Această tradiție de colindat implică organizarea a două grupuri formate din câte 12 tineri, îmbrăcați în costume populare autentice, conduși de un bărbat însurat, numit conducător sau „staroste.” Acesta se distinge printr-o pană de fazan prinsă în căciula de blană, simbol al poziției sale de lider.
În Ajunul Crăciunului, cele două grupuri se reunesc în curtea bisericii din Mărișel, pregătindu-se să înceapă colindul după terminarea slujbei religioase. În timpul traseului lor prin sat, colindătorii sunt însoțiți de o trupă de lăutari. Timp de trei zile, Junii au datoria să rămână treji și să ducă vestea sărbătorii în fiecare gospodărie din Mărișel, fără a lăsa vreo casă necântată.
Specialiștii în etnografie explică faptul că tradiția Junilor îndeplinește un dublu scop: marcarea simbolică a trecerii într-un nou an și alungarea forțelor malefice prin zgomotul muzicii și strigătele puternice ale Junilor. Se pare că rădăcinile acestui obicei se pierd în vremurile precreștine.
Etnologul Răzvan Roșu, el însuși originar din sat, relatează că, până în jurul anilor 1970, cântecele Junilor reflectau în principal viața cotidiană a moților și călătoriile lor prin lume. Mențiunile despre Isus Hristos erau rare, indicând că tradiția colindatului creștin s-a adăugat ulterior, suprapunându-se peste o practică mai veche. În ultimele decenii, mesajele creștine au devenit mai proeminente în repertoriul colindelor, dar comunitatea locală continuă să conserve și melodiile străvechi, păstrând echilibrul între vechi și nou.