O descoperire arheologică remarcabilă din Cehia oferă noi indicii despre cunoștințele astronomice și viața spirituală a comunităților preistorice din Europa Centrală. În apropierea satului Chleby, regiunea Nymburk, arheologii au identificat un sanctuar monumental construit în urmă cu aproximativ 6.500 de ani. Structura, cu un diametru de circa 230 de metri și 12 intrări, pare să fi fost proiectată în raport cu mișcările Soarelui și ale Lunii. Monumentul este cu peste un mileniu mai vechi decât Stonehenge.
Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât asemenea incinte circulare sunt necunoscute în această regiune pentru perioada respectivă. Monumentul de la Chleby a fost construit de comunități agricole timpurii, într-o epocă în care ridicarea unor structuri de asemenea dimensiuni presupunea un efort colectiv considerabil și un nivel surprinzător de organizare.
Un monument uriaș ridicat în urmă cu 6.500 de ani
Sanctuarul are o formă aproape circulară și un diametru de aproximativ 230 de metri. În jurul său exista un șanț care depășea 2,5 metri adâncime, iar accesul către interior era posibil prin 12 intrări.
La prima vedere, distribuirea acestor intrări ar putea părea neregulată. Cercetările arheologilor au indicat însă că amplasarea lor nu era întâmplătoare, ci ar putea reflecta o geometrie legată de observarea unor fenomene astronomice.
Echipa coordonată de Petr Krištuf, de la Departamentul de Arheologie al Facultății de Arte a Universității din Boemia de Vest, a analizat configurația monumentului și a identificat două puncte principale de observație.
„Împrejmuirile circulare sunt complet necunoscute în regiunea noastră pentru această perioadă, ceea ce face deja situl unul excepțional”, a explicat cercetătorul, citat de Antena 3 CNN.
Un posibil „calendar” preistoric bazat pe Soare și Lună
Cea mai spectaculoasă parte a descoperirii este legată de orientarea astronomică a sanctuarului.
Potrivit cercetătorilor, unul dintre punctele de observație este asociat cu pozițiile extreme ale Lunii pe orizont, fenomen care face parte dintr-un ciclu de aproximativ 18 ani.
Celălalt trasează o legătură între răsăritul Soarelui la solstițiul de vară și apusul Soarelui la solstițiul de iarnă.
O asemenea configurație sugerează că oamenii care au construit monumentul urmăreau cu atenție cerul și puteau recunoaște cicluri astronomice importante.
Pentru comunitățile agricole, asemenea observații puteau avea atât o utilitate practică, legată de succesiunea anotimpurilor, cât și o puternică dimensiune simbolică sau ritualică. Cercetătorii consideră că monumentul nu era doar o construcție monumentală, ci și un spațiu asociat ritualurilor și mișcărilor corpurilor cerești.
Cu peste 1.000 de ani înainte de Stonehenge
Comparația cu Stonehenge este inevitabilă, deoarece și celebrul monument britanic prezintă alinieri astronomice asociate Soarelui.
Diferența majoră este însă vechimea.
Datarea materialului organic descoperit în situl de la Chleby indică o vechime de aproximativ 6.500 de ani, ceea ce plasează construcția cu peste o mie de ani înaintea celebrului complex megalitic din Marea Britanie.
Aceasta nu înseamnă că cele două monumente au aceeași structură sau că au fost construite de comunități aflate în legătură directă. Importanța comparației ține mai ales de faptul că ambele arată preocuparea comunităților preistorice pentru orientarea spațiilor monumentale în raport cu fenomenele cerești.
Cine a construit sanctuarul
Monumentul aparține unei perioade în care agricultura era deja prezentă în Europa Centrală, iar comunitățile umane începuseră să dezvolte așezări și forme de organizare tot mai complexe.
Dimensiunile sanctuarului sunt relevante în acest sens. Construirea unui șanț de peste 2,5 metri adâncime în jurul unei incinte cu diametrul de aproximativ 230 de metri necesita numeroși oameni, timp și coordonare.
În lipsa utilajelor moderne, întregul proces presupunea mobilizarea unei comunități și existența unui obiectiv considerat suficient de important pentru a justifica un asemenea efort.
Tocmai de aceea, monumentul poate oferi informații nu doar despre credințele oamenilor de acum 6.500 de ani, ci și despre modul în care erau organizate primele comunități agricole din această parte a Europei.
Soarele și Luna, repere pentru oamenii preistorici
Orientarea sanctuarului indică și importanța pe care observarea cerului o avea pentru aceste comunități.
Într-o societate dependentă de agricultură, identificarea momentelor importante ale ciclului anual putea avea o valoare practică majoră. Solstițiile marchează puncte-cheie ale deplasării aparente a Soarelui și puteau funcționa ca repere pentru organizarea anului.
Mai surprinzătoare este asocierea cu mișcările Lunii. Dacă interpretarea arheologilor este confirmată prin cercetări suplimentare, configurația de la Chleby arată că oamenii preistorici puteau urmări fenomene cerești complexe pe perioade îndelungate.
O descoperire care schimbă imaginea asupra Europei preistorice
Importanța sitului de la Chleby depășește spectaculozitatea unei construcții mai vechi decât Stonehenge. Monumentul oferă o nouă perspectivă asupra nivelului de organizare, observație și gândire simbolică al comunităților agricole timpurii din Europa Centrală.
O structură de 230 de metri, prevăzută cu 12 intrări, înconjurată de un șanț adânc și proiectată în raport cu ciclurile Soarelui și Lunii arată că, în urmă cu șase milenii și jumătate, comunitățile din această regiune erau capabile să transforme observațiile asupra naturii într-o arhitectură monumentală.
Descoperirea deschide acum noi întrebări pentru arheologi: cât de răspândite erau asemenea cunoștințe, ce ritualuri aveau loc în interiorul sanctuarului și cât de importantă era astronomia pentru oamenii care au trăit în Europa Centrală cu mii de ani înaintea marilor civilizații ale Antichității?