Una dintre cele mai fascinante și totodată triste pagini din istoria infrastructurii din județul Hunedoara este povestea căii ferate Deva – Brad, o linie feroviară montană ridicată cu eforturi enorme și astăzi aproape uitată, dar cu un trecut încărcat de povești umane și industriale.
Construcția acestei căi ferate a început în anii ’30 ai secolului trecut, dar a fost o realizare marcată de întreruperi și de o muncă de durată. Proiectul a parcurs etape complexe în cei peste 50 de ani până când, la 12 decembrie 1987, a fost inaugurat oficial de autoritățile statului, care s-a aflat în primul tren ce a circulat pe întreaga linie de 36 de kilometri între Brad și Deva.
Inițial, lucrările au durat șapte ani până în 1946 fără a se finaliza vreun tronson, iar mii de oameni — români, evrei și prizonieri sovietici — au contribuit la lucrările grele din terenul accidentat al Munților Metaliferi. După întreruperi și reluări, în anii ’50 au fost inaugurate diverse segmente, iar abia în 1987 linia a fost completată.
Pe lângă rolul său industrial, ruta a fost una spectaculoasă din punct de vedere al peisajului: traversea văi adânci, trecea pe sub munți prin tuneluri și peste viaducte impresionante, fiind o adevărată realizare inginerească în zona rură a Hunedoarei: „Calea ferată Deva – Brad… unele dintre cele mai spectaculoase monumente de pe traseul fostei căi ferate, viaductele Stoieneasa și Peștera, acum abandonate, sunt încă acolo, martore tăcute ale unei epoci”.
După doar un deceniu de funcționare, însă, soarta liniei feroviare s-a schimbat dramatic. După 1997, circulația trenurilor a încetat, iar în lipsa întreținerii, infrastructura a început să se degradeze rapid. În deceniile care au urmat, terasamentul căii ferate și construcțiile aferente – poduri, viaducte și clădiri auxiliare – au ajuns într-o stare avansată de degradare.
O parte din teritoriul și construcțiile liniei Deva-Brad au fost recent preluate de autoritățile locale, care urmăresc administrarea lor în scopuri comunitare sau de dezvoltare locală. De exemplu, în 2021 Parlamentul a adoptat transmiterea terenurilor căii ferate din domeniul public al statului în administrarea municipiului Brad și a comunelor de pe traseu.
Pe de altă parte, rămân multe fragmente ale fostei linii care sunt nefolosite și degradate din cauza lipsei de finanțare și a interesului redus pentru reconversie: de la viaducte părăsite până la terasamente invadate de vegetație sau materiale vandalizate. Căile ferate abandonate din regiune, inclusiv această linie, reprezintă astăzi nu doar ruine de o eră industrială dispărută, ci și o provocare pentru comunitățile locale privind modul în care poate fi valorificat patrimoniul feroviar în scop turistic sau cultural.
Povestea traseului feroviar din Munții Hunedoarei este emblematică pentru declinul infrastructurii industriale tradiționale în urma restructurării economice de după 1990 și rămâne un subiect de dezbatere pentru istoricii, autoritățile locale și pasionații de patrimoniu tehnic.