Primul portret al miticilor, vine chiar de la un „mitic” și anume – Ion Luca Caragiale.
Apoi, după Revoluția din 1989, deoarece PCR a promovat timp de peste 40 de ani foarte puțini politicieni ardeleni și mai mulți olteni (familia Ceaușescu punându-și amprenta) și munteni, un fenomen de nemulțumire colectivă a ardelenilor a determinat o privire mai acidă spre sud, care „peste 40 de ani ne-a ținut în comunism”.
Cine sunt miticii lui Caragiale?
Mache, Lache, Tache, Misu, cu perechile lor feminine Mita, Zita etc. Mai mult, limbajul miticilor, cuvânt atribuit locuitorilor Capitalei, este o sintagmă care a fost preluată din operele lui I.L Caragiale şi care reprezintă, de fapt, o combinaţie între limbajul bucureştenilor şi comportamentul afişat de aceştia.
De ce sunt mitici?
Mitică este personajul principal al schiţei lui I.L. Caragiale cu acelaşi nume şi este descris simplu, ca un om pe care îl găsim peste tot în Bucureşti: „Fireşte că trebuie să-l cunoaştem: îl întâlnim atât de des – în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus – în fine pretutindeni“, scria Caragiale.
Ardelenii mai atașează cuvântului mitic, în subsidiar „șmecheria” în sens evident periorativ.
Traducerea acestui termen vine tot din scrierea Caragiale unde bucureșteanul este prezentat ca fiind „e un băiat potrivit în toate” adică, tradus de ardeleni, un șmecher, un miștocar: „Mitică este bucureşteanul par excellence. Şi fiindcă Bucureştii sunt un mic Paris şi Mitică, se-nţelege, este un mic parizian. El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urat, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate, dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original şi inventiv“.
Ardelenii înnebunesc când aud că Bucureștenii folosesc cuvântul „provincie”.
Raportarea bucureștenilor la restul țării cu termenul de „provincie” stârnește și mai tare nemulțumirea ardelenilor și mai ales a bănățenilor, fiind încă o cauză pentru care bucureștenii sunt considerați „mitici”, prin urmare, folosirea acestui termen poate fi interpretat și precum o „răzbunare” a provinciei.
Pă limbaj! Deci, vorbeam mai devreme despre româneasca miticilor. Păi să vă dăm câteva exemple:
– folosesc des „pă” în loc de „pe”
– pronunţă „dă” în loc de „de”
– „decât”, folosit des în loc de „numai”
– „ţigare” în loc de „ţigară”
Și exemplele pot continua.
De ce stâlcesc aceste cuvinte? Unii ardeleni consideră că vine de la faptul că bucureştenii „se simt buricul pământului”, prea grăbiţi să spună corect cuvintele până la capăt, până la influenţele de limbaj venite din partea multor români, mutaţi, de-a lungul anilor, din toată ţara în Capitală.