Cum erau construite casele mocanilor? Erau diferite de ale moților? Casele aveau târnaț și ferestre mici, cât palma!
În trecut, casele erau construite din bârne, cu acoperișuri din șindrilă sau paie, și aveau, de obicei, două camere. Cele mai înstărite familii se bucurau de trei încăperi, iar casele erau adesea dotate cu târnaț și ferestre mici, cât palma.
În tindă, încăperea centrală în casele cu trei camere sau una dintre cele două la cele mai mici, se afla cuptorul pentru copt pâine și gătit mâncarea. Acesta era prelungit cu o platformă numită „coptileț”, unde iarna dormeau copiii, iar vara și toamna se uscau hribe (ciuperci) și semințe de bostan (dovleac).
„Mocanii mai au două manifestări de viaţă, cari le sunt commune numai lor, dintre locuitorii Munţilor Apuseni, şi prin cari se deosebesc fundamental de moţi. Felul construcţiei caselor, grajdurilor şi ocupaţia lor economică, care e exclusiv creşterea vitelor.
Toţi mocanii îşi construiesc casele după un tip deosebit. Casa se face din lemn. În trecut acest lemn de casă era de fag, ori de brad. Azi fagul este abandonat aproape complect şi înlocuit cu bârnele de brad fasonate. Casele mai inainte se acopereau numai cu paie, azi găsim şi acoperişe de şindrilă, în unele cazuri ţiglă. Nu lipseşte de la casa ţăranului mocan târnaţul (coridorul), apoi tinda casei, unde se face şi păstrează focul vestalelor romane. Pentru vite şi nutreţ, Mocanii au edificii de lemn, făcute pe câmp în mijlocul miriştei, ori a ratului din faţă sau din doştina”, afirma scriitorul Ion Rusu Abrudeanu
Familia și copiii erau văzuți ca o adevărată avuție, căci se credea că prin prunci „vecuiește” neamul, trecând astfel din veac în veac, fără frică de stingere. O familie cu mulți copii, mai ales feciori, era respectată, considerându-se că aceștia sunt de mare folos la muncile câmpului.
