Am crescut in povestile Bradului interbelic. Profesoara mea de pian si putinii ei prieteni ramasi dupa o viata confundata cu un secol, mi-au insuflat un anumit spirit, mi-au ghidat imaginatia de copil si adolescent, mi-au dat detalii necunoscute azi despre o lume, ce o reconstruiam si care nu arata deloc precum tristetea insalubra a anilor ’80 sau ’90.
Am primit, intr-un fel, o mostenire cu care mereu nu am stiut ce sa fac si pe care am ferecat-o in inima precum intr-o lada veche, uitata intr-un colt de pod.
Anii tineretii mi-au fost marcati de alti oameni. Mai aproiati de contemporaneitate, dar la fel de importanti pentru devenirea mea. Poate nu am reusit sa ii multumesc, sa ma ridic la inaltimea unor standarde firesti, cand era vorba sa fie pornite de la oameni ca ei, dar m-am bucurat mereu de caldura lor, le-am admirat statura impunatoare si am incercat permanent, in taina, sa copiez din ce vedeam, simteam si chiar idolatrizam.
Nu am sa ii numesc, probabil multi, foarte multi bradeni si-i amintesc si le regreta trecerea. Nu e despre nume aici, ci despre tipologii, modele inspirationale.
Ma rezum sa spun despre unul ca era monumental asemeni unei creste de vulcan, mereu in nelinistea creatiei si a sinceritatii debordante, a expresiei sentimentelor precum o explozie de sunet si culoare, ca umplea spatiul in care il regaseai si ii facea pe cei din jur sa se simta plini de el.
Celalalt era un lord coborat parca din alte vremuri, un titan puternic si erudit, un urias prin atitudine si un nobil prin comportament, un personaj complex si profund, zamislit parca pe o pelicula de film din anii de glorie ai cinematografiei franceze, un monstru sacru in toate domeniile sale de aplecare si interes, de la profesie la automobilism, la lecturi si dezbateri, un amfitrion si un lider permanent si perpetuu pentru generatii ce se perindau prin salonul lui.
I-am iubit, aspirand si neputand vreodata sa ma ridic la statura si nivelul lor. Sunt fericit ca i-am cunoscut si am crescut la umbra lor calda si protectoare, atat cat destinul a hotarat.
Astea sunt experientele mele, cei care nu au avut norocul sa le traiasca pot foarte bine sa ia in mana cartea domnului profesor Romulus Neag -„Personalitati bradene in lumina istoriei” si va gasi acolo ce insemna elita acestei comunitati acum o suta sau cincizeci de ani. Sunt toti acolo, parca intr-un inventar enciclopedic, parca intr-o panoplie, parca intr-o oglinda a trecutului pentru prezentul de mizerie al Bradului.
Fugit irreparabile tempus …si nu ramane nimic in loc. Astazi, cu ridicol de mici exceptii, „elita bradeana” prezenta in comunitate vine cu un singur argument epatant -banii suprapusi pe nimic, pe un vid de cultura si educatie infiorator. Gangavi, lipsiti de minimul vocabular, fara o carte citita la activ, educati la „scoala vietii” si ajunsi -nici ei habar nu au cum, in fruntea bucatelor, au inlocuit simpozionul cu topaiala balurilor, nuntilor si cumetriilor, spiritul cu satisfactia mațului umplut si desertat mai apoi, eleganta cu manifestarea ghertoiasca a taranului neajuns domn decat in propria viziune.
Ei impart politica si banii, hotarasc destinele bradenilor si isi afiseaza prosperitatea hada si nivelul mizeriei morale in epatante si melodramatice aparitii publice.
Nu ii voi numi -nu din teama, pentru ca mereu nu am ratat ocazia sa le bat obrazul in particular, unora chiar public cateodata, ci din cauza faptului ca sunt suficient de multi, astfel incat fiecare cititor al acestor randuri sa il poata recunoaste macar pe unul in aceasta descriere.
Alte zeci sau sute de bradeni se afirma departe de casa in spirit, in antreprenoriat onest, in stiinta si tehnica de top, in universitati blazon la nivel mondial si tac din prea multa instrainare sau prea mult bun simt. O elita intreaga, afirmata oriunde altundeva decat acasa, a facut loc dantuitorilor in hora dimpreuna cu consoartele pupeze coafate.
Cand ii mai vedeti oriunde, inlantuiti si tropotind cu mandrie pe muzici pretins folclorice, de un prost gust infiorator, sa va ganditi ca pe capetele, demnitatea si blazonul vostru macina in ritm maruntit.
In timpul asta, Bradul cel bun, al elitei creatoare, al celor care au inchegat si dezvoltat o comunitate, odihneste trist si vesnic in deal.
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-famili