Clujul trăiește astăzi un paradox rușinos: produce enorm, contribuie masiv la PIB-ul național, inovează și contează economic, dar politic a ajuns decor. În actuala ecuație de putere de la București, județul are ZERO miniștri și ZERO secretari de stat. Pentru un oraș care se vinde drept capitală regională, bilanțul este devastator.
Problema nu este orgoliul local. Nu despre vanity se discută aici, ci despre influență, bani și capacitatea de a împinge proiecte mari. În România, cine nu stă la masa unde se taie bugetul primește firimiturile rămase pe fața de masă. Iar Clujul riscă exact asta.
Acum aproape un an scriam, în iunie 2025: „în viitorul guvern, Clujul nu va avea miniștri. Și spun asta cu o oarecare nemulțumire nu pentru că în sine orașul nu are un portofoliu guvernamental de vreo trei ani, dat de cele patru partide, ci pentru că vizibil scade influența politicienilor locali la București și prin urmare scad și șansele unor alocări bugetare mai importante pentru marile proiecte ale Clujului, în anii următori. Peste Cluj pot veni nori nergi. Să ne pregătim și pentru o perioadă de furtună” – <<Horia Nasra: Cum a rămas Clujul fără ministru POLITIC. Daniel David este pe persoană fizică! Ce alocări bugetare va beneficia Clujul în 2026?>>
Apoi, în 1 ianuarie v-am spus asta „Câți bani va primi Clujul în 2026? Întrebarea plutește deasupra orașului ca un nor gros de smog politic, în timp ce Clujul se pregătește, cu zâmbetul pe buze și cu dinții strânși, de o luptă la baionetă cu Timișoara și Oradea. Nu e un duel cu floreta, ci o îmbulzeală de cazarmă, unde cine apucă sacul cu bani primul pleacă victorios, iar restul rămân cu discursurile.” – <<Câți bani va primi Clujul în 2026? Clujul, luptă la baionetă cu Timișoara și Oradea. Ce pot învăța actualii parlamentari de la Nicoară, Cătăniciu și Itu?>>
Între timp, scena politică națională este dominată de crize și reconfigurări. Guvernul condus de Ilie Bolojan a pierdut recent majoritatea parlamentară după retragerea PSD, semn al unei perioade tensionate în care fiecare județ încearcă să își securizeze poziția și resursele. Clujul intră în această luptă dezarmat.
Un oraș puternic economic, dar cu influența politică obeliterată
Este trist că pentru cel mai important oraș dintre București și Budapesta nu s-au găsit măcar 4-5 poziții de secretari de stat și, fără nicio exagerare, un post ministerial. Clujul este astăzi precum Venezuela: mustește de resurse, dar fără capacitate de prelucrare. Venezuela are cea mai mare rezervă de petrol, peste cea a Arabiei Saudite sau a Iranului, dar la nivel de producție nu intră în top 20. Așa este și Clujul: are universități puternice, cel mai important hub IT din afara Capitalei, sistem medical regional și un mediu de afaceri care varsă constant bani la bugetul central. Cu toate acestea, la București, influența sa politică s-a obeliterat.
De ce?
- Eu știu că mulți nu cred, dar astăzi Nicușor Dan controlează sistemul. Este o combinație de șahist care enervează prin cât gândește și o încăpățânare teribilă, pe care, sincer, nu am mai întâlnit-o istoric din ’45 încoace. Acționează pe termen lung și chirurgical. Ce treabă are cu Clujul? Nicușor Dan nu are corespondent politic la Cluj. Stă și așteaptă să vadă ce răsare. Își cunoaște potențialul electoral natural din Cluj-Napoca, dar nu are niciun lider local de care să fie apropiat.
- Partidele locale nu au reprezentare în structurile de forță ale statului – guvern, putere judecătorească (a se vedea recentele numiri) și servicii. Pentru PNL, Clujul nu mai este perla, Bucureștiul – prin Ciprian Ciucu – fiind noua nestemată a liberalilor, iar vecinătatea Oradiei pune Clujul în umbră, în zodia Ilie Bolojan. Miniștrii USR nu conduc portofolii care să producă o utilitate directă Clujului, iar PSD aproape nu există.
Ce se poate face?
- Pe termen scurt și mediu – refacerea relației cu Nicușor Dan. După cum vedeți, în orașul care i-a dat 80% din voturi vine din an în Paște, asta pentru că nu are corespondent local politic, de putere.
- Tot pe termen mediu, orientarea întregului efort politic de la Cluj trebuie făcută spre zona de inovare, sănătate avansată, cercetare, mai pe șleau spus, spre inteligența artificială, pentru că AI va afecta mai întâi serviciile și, poate peste zeci de ani, agricultura. Noi clujenii nu avem nevoie ca PSD, PNL și USR să trimită la București șefuți la APIA sau ANSVSA, ci de oameni în poziții-cheie în IT, digitalizare și inovare. Nu avem nevoie de funcții decorative la agenții cu miză mai importantă pentru județe agrare precum Arad sau Teleorman, ci de oameni puși acolo unde se decide viitorul economiei și banii mari ai următorului deceniu.
Pe termen lung, îi las pe cei care joacă acum în primul 11 politic să facă echipa.
Clujul are forță economică și inteligență în mai toate domeniile viitorului, dar astăzi este fără putere politică la București și rămâne doar o vacă de muls din provincie. Iar dacă Clujul continuă să creadă că se poate fără putere politică, va descoperi fără șanse de îndreptare că în România asfaltul, autostrăzile și marile proiecte nu se fac cu branding, ci cu influență politică profund bizantină.