Comunistul Petru Groza avea o casă cât un castel la Deva! Era cel mai bogat hunedorean din perioada interbelică!

Petru Groza, una dintre cele mai influente figuri politice din România interbelică și postbelică, a fost cunoscut nu doar pentru cariera sa politică, ci și pentru averea considerabilă pe care a acumulat-o, în special în Deva și regiunea Hunedoarei. Originar din Băcia, județul Hunedoara, Groza și-a construit o reputație de om bogat, având vaste proprietăți și investiții în domenii diverse.

Petru Groza a avut o carieră politică și socială remarcabilă. A fost educat în drept și economie, studiind la universități de prestigiu din Europa, precum cele din Budapesta, Berlin și Leipzig. În perioada interbelică, el a devenit o personalitate importantă în politica românească, fiind o figură-cheie în Partidul Național Român și mai târziu fondator al Frontului Plugarilor. Cu toate acestea, Groza este cel mai cunoscut pentru rolul său de prim-ministru al României între 1945 și 1952, în perioada de tranziție către regimul comunist.

Dar înainte de ascensiunea sa politică, Groza s-a afirmat ca un om de afaceri de succes în județul Hunedoara, în special în Deva. Familia sa era deja bine situată, iar el a reușit să-și extindă influența prin achiziționarea de proprietăți și investiții în diverse industrii, devenind unul dintre cei mai bogați oameni din zonă.

Averea lui Petru Groza în Deva

Groza a acumulat o avere impresionantă, care includea terenuri agricole, imobile și afaceri prospere. În Deva și împrejurimi, el deținea numeroase proprietăți care i-au consolidat statutul de om înstărit și influent. O mare parte din avere era moștenită, dar Groza a demonstrat și o abilitate remarcabilă în a-și spori bunurile prin investiții strategice.

Terenuri și proprietăți: Una dintre principalele surse ale bogăției lui Groza era terenul agricol. El deținea sute de hectare de pământ în zona Deva, iar activitatea agricolă a familiei sale a fost foarte profitabilă. În acea perioadă, pământul reprezenta o sursă esențială de venit și prestigiu, iar Groza s-a asigurat că exploatează la maximum această resursă.

• Cea mai impresionantă reședință deținută de Petru Groza a fost ridicată în anii 1920 și se află la intrarea în parcul municipal, la baza Cetății Devei. Construită în stil cubist, această clădire are un design care, potrivit arhitecților, rămâne modern chiar și pentru standardele anilor 2000. Un aspect distinctiv al imobilului este faptul că dispune de patru fațade principale, oferindu-i o armonie vizuală deosebită, indiferent din ce unghi este privită. Conform mai multor istorici pe Groza l-au vizitat în acea reședință Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Ion Minulescu, Ion Agârbiceanu, Victor Eftimiu, episcopul (viitor patriarh) Teoctist, Patriarhul Justinian, Scarlat Callimachi, Gheorghe Brătianu, generalul Sănătescu, Iuliu Maniu şi regina mamă Elena.

• Petru Groza deținea și un han situat în centrul orașului Deva, pe care l-a transformat într-un hotel de lux, considerat foarte elegant pentru acea perioadă. Anterior, cunoscut sub numele de Hanul Mare, acest loc, redenumit ulterior Crucea Albă, a fost timp de aproape două secole un punct de referință al vieții boeme din oraș, înainte de a deveni una dintre afacerile prospere ale lui Groza.

Industrie și afaceri: Pe lângă proprietățile sale, Petru Groza a fost implicat în afaceri locale, inclusiv în industria extractivă, un sector foarte important în zona Hunedoarei, cunoscută pentru resursele sale naturale, în special cărbune și minereuri. Participarea sa în afaceri industriale i-a adus venituri suplimentare și i-a consolidat legăturile cu elitele economice ale vremii.

În anii 1920, Petru Groza era renumit pentru forţa sa financiară: „A deţinut acţiuni majoritare în peste 45 de întreprinderi. Totodată, a cumpărat fabrici, mine de aur, magazine, mori, edifică hoteluri şi înfiinţează «institute de credit». Va dobândi un prestigiu remarcabil în lumea capitalului interbelic, astfel încât a urmat să fie ales ca preşedinte al Uniunii Marilor Industriaşi din România“, a relatat istoricul Simion Molnar în lucrarea sa „Petru Groza, un burghez sub stindard comunist“.