În inima Țării Aurului, în Țara Zarandului – zona Brad, se desfășoară o poveste tăcută, sculptată în lemn și pictată pe pereți, o mărturie a secolelor trecute. Aici, o colecție impresionantă de biserici de lemn, unele monumente istorice de categoria A, alcătuiesc o rută cultural-turistică de o valoare inestimabilă, un patrimoniu spiritual și artistic ce merită descoperit.
Biserica „Sfântul Nicolae” din Brotuna: Un Vechi lăcaș renăscut
La Brotuna, parte a Parohiei Basarabasa, se înalță Biserica „Sfântul Nicolae”, un edificiu cu o istorie tumultoasă. Ridicată la mijlocul secolului al XIX-lea, pe locul unei bisericuțe din bârne distruse în timpul Revoluției de la 1848, această biserică adăpostește o pictură murală valoroasă, deși parțial afectată de timp. Renovată în 1961, 1987 și 2007, biserica poartă pecetea unei pisanii fragmentare ce datează decorul iconografic interior între anii 1850 și 1866. Este o dovadă a rezistenței și continuității spirituale a comunității.
Biserica din Ciungani: Turnul ce atinge cerul
În Ciungani, un alt lăcaș de cult impresionează prin vechimea sa și prin cel mai înalt turn dintre bisericile de lemn hunedorene, atingând 14 metri. Biserica din Ciungani, datând din jurul anului 1600, a fost inițial descrisă ca „veche, nesfințită” în 1755. Interiorul său dezvăluie două etape distincte de pictură: una din 1782, realizată de Iosif Zugravul, și o alta, aproape integral suprapusă în 1810, opera meșterilor Ioan din Poiana Sibiului și Mihai Borșoș. Icoanele din pronaos, atribuite lui Constantin Zugravul din Rișca, completează acest ansamblu artistic de excepție.
Biserica de Lemn din Basarabasa: monument de categoria A
Un punct central al pelerinajului este Biserica de lemn din Basarabasa, un monument de categoria A în Lista Monumentelor Istorice. Împodobită cu pictură murală în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cu icoane și ușile împărătești atribuite lui Constantin Zugravul, biserica a beneficiat de o înnoire a picturii murale în 1810. Acest program iconografic, de o certă valoare, reprezintă o operă de referință în evoluția picturii de la o epocă la alta.
Biserica „Buna Vestire” din Birtin: Eleganță seculară
Comuna Vața de Jos se mândrește și cu Biserica de lemn „Buna Vestire” din Birtin, datând din anul 1690. O construcție deosebit de frumoasă, cu un turn-clopotniță impunător deasupra pronaosului, această biserică a fost ridicată cu bârne masive de stejar, direct pe pământ. Ușile împărătești au fost pictate în 1740 de zugravul Gligorie Moldovan, iar în 1772, tâmpla și icoana de hram au fost realizate de Stan Zugravul, fiul popii Radu de la Rășinari, adăugând un plus de valoare artistică.
Biserica „Sfântul Nicolae” din Curechiu: Tezaur de Icoane
Micuța localitate Curechiu, cunoscută ca loc de adunare a țăranilor răsculați conduși de Crișan, adăpostește Biserica de lemn „Sfântul Nicolae”. Aceasta deține cel mai valoros patrimoniu de icoane pe lemn și sticlă dintre toate bisericile hunedorene, de o valoare inestimabilă. Deși pereții, tencuiți până la restaurarea din 1969-1970, nu mai păstrează urme de pictură, tâmpla din 1788 poartă amprenta inconfundabilă a penelului „popii” Ioan Zugravul din Deva. Un detaliu inedit este stela funerară romană, adusă de la Germisara, folosită și astăzi ca prestol.
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Căzănești: Arhitectură și pictură de excepție
Una dintre cele mai valoroase biserici de lemn din județ, prin vechimea (secolul al XVII-lea), stilul arhitectural și ansamblul pictural, este Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Căzănești. Pereții vechi au fost pictați în 1828, iar partea superioară a bolții naosului, deși deteriorată, păstrează reprezentări precum Sfânta Treime, Maria Orantă și evangheliștii. Ciclul hristologic este ilustrat în registrul de la nașterea bolții, scenele fiind separate prin benzi de culoare.
Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Târnava de Criș: Martor al Istoriei
Pe lista acestor edificii de patrimoniu se numără și Biserica de lemn din Târnava de Criș, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, ridicată în anul 1824. Deși nu figurează pe noua listă a monumentelor istorice, această biserică are o valoare istorică deosebită, fiind martora tumultuoaselor evenimente de la 1848, când Târnava de Criș a fost scena unor bătălii sângeroase, soldate cu moartea multor români.
Ruta Cultural-Turistică „Biserici de Lemn din Țara Aurului”
Acestor lăcașuri de cult li se alătură bisericile de lemn din Ocișor, Ociu, Lunca și Ribicioara, toate parte integrantă a Rutei cultural-turistice a bisericilor de lemn din județul Hunedoara, denumită sugestiv „Biserici de lemn din Țara Aurului”. Această rută, elaborată de DGAMPT Hunedoara, a primit recunoaștere oficială din partea Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, fiind inclusă atât în Ruta Bisericilor de lemn din România, cât și în Ruta Transfrontalieră a bisericilor de lemn din România și Republica Moldova. Ele reprezintă o mărturie vie a tradiției și meșteșugului, invitând la o călătorie spirituală și istorică în inima Transilvaniei.