Cătălin Grigoraș nu și-a propus niciodată să conducă un teatru. A trecut prin Academia Militară, a renunțat la uniformă pentru scenă și a ajuns la Turda după un spectacol jucat într-un spațiu independent. Zece ani mai târziu, este managerul Teatrului Național „Aureliu Manea”. Invitat la Horia Nasra Show, și-a povestit drumul.
„Gândul meu nu a fost niciodată «vreau să fiu director de teatru»”, spune Grigoraș. Recunoaște că povestea vieții lui e „un pic întortocheată”. S-a născut la Brașov, a crescut în zona Râșnovului și a plecat la 18 ani la Sibiu, la Academia Militară.
Uniforma, din poveștile bunicului
Alegerea carierei militare a venit dintr-o fascinație de copil. Bunicul lui fusese pe front, iar din poveștile acestuia i-a rămas imaginea uniformei de ofițer. În anii ’90, spune el, societatea nu oferea prea multe direcții de încercat. Era un elev bun, mergea la meditații, își făcea temele. Nu avusese niciun contact cu teatrul.
Au urmat cinci ani grei. Vacanța începea la 1 septembrie, iar anul universitar la 1 octombrie, așa că studenții militari aveau o singură lună liberă. Primul an era, practic, armata: instrucție de la nivelul cel mai de jos. Grigoraș s-a apucat de atletism și a alergat la concursuri, unde a câștigat premii. Era și o cale de a fi scos de la instrucția comună. „Era un alt fel de efort, pe care îl făceam în direcția cealaltă”, povestește el.
În paralel, Sibiul îi arăta o altă lume. Festivalul Internațional de Teatru i se părea fascinant. Nu a avut însă curajul să renunțe la Academie pentru facultatea de teatru.
Un „moment de nebunie” la 24 de ani
După absolvire a primit repartiție la Brașov, ca tânăr ofițer. A lucrat aproximativ un an și jumătate și și-a dat seama că direcția nu e pentru el. „E bine să stai în fața culisei, nu în culise”, spune Grigoraș despre partea mai puțin vizibilă a meseriei. Adaugă că așa e în orice profesie, inclusiv în teatru.
La 23–24 de ani a renunțat la cariera militară. „Astăzi mi-ar fi de o mie de ori mai greu să spun «vreau să plec»”, recunoaște el. „Viața la 24 de ani ți se pare diferită față de 46.” A rămas însă ofițer în rezervă și nu regretă anii de Academie. „M-a format ca om: caracter, răbdare, rezistență psihică.”
Actoria, o meserie care „se fură”
S-a întors la Sibiu, la facultatea de teatru. Acolo l-a avut profesor de actorie pe Marian Râlea, magicianul cunoscut din emisiunea „Abracadabra”. Grigoraș spune că a fost o șansă. „Meseria asta mai mult se fură, nu se învață. Nu e scrisă în cărți, ca un tratat de inginerie.”
După studii a pus pe picioare o mică companie de teatru independent, cu care a jucat în toată țara. Între 2007 și 2014 a mers an de an cu spectacole în Franța.
Zece minute pentru o decizie
În 2016 a ajuns la Turda cu „Gunoierul” de Mimi Brănescu, jucat la TurdArt. În sală era și primarul Cristian Matei. Spectacolul a avut succes, iar după câteva zile Grigoraș a primit un telefon: primarul voia să se vadă.
La întâlnire, primarul i-a propus interimatul la conducerea teatrului și participarea la concursul de management. I-a explicat ce plănuia pentru oraș: fonduri europene, dezvoltare culturală, educație. „Toate aceste direcții, uite, după 10 ani se și întâmplă”, spune Grigoraș.
Avea zece minute să se gândească. A sunat-o pe soție. „Ea mi-a spus că are încredere în mine. Dacă nu funcționează, ne întoarcem la viața dinainte.” A acceptat provocarea.
„N-aș schimba nimic”
Privind înapoi, Grigoraș nu vede o contradicție între cele două vieți ale sale. Recunoaște că meseria de ofițer și cea de actor sunt aproape opuse. Și la Academie cânta la chitară și își căuta activități care să-l țină aproape de partea sensibilă: „Nu aș schimba absolut nimic din ce am făcut până acum. Toate lucrurile astea m-au făcut să fiu omul de astăzi.”
