Deputatul Tiberiu Barstan, președintele AUR Hunedoara, readuce în atenția publică situația Barajului Mihăileni și susține că finalizarea și punerea în funcțiune a acumulării ar putea avea o importanță majoră nu doar pentru județul Hunedoara, ci pentru întregul bazin al Crișului Alb, inclusiv pentru localități și activități economice din județul Arad.
Într-o amplă luare de poziție, parlamentarul leagă problema investiției de efectele perioadelor de secetă și solicită autorităților centrale să refacă documentațiile necesare, să actualizeze studiile hidrologice și de mediu și să stabilească un calendar pentru reautorizarea și deblocarea proiectului.
Barstan susține că actuala situație ar trebui analizată și din perspectiva modului în care instituțiile statului au administrat investiția începută în urmă cu aproape patru decenii.
„Barajul Mihăileni nu este doar al Hunedoarei. Este o investiție vitală și pentru județul Arad!”, afirmă deputatul.
Barstan: Seceta arată lipsa unei strategii coerente pentru apă
În argumentația sa, Tiberiu Barstan pornește de la problemele provocate de secetă și de debitele reduse ale cursurilor de apă.
Deputatul afirmă că actualele dificultăți demonstrează necesitatea unei strategii naționale prin care apa disponibilă în perioadele cu debite ridicate să poată fi acumulată și utilizată ulterior în perioadele secetoase.
„Seceta severă din această vară ne arată cât de scump plătim lipsa unei strategii naționale coerente pentru acumularea și gospodărirea apei”, susține parlamentarul.
Barstan afirmă că a atras atenția asupra situației Barajului Mihăileni și în urmă cu aproximativ trei luni și spune că a formulat inclusiv un denunț penal, solicitând instituțiilor competente să verifice împrejurările în care investiția începută în 1987 a ajuns, după decenii, să nu fie funcțională și să se confrunte cu probleme juridice.
În opinia sa, consecințele lipsei unei capacități suficiente de regularizare a debitelor se resimt în prezent prin debitele reduse ale Crișului Alb, dificultățile fermelor piscicole și ale sistemelor de irigații și presiunea asupra ecosistemelor.
De ce consideră deputatul că acumularea este importantă și pentru Arad
Argumentul central al parlamentarului este că efectele unei eventuale funcționări a acumulării Mihăileni nu s-ar opri la limita administrativă dintre Hunedoara și Arad.
Acumularea este amplasată pe Crișul Alb, în amonte de localități din cele două județe și de priza Buteni, prin intermediul căreia este alimentat Canalul Morilor.
Potrivit datelor prezentate de Barstan, acumularea are un volum total proiectat de aproximativ 10,33 milioane de metri cubi de apă.
Deputatul susține că, în condițiile unei exploatări autorizate și bazate pe un regulament actualizat, acumularea ar putea reține o parte din apa disponibilă în perioadele cu precipitații și debite ridicate și ar putea permite evacuări controlate în perioadele secetoase.
Parlamentarul oferă și un calcul orientativ: un volum de 10,33 milioane de metri cubi ar reprezenta, teoretic, echivalentul unei evacuări medii de aproximativ 2 metri cubi pe secundă timp de 60 de zile.
Barstan subliniază însă că acesta este doar un calcul teoretic și că debitul care ar putea fi asigurat în realitate ar depinde de mai mulți factori: volumul util al acumulării, gradul de umplere, aporturile naturale, debitul ecologic, rezerva de siguranță, pierderile și celelalte utilizări autorizate ale apei.
Cu alte cuvinte, deputatul nu susține că Barajul Mihăileni ar putea elimina seceta sau că ar putea asigura singur un debit normal permanent pe Crișul Alb, ci că ar putea reprezenta o rezervă suplimentară pentru perioadele critice.
Fermele piscicole, agricultura și ecosistemele din Arad, printre beneficiarii indicați
În analiza prezentată de liderul AUR Hunedoara, evacuările controlate din acumulare ar putea contribui la susținerea debitului Crișului Alb în aval, inclusiv pe teritoriul județului Arad.
Barstan indică în special zona Bocsig–Ineu–Seleuș, unde disponibilitatea apei este importantă pentru ferme piscicole, agricultură și alte activități economice.
O eventuală stabilizare a debitelor ar putea îmbunătăți, în opinia sa, condițiile de alimentare a prizei Buteni și a Canalului Morilor, cu efecte pentru sistemele de irigații, acvacultură, ecosistemele acvatice și zonele umede.
Parlamentarul aduce în discuție și posibilul efect asupra apelor subterane. El precizează însă că o eventuală influență asupra pânzei freatice și a fântânilor din localitățile aflate în aval nu poate fi stabilită prin simple estimări, ci trebuie demonstrată prin studii hidrogeologice locale.
„Efectul concret asupra fântânilor trebuie însă stabilit prin studii hidrogeologice locale, nu prin promisiuni politice”, arată Barstan.
Critici la adresa instituțiilor statului
O parte importantă a declarației deputatului este dedicată responsabilității pentru situația juridică și administrativă a proiectului.
Barstan amintește că o acțiune inițiată de un ONG a dus la oprirea lucrărilor în instanță și subliniază că hotărârile judecătorești trebuie respectate, la fel ca legislația privind protecția mediului.
În același timp, parlamentarul consideră că responsabilitatea pentru vulnerabilitatea juridică a proiectului trebuie căutată în primul rând la instituțiile care au gestionat investiția.
„Vulnerabilitatea juridică nu a fost creată de instanță. A fost creată de instituțiile statului român, care, timp de aproape patru decenii, nu au fost capabile să actualizeze complet autorizațiile, studiile, evaluările de mediu și documentația tehnică”, afirmă deputatul.
Acesta cere să fie stabilit cine avea obligația actualizării documentelor, cine trebuia să urmărească respectarea legislației și care au fost costurile întârzierilor acumulate de proiect.
Barstan: Protecția mediului trebuie analizată în ambele scenarii
Deputatul AUR susține că dezbaterea nu ar trebui redusă la o confruntare între necesitatea construirii infrastructurii și protejarea mediului.
În opinia sa, o evaluare actualizată ar trebui să analizeze comparativ atât impactul finalizării și exploatării acumulării, cât și consecințele menținerii investiției în actuala situație.
Printre elementele care ar trebui analizate, Barstan enumeră efectele secetelor prelungite și ale debitelor extreme, degradarea ecosistemelor acvatice, mortalitatea piscicolă, diminuarea zonelor umede și posibilele efecte asupra apelor subterane.
Parlamentarul admite că, în absența unor studii actualizate, nu poate fi stabilit dinainte care dintre scenarii produce un impact de mediu mai mare.
„Nu putem afirma fără o evaluare comparativă actualizată că impactul acumulării ar fi mai mare sau mai mic decât impactul nefinalizării sale. Tocmai de aceea cerem studii complete, date publice și decizii bazate pe măsurători, nu pe sloganuri”, afirmă Tiberiu Barstan.
Ce solicită concret deputatul
Președintele AUR Hunedoara formulează mai multe solicitări către instituțiile responsabile de administrarea și autorizarea proiectului.
Printre acestea se numără refacerea urgentă, în condițiile legii, a documentației acumulării Mihăileni și stabilirea unui calendar public pentru reautorizarea, deblocarea și eventuala punere în funcțiune a obiectivului.
Deputatul solicită, de asemenea, actualizarea studiilor hidrologice, hidrogeologice și de mediu și realizarea unor simulări oficiale privind comportamentul acumulării în cazul unor perioade de secetă cu durate de 30, 60 și 90 de zile.
O altă cerință este calcularea debitului care ar putea ajunge efectiv în zona prizei Buteni și în Canalul Morilor, astfel încât beneficiile potențiale să poată fi cuantificate pe baza unor date tehnice.
Barstan cere și o evaluare distinctă a beneficiilor pentru județele Hunedoara și Arad în ceea ce privește disponibilitatea apei, irigațiile, acvacultura, ecosistemele și protecția la inundații.
Totodată, parlamentarul solicită verificarea responsabilităților administrative și financiare care au contribuit la blocarea proiectului.
„Mihăileni nu este doar al Hunedoarei”
Dincolo de situația punctuală a acumulării Mihăileni, Tiberiu Barstan consideră că România are nevoie de o strategie națională privind infrastructura de apă și amenajările hidroenergetice, adaptată inclusiv schimbărilor climatice.
În opinia sa, fiecare proiect trebuie analizat individual și trebuie să respecte legislația și cerințele de mediu, însă investițiile strategice nu ar trebui să rămână blocate din cauza problemelor administrative și a documentațiilor neactualizate.
Deputatul recunoaște că Barajul Mihăileni nu reprezintă o soluție care poate elimina seceta și nici nu poate înlocui precipitațiile, dar susține că rolul unei acumulări este tocmai acela de a permite stocarea apei în perioadele favorabile pentru a putea fi gestionată în momentele de deficit.
„Barajul Mihăileni nu poate produce ploaie și nu poate rezolva singur toate efectele secetei. Dar ar putea stoca apa atunci când există și ar permite eliberarea ei controlată atunci când oamenii, agricultura și natura au cea mai mare nevoie”, afirmă Barstan.
Parlamentarul încheie printr-un apel la tratarea proiectului ca pe o investiție cu impact regional, nu exclusiv hunedorean.
„Mihăileni nu este doar al Hunedoarei. Este vital pentru întregul subbazin al Crișului Alb, inclusiv pentru județul Arad!”, transmite deputatul Tiberiu Barstan.