Cosorul, arma formidabilă a dacilor: La prima invazie, romanii nu știau să se apere contra cosorului
Dacii erau cunoscuți în lumea antică pentru măiestria lor în prelucrarea metalelor, fiind recunoscuți în special pentru armele pe care le fabricau. În fiecare așezare dacică existau ateliere de fierărie, unde se realizau în principal unelte agricole și obiecte casnice. Totuși, meșteșugarii iscusiți puteau cu ușurință să producă și arme periculoase.
Dio Chrysostomo (40-120 e.n.), care a vizitat Dacia probabil într-o misiune diplomatică imperială în anul 96, a descris complexitatea armelor dacice – săbii, armuri și sulițe – care erau prezente peste tot.
Una dintre cele mai speciale arme dacice era cosorul. Aceasta provenea inițial dintr-o unealtă agricolă și era populară printre luptătorii daci. Cosorul avea două variante: unul de mari dimensiuni, manevrat cu ambele mâini, cu o lamă curbată și lungă, și altul mai mic, utilizat cu o singură mână împreună cu un scut.
Cosorul cu două mâini avea un rol tactic în lupta contra legionarilor romani. Era folosit pentru a agăța marginea superioară a scutului roman și a-l smulge din mâinile soldaților. Dacă legionarul nu era suficient de puternic pentru a-și recupera scutul, îl abandona și fugea, iar dacă insista să-l țină, risca să fie tras în afara formației și ucis. În plus, dacii foloseau cosorul pentru a lovi din linia a doua, vizând zonele vulnerabile ale romanilor, cum ar fi gâtul și articulațiile de la genunchi și gleznă, neprotejate de armură. Un legionar rănit astfel devenea incapabil de luptă și, în haosul bătăliei, fie era evacuat de camarazi, fie cădea sub atacurile dușmanilor.
