei care au avut efect si in Transilvania; una dintre formele de lupta a fost razboiul curutilor;
- Existenta Cetatii Piatra Șoimului se incheie in 1711 cand ea este aruncata in aer de trupele imperiale habsburgice deoarece servise ca centru de rezistenta a curutilor – adversari ai Imperiului Habsburgic.
- Astazi, sunt vizibile doar ruinele cetatii de odinioara; o parte din piatra cetatii a fost folosita la constructia capelei baroce a familiei Batthyany in 1821.
Cetatea Piatra Șoimului a avut un destin dual :
- pe de o parte a fost suficient de importanta pentru a servi ca modalitate de rasplatire a celor fideli coroanei maghiare sau ca centru militar si administrativ
- pe de alta parte, nu pare sa fi purtat prea mult noroc stapanilor ei care s-au succedat cu o frecventa destul de mare.
